Analitica și statistica

Este posibilă scăderea cotei de TVA fără majorarea impozitului pe venit?

România: Patronatele din agricultură au anunţat săptămâna trecută că încep o campanie pentru reducerea TVA la carne. Din perspectiva celor care susţin măsura reducerilor de TVA argumentul scăderii poverii fiscale este că ar încuraja consumul, dar, important şi pentru buget, că ar diminua evaziunea fiscală reducând astfel impactul asupra veniturilor statului. Dar ce sorţi de izbândă au astfel de argumente când vorbim de una dintre principalele resurse ale statului? După reducerea TVA la produsele de panificaţie, patronatele spun că au veşti bune. Potrivit lui Aurel Popescu, preşedintele patronatului Rompan, după reducerea TVA la 9%, preţul la produsele intrate sub incidenţa acestei măsuri a scăzut cu 12%, iar producţia fiscalizată la făină a crescut cu 25%, iar la pâine cu 20%. Doar că aceste declaraţii nu au fost susţinute cu date şi de Ministerul de Finanţe şi este greu de spus în ce măsură responsabilii acestui minister sunt sensibili la astfel de argumente. Pentru că, deocamdată, TVA asigură un sfert din veniturile bugetare. TVA a adus bugetului, în 2013, 51,8 miliarde de lei, adică 25,9% din buget, echivalent a 8,3% din PIB, imediat după contribuţiile de asigurări care au adus 27% din veniturile bugetului general consolidat. Un singur procent de TVA aduce, aşadar, bugetului 2,1 miliarde de lei anual, adică aproape cât tot ce este aşteptat de pe urma atât de disputatei accize de 7 eurocenţi pe litrul de carburant. Când oamenii de afaceri sau oamenii în general solicită reducerea taxei pe valoarea adăugată au dreptate să spună că ea este la unul dintre cele mai mari niveluri din UE. România este întrecută la acest capitol doar de Ungaria cu o TVA de 27% şi de Danemarca, Suedia şi Croaţia, cu 25%. Şi, în aceeaşi vreme, oamenii au dreptate şi atunci când spun că România este ţara cu cele mai puţine domenii care beneficiază de o TVA redusă, mai ales la alimente. Dar, în UE, ţările care au o TVA mai redusă şi au o mulţime de cote reduse nu au taxa pe valoare adăugată drept principală resursă la buget (CAS aduce la bugetul României doar cu 2,5 mld. lei mai mult decât TVA). O ţară ca Suedia are o TVA de 25%, mai mare ca în România, dar aceasta nu reprezintă principala resursă bugetară, ci impozitul pe venit al persoanelor fizice. Bugetul Suediei strânge din TVA echivalentul a 9,4% din PIB, în vreme ce din impozitul pe venit strânge echivalentul a 15% din PIB. Dar, să spunem, ţările nordice sunt cunoscute pentru nivelul înalt de taxare şi nu s-ar înscrie într-un tipar ce poate fi aplicat la nivelul UE. Totuşi, nici alte ţări din vestul Europei nu stau cu mult altfel în ceea ce priveşte componentele de venituri. Italia, care aplică o TVA de 22% şi un impozit progesiv pe salarii cu limita superioară de 43%, obţine din TVA echivalentul a 6,2% din PIB, iar din impozitul pe venitul persoanelor fizice echivalentul a 11,5% din PIB. Germania are venituri echivalente a 7,3% din PIB din TVA şi 8,4% din PIB din impozitul pe venit, iar Franţa, venituri echivalente cu 7% din PIB din TVA şi 7,9% echivalent PIB din impozitul pe venit. Ţările care obţin mai multe venituri din TVA decât din impozitul pe venit sunt cele din estul Europei şi, mai ales, cele care au introdus cota unică de impozitare. Bulgaria, cu o cotă unică de impozitare de 10% şi o cotă standard de TVA de 20% are la buget 2,9% echivalent PIB din impozitul pe venit şi de 8,7% din PIB din TVA, iar Ungaria, cu o cotă unică de 16% la venituri, are venituri din TVA de 8,5% din PIB şi din impozitul pe venit de 4,9% echivalent PIB. România aduce la buget din TVA în medie 8% echivalent PIB şi doar ceva mai mult de 3% echivalent PIB din impozitul pe venit. Este lesne de observant, aşadar, că ţările mai sărace mizează cu precădere pe impozitele indirecte, în principal TVA, iar cele mai dezvoltate pe impozitele directe. Dar introducând, din diferite motive, impozite directe mai mici (pentru a atrage investiţii, pentru că salariile sunt şi aşa mici etc.) aceste ţări au devenit dependente de impozitele indirecte, în principal TVA. Cetăţeanul plăteşte mai puţin impozit pe salariu, dar mai mult TVA. Or, în momentul în care se pune problema reducerii unei taxe, întotdeauna întrebarea a fost din ce surse suplimentare se umple golul. Guvernul a decis recent scutirea de impozit a profitului reinvestit, dar aceasta este o măsură cu un impact minim pe buget – până în 300 mil. lei anual, în condiţiile în care impozitarea profitului contribuie puţin semnificativ la buget (1,7% echivalent PIB la nivelul lui 2013). Altfel se pune problema când vine vorba de o resursă care ţine în spate bugetul, cum este TVA, unde un singur procent tăiat ar şterge automat 2 miliarde de lei din venituri. În aceste condiţii, întrebarea este: se poate reduce TVA sau introduce noi cote reduse fără să se majoreze impozitul pe venit, eventual prin renunţarea la cota unică, care în cea mai mare parte este făcut de impozitul din veniturile salariale? O asemenea întrebare este valabilă şi atunci când se discută despre reducerea CAS. România obţine din CAS 27% din bugetul consolidat, echivalentul a 8,7% din PIB, mai mult decât Germania care colectează din această resursă 7% echivalent PIB. Dar nu trebuie uitat că Germania aduce la buget din impozitul pe venitul persoanelor 8,4% echivalent PIB, iar România doar ceva peste 3%. România mai are o problemă semnificativă, aceea că aduce la buget foarte puţini bani ca pondere în PIB – 31-33%. Acest lucru îi lasă şi mai puţin spaţiu de manevră atunci când vine vorba de a schimba ceva semnificativ în domeniul impozitării.

via www.zf.ro

1685 vizualizări

Data publicării:

23 Aprilie /2014 15:26

Domeniu:

Impozitul pe venit | T.V.A.

Etichete:

TVA | impozit pe venit | analiză

0 comentarii

icon icon icon
icon
icon icon icon icon icon
icon
icon