Practica fiscală

Unele aspecte privind asigurarea stingerii obligaţiei fiscale prin gaj legal

În conformitate cu prevederile statuate de art. 227 alin. (2) din Codul fiscal, stingerea obligaţiei fiscale poate fi garantată prin gaj legal, în conformitate cu legislaţia cu privire la gaj. Astfel, potrivit art. 454 din Codul Civil şi art. 1 din Legea cu privire la gaj nr. 449/2001, gajul este un drept real în al cărui temei creditorul (creditorul gajist) poate pretinde satisfacerea creanţelor sale cu preferinţă faţă de ceilalţi creditori, inclusiv statul, din valoarea bunurilor depuse în gaj în cazul în care debitorul (debitorul gajist) nu execută obligaţia garantată prin gaj. Cu alte cuvinte, gajul reprezintă nu altceva decît un contract accesoriu, unilateral, real prin care debitorul remite creditorului un bun pentru a garanta o obligaţie, reprezentînd o garanţie reală şi avînd aceiaşi funcţie ca şi ipoteca, cu deosebirea că are tot timpul drept obiect bunurile mobile, ce se încredinţează creditorului sau terţei persoane. Făcînd o concluzie asupra celor enuntate remarcăm că, în cazul nostru legea permite ca debitorul gajist (contribuabilul) poate garanta achitarea obligaţiei fiscale prin instituirea către creditorul gajist (organul fiscal) a unui gaj legal. Ţinînd cont de prevederile art. 4 din Legea cu privire la gaj, gajul poate fi instituit asupra unui bun mobil sau imobil ori asupra unei universalităţi de bunuri mobile sau imobile. Gajul bunurilor imobile reprezintă ipotecă, şi raporturile respective sunt guvernate de legislaţia cu privire la ipotecă. De asemenea, gajul bunurilor mobile poate fi cu sau fără deposedare. Gajul bunului mobil cu deposedare se numeşte amanet. Codul civil, de asemenea, în art. 455 reglementează categoriile date gaj numindu-le gajul înregistrat (gajul fără deposedare) şi amanetul (gajul cu deposedare). În cazul gajului înregistrat, obiectul gajului rămîne în posesia debitorului gajist sau a unui terţ care acţionează în numele debitorului gajist. În cazul amanetului, obiectul gajului se transmite în posesia creditorului gajist sau unui terţ care acţionează în numele creditorului gajist. Unele aspecte privind asigurarea stingerii obligaţiei fiscale prin gaj legal transmite în posesia creditorului gajist sau unui terţ care acţionează în numele creditorului gajist. După natura raporturilor de drept, în categoria de gaj înregistrat intră: − −ipoteca – gajarea pămîntului, construcţiilor, altor imobile legate nemijlocit de pămînt, împreună cu terenul aferent necesar asigurării funcţionale a obiectului gajat sau cu dreptul de folosinţă a acestui teren. Constituie ipotecă şi grevarea chiriilor, prezente şi viitoare, pe care le produce un imobil. Ipoteca trebuie înscrisă în registrul bunurilor imobile; − −ipoteca de întreprinzător – gajul întreprinderii, care se extinde asupra întregului ei patrimoniu, inclusiv asupra fondurilor fixe şi circulante, asupra altor bunuri şi drepturi patrimoniale reflectate în bilanţul întreprinderii, dacă legea sau contractul nu prevede altfel; − −gajul mărfurilor care se află în circulaţie sau în proces de prelucrare; − −gajul bunurilor pe care debitorul gajist le va dobîndi în viitor. De asemenea, o altă clasificare legală a gajului reprezintă gajul convenţional şi gajul legal. Gajul convenţional ia naştere din raporturile juridice, privind gajul prin încheierea unui contract de către părţi. Nerespectarea formei scrise a contractului de gaj duce la nulitatea acestuia. La fel, în cazul gajării unui bun a cărui vînzare trebuie autentificată notarial, contractul de gaj, de asemenea, trebuie autentificat notarial. Părţile pot conveni asupra autentificării notariale a oricărui contract de gaj (art. 13 din Legea cu privire la gaj). Gajul este legal atunci cînd legea obligă (sau permite) anumitor categorii de persoane să constituie un gaj, în vederea garantării executării unei obligaţii. Astfel, conform art. 32 din Legea cu privire la gaj, gajul legal poate naşte doar din: − −creanţele statului pentru sumele datorate conform legislaţiei fiscale; − −creanţele rezultate dintr-o hotărîre judecătorească. De asemenea, gajul legal poate greva atît bunuri mobile, cît şi imobile. Gajul legal nu poate greva bunuri sau drepturi patrimoniale gajate deja în folosul altor creditori, dacă contractul de gaj nu prevede altfel. La fel, obiect al gajului nu pot servi obligaţiile indisolubil legate de persoana debitorului (ex.: pensiile alimentare, repararea prejudiciului cauzat vieţii sau sănătăţii etc.), precum şi drepturile cesiunea cărora este interzisă prin lege (Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie Cu privire la aplicarea legislaţiei în soluţionarea litigiilor legate de obligaţiile de gaj nr. 11 din 09 aprilie 1999, cu modificările şi completările ulterioare, în continuare Hotărîrea Plenului CSJ). Potrivit art. 33 din Legea cu privire la gaj, o condiţie obligatorie pentru instituirea gajului legal este înregistrarea acestuia. Astfel, în cazul creanţelor statului, care iau naştere în temeiul legislaţiei fiscale, gajul legal se constituie doar dacă este înregistrat conform art. 7 din Legea citată. Cererea de înregistrare reprezintă un aviz în care se indică bunurile pe care creditorul intenţionează să le valorifice, temeiul creanţei şi mărimea ei. Creditorul gajist are obligaţia să aducă la cunoştinţa debitorului gajist avizul înregistrat. Înregistrarea gajului trebuie efectuată în: − −Registrul bunurilor imobile – în cazul ipotecii; − −Registrul deţinătorilor de valori mobiliare nominative – în cazul gajului valorilor mobiliare nominative; − −Registrul deţinătorilor valorilor mobiliare ale statului – în cazul gajului valorilor mobiliare ale statului; − −Registrul proprietăţii intelectuale – în cazul gajului drepturilor de proprietate intelectuală; − −Registrul gajului bunurilor mobile –în cazul gajului altor bunuri mobile. Ţinînd cont de practica fiscală, cel mai des organele fiscale acceptă instituirea gajului legal pe bunurile mobile. Astfel, înregistrarea gajului legal pe bunurile mobile se efectuează prin intermediul notarilor conectaţi la Registrul gajului bunurilor mobile, ţinut de Ministerul Justiţiei în conformitate cu prevederile Hotărîrii Guvernului Cu privire la Registrul gajului bunurilor mobile nr. 849 din 27 iunie 2002. Procedura de înregistrare a gajului derulează cu înaintarea unui demers de înregistrare oricărui notar conectat la Registrul gajului. Acesta, imediat după recepţionarea demersului, urmează să completeze formularul cererii de înregistrare de un model aprobat de Ministerul Justiţiei (anexa nr. 1). Ulterior formularul cererii completat se prezintă spre verificare solicitantului şi se semnează. Notarul poate refuza completarea cererii de înregistrare numai în cazul în care demersul nu conţine informaţia completă indicată în art. 39 alin. (2) din Legea cu privire la gaj. După recepţionarea cererii de înregistrare, notarul îi atribuie un număr unic de înregistrare, efectuînd imediat înscrisul în Registrul gajului. De asemenea, odată cu înregistrarea gajului, conform art. 471 alin. (3) din Codul civil, nimeni nu poate invoca necunoaşterea informaţiei înscrise în Registrul gajului. In pofida acestui fapt, după cum am menţionat anterior, în conformitate cu art. 33 din Legea cu privire la gaj, creditorul gajist (în cazul nostru organul fiscal) are obligaţia să aducă la cunoştinţa debitorului gajist (în cazul nostru, contribuabilului) avizul înregistrat, adică cererea de înregistrarea propriu-zisa a gajului. Odată cu instituirea gajului, faţă de părţi apare obligaţia de diligenţă, care presupune că nici debitorul gajist (contribuabilul) şi nici creditorul gajist (organul fiscal) nu pot distruge sau deteriora bunul gajat ori diminua valoarea lui, dacă aceasta nu se face prin uzură normală sau în caz de necesitate. În cazul pericolului pieirii sau deteriorării bunului gajat, partea care îl deţine este obligată să informeze imediat cealaltă parte, aceasta fiind în drept să examineze bunul. De menţionat că, gajul nu-l lipseşte pe debitorul gajist (contribuabil) sau pe posesorul bunului gajat de drepturile lor asupra bunurilor gajate. Aceştia trebuie să-şi exercite drepturile fără a aduce atingere drepturilor creditorului gajist (organului fiscal). Drepturile şi obligaţiile debitorului gajist sunt reglementate de art. 52 din Legea cu privire la gaj. Însăşi faptul de transmitere în gaj a bunurilor de către debitorul gajist nu acordă, în mod mecanic, creditorului gajist dreptul la proprietate asupra obiectului de gaj, dar îi dă temei creditorului, în conformitate cu art. 487 alin. (1) din Codul civil, să exercite dreptul de gaj în caz că debitorul gajist nu a executat, sau a executat în mod necorespunzător obligaţia garantată ori o parte a acesteia, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege şi contract. (Hotărîrea Plenului CSJ). În cazul în care debitorul gajist nu şi-a onorat obligaţiile faţă de creditorul gajist sau le-a executat incomplet, parţial, necorespunzător, creditorul gajist este în drept să-şi exercite dreptul de gaj. Întru exercitarea dreptului de gaj, creditorul gajist poate aplica următoarele drepturi: − −să vîndă el însuşi bunurile gajate; − −să le vîndă sub controlul instanţei de judecată; − −să le ia în posesie spre a le administra. Potrivit art. 67 din Legea cu privire la gaj şi art. 488 din Codul civil, creditorul gajist, care intenţionează să-şi exercite dreptul de gaj, trebuie să notifice acest lucru debitorului creanţei garantate şi, după caz, debitorului gajist şi terţului deţinător al bunului gajat. La rîndul său, potrivit aceloraşi norme legale, dupnotificare, creditorul gajist depune la registrul, în care a fost înscris gajul ,un preaviz (anexa nr. 2) la care anexează dovada notificării debitorului gajist. Totodată, legea permite creditorului gajist ca, concomitent cu emiterea preavizului, să acorde prin intermediul acestuia un termen pentru ca debitorul gajist să-şi onoreze obligaţiile în sensul remiterii bunului. Astfel, potrivit art. 488 alin. (4) din Codul civil, termenul acordat de creditorul gajist pentru transmiterea bunului nu va fi mai mic de 10 zile pentru un bun mobil, de 20 zile pentru un bun imobil şi de 10 zile pentru un bun luat în posesie spre a fi administrat, începînd cu data înregistrării preavizului. Conform prevederilor art. 68 din Legea cu privire la gaj şi art. 489 din Codul civil, debitorul gajist se poate opune urmăririi de către creditorul gajist a bunului gajat, plătind creanţa garantată sau, după caz, înlăturînd încălcările menţionate în preaviz şi cele ulterioare, plătind în ambele cazuri cheltuielile aferente înregistrării preavizului. Adiţional, este necesar de specificat că dreptul debitorului gajist sus-enunţat, poate fi exercitat de către acesta numai pînă la momentul vînzării bunului luat în posesie de către creditorul gajist. În cazul organelor fiscale, întrucît bunul se află în posesia debitorului gajist sau a terţului ce acţionează în numele acestuia, pentru exercitarea dreptului de gaj, creditorul gajist (organul fiscal) urmează să preia posesia bunului. Ţinînd cont de prevederile art. 69 din Legea cu privire la gaj şi art. 490 din Codul civil, transmiterea bunului gajat către creditorul gajist poate fi benevolă ori silită. Transmiterea bunului este benevolă dacă, înaintea expirării termenului indicat în preaviz, debitorul gajist transmite, în mod efectiv, bunul gajat în posesia creditorului gajist sau consimte în scris, în formă autentică, să-l pună la dispoziţia acestuia la momentul convenit. Actul de transmitere benevolă în posesie se face în forma stabilită pentru înstrăinarea bunului respectiv. Transmiterea silită a bunului are loc după expirarea termenului de preaviz, în baza unei hotărîri judecătoreşti, conform art. 71 din Legea cu privire la gaj. În acest sens, după expirarea termenului acordat pentru achitarea creanţei s-au transmiterea benevolă a bunului gajat în posesie, în cazul neonorării de către contribuabil a obligaţiilor fiscale şi/sau nu a remis benevol bunul gajat, organul fiscal va depune în instanţa de judecată competentă o cerere de eliberare a ordonanţei judecătoreşti, conform prevederilor Capitolului XXXV din Codul de procedură civilă, privind deposedarea şi vînzarea forţată a obiectului gajului. La cerere se va anexa copia cererii de înregistrare a gajului, copia notificării, copia preavizului. La fel, potrivit art. 354 alin. (2) din Codul de procedură civălă, organul fiscal va solicita în cererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti, ca aceasta să fie expediată organului de executare a actelor judecătoreşti (executorului judecătoresc) pentru executare. Aderent, ţinînd cont de practica fiscală şi de cea judecătorească, în vederea excluderii unor litigii, se recomandă, atît potenţialilor debitori gajişti (contribuabili), precum şi creditorilor gajişti (organelor fiscale) ca la instituirea gajului legal să fie asigurată evaluarea bunurilor, precum şi să existe înţelegerea care valoare a bunului gajat va fi urmărită de către creditorul gajist la exercitarea dreptului de gaj, valoarea estimată la data transmiterii bunului în gaj sau valoarea estimată la data exercitării dreptului de gaj

4170 vizualizări

Data publicării:

02 Mai /2013 11:48

Etichete:

Gaj | creditor

0 comentarii

icon icon icon
icon
icon icon icon icon icon
icon
icon