Conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 113/2010 privind executorii judecătorești, executorul judecătoresc este persoană fizică învestită de stat cu competenţa de a îndeplini activităţi de interes public. Doar executorul judecătoresc licenţiat şi învestit în condiţiile legii poate efectua executarea silită. Activitatea executorului judecătoresc nu este activitate economică şi nici de întreprinzător.

Parlamentul, în cadrul ședinței plenare din 20 februarie curent, a aprobat proiectul legii cu privire la modificarea unor acte normative, inclusiv al Codului de executare (CE), elaborat în temeiul prevederilor mai multor hotărâri ale Curții Constituționale și în scopul perfecționării mecanismului de executare benevolă a documentelor executorii.

Ministerul Finanţelor este autoritatea publică centrală în domeniul finanţelor publice care asigură gestionarea mijloacelor financiare ale bugetelor componente ale bugetului public naţional (BPN) prin contul unic trezorerial şi prin alte conturi deschise în instituţiile financiare, administrează bugetul de stat şi monitorizează executarea celorlalte bugete componente ale BPN.

Conform art. 1 din Codul de executare (Cod), procedura de executare are sarcina de a contribui la realizarea drepturilor creditorilor, recunoscute printr-un document executoriu prezentat spre executare, în modul stabilit de lege. Totodată, potrivit art. 10 din Cod, executarea silită reprezintă un ansamblu de măsuri, prin care creditorul realizează, prin intermediul executorului judecătoresc, cu

Conform prevederilor art. 2 din Legea nr.113/2010 privind executorii judecătorești, executorul judecătoresc este persoană fizică investită de stat cu competenţa de a îndeplini activităţi de interes public prevăzute de legea respectivă, dar şi de alte legi. Doar executorul judecătoresc licenţiat şi investit în condiţiile prezentei legi poate efectua executarea silită.

Serviciul Fiscal de Stat este investit cu dreptul de a executa silit creanțele contribuabililor față de bugetul public național, date în competența sa și anume: Impozitele și taxele – astfel cum sunt enumerate la art.6 din Codul fiscal (în continuare – CF);

Potrivit art. 126 din Codul de procedură penală, organul de urmărire penală, în baza unei ordonanţe motivate, este în drept să ridice obiectele sau documentele care au importanţă pentru cauza penală, dacă probele acumulate indică exact locul şi persoana la care se află acestea. Ridicarea informației este posibilă atât în copii,