În temeiul art. 88 alin. (1) din Codul fiscal, fiecare angajator care plăteşte salariatului salariu (inclusiv primele şi facilităţile acordate) este obligat să calculeze, ţinând cont de scutirile solicitate de angajat şi de deduceri, şi să reţină din aceste plăţi un impozit, determinat conform modului stabilit de Guvern. Modul de determinare a impozitului pe venit este stabilit în Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 697/2014.

 

Potrivit pct. 3 din Regulamentul menționat, obiect al impunerii constituie:

1) venitul sub formă monetară şi/sau nemonetară îndreptat spre achitare în folosul acestora sub formă de salarii (inclusiv primele şi facilităţile), exceptînd scutirile şi deducerile la care au dreptul salariaţii, precum şi venitul îndreptat spre achitare sub formă de alte surse de venit impozabile, indicate la art.18 din Codul fiscal;

2) pentru persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi care prestează servicii şi/sau efectuează lucrări – venitul în formă monetară şi/sau nemonetară îndreptat spre achitare de către angajator în folosul acestora pentru prestarea serviciilor sau executarea lucrărilor în baza convenţiilor civile, precum şi facilităţile acordate, exceptînd deducerile la care au dreptul acestea;

3) pentru persoanele fizice care exercită activităţi necalificate cu caracter ocazional (zilieri) – remuneraţia îndreptată spre achitare în folosul acestora pentru prestarea activităţii necalificate cu caracter ocazional, precum şi facilităţile impozabile acordate;

4) pentru studenţii stagiari şi/sau elevii în cadrul învăţământului dual – remuneraţia lunară de formare profesională achitată în temeiul contractului de formare profesională în învăţământul dual, precum şi facilităţile impozabile acordate.

 

Concomitent, în temeiul art. 12 pct. 4) din Codul fiscal, în venitul impozabil se include venitul brut, inclusiv facilităţile acordate de angajator, obţinute de contribuabil din toate sursele într-o anumită perioadă fiscală, cu excepţia deducerilor şi scutirilor aferente acestui venit, la care are dreptul contribuabilul conform legislaţiei fiscale. Tipurile facilităților impozabile acordate de către angajator sunt stabilite la art.19 din Codul fiscal.

 

Prin urmare, valoarea facilității impozabile acordate de către patron urmează a fi inclusă în componența veniturilor salariale în mărime efectivă acordată, ținînd cont de valoarea care nu constituie facilitate fiscală prin prisma art.19 din Codul fiscal.