05
02 2015
1220

Ambiguitățile nu fac bine atunci, cînd e vorba de aprecierea integrității unei persoane

Unul din obiectivele de bază a Comisiei rezidă în contribuirea la prevenirea corupției prin verificarea declarațiilor cu privire la venituri și proprietate, precum și a celor de interese personale ale procurorilor, judecătorilor și deputaților, altor persoane cu funcții de demnitate publică, a funcționarilor publici și a unor categorii de conducători din sectorul public.

De asemenea, obligațiile Comisiei includ identificarea, tratarea și soluționarea cazurilor de conflicte de interese, a situațiilor, cînd interesele personale ale categoriilor de persoane enumerate îi fac incompatibili cu funcțiile exercitate, precum și identificarea regimului juridic al cadourilor oferite acestor demnitari.

Creată în baza legii din 19 decembrie 2011, Comisia Națională de Integritate a devenit operațională din ianuarie 2013, cînd au fost angajați primii colaboratori cu drept de verificare și control al declarațiilor respective.

Potrivit legislației, În cadrul Comisiei Naționale de Integritate funcționează un organ colegial, alcătuit din 5 persoane, egale în drepturi, care adoptă decizii pe marginea controalelor declarațiilor cu privire la venituri, proprietate și interese personale depuse, precum și pe marginea încălcărilor regimului juridic al conflictelor de interese și al incompatibilităților.

În ce măsură Comisia Națională de Integritate își îndeplinește misiunea de descurajare a comportamentelor ce generează corupția în administrația publică centrală și locală din Moldova? Ce tendințe se prefigurează în ceea ce ține de afirmarea standardelor de integritate în țara noastră și ce probleme există în acest sens?

Detalii – în interviul cu președintele CNI Anatolie Donciu.

— Pînă la finele lunii martie curent, persoanele cu funcții de demnitate publică, funcționarii publici și alte categorii de subiecți, specificați expres în legislație, au obligația de a prezenta declarațiile cu privire la veniturile obținute în 2014 și proprietățile deținute la momentul depunerii declarațiilor respective. La ce etapă se află acest proces? Cîte declarații au fost depuse pînă în prezent? Sau aceste categorii de persoane, ca și contribuabilii de rînd, preferă să depună declarațiile în ultimele zile ale termenelor limite stabilite?

— Începînd cu răspunsul la a doua parte a întrebării cred că aveți dreptate. Nu toți subiecții declarării se grăbesc să depună declarațiile la etapa inițială a perioadei de prezentare, în special cînd vorbim despre declarațiile anuale. Există și obișnuința, bineînțeles, astfel încît declarațiile vor parveni la CNI în februarie și martie, iar majoritatea covîrșitoare a acestora, după cum ne demonstrează experiența, sunt așteptate de la colectori la sfîrșitul lunii martie curent. Dar la CNI declarațiile parvin pînă la 20 aprilie, — termen stabilit de lege. Nu putem, însă, spune că ne bucură situația în cauză, deoarece, din experiența anilor precedenți, cunoaștem că aceasta conduce la tergiversarea digitizării și publicării declarațiilor pe pagina web a instituției. Dacă va amintiți, și în 2013 și în 2014, Comisia a fost dur criticată de mass-media și societatea civilă pentru faptul că fiind la jumătatea anului declarațiile încă sunt în proces de scanare și digitizare și nu pe portal. Dar, acest fapt reprezintă realitatea obiectivă a situației în care ne aflăm și care nu depinde de noi. Astfel, nu putem schimba termenii stabiliți de lege pentru prezentarea declarațiilor, precum și procedurile de licitație, care, după cum se știe durează destul de mult, în vederea identificării operatorului pentru digitalizarea declarațiilor și plasarea lor pe site.

Totodată, la moment, Comisia a înregistrat deja zeci de declarații depuse de subiecți la angajare sau eliberare din serviciu, precum și cele anuale. În acest context trebuie de specificat că în Comisie a fost desemnată o persoană, care se va ocupa doar de activitatea ce ține de recepționarea, înregistrarea și pregătirea declarațiilor pentru scanare. La moment nu puitem iniția procedurile de licirtație, în vederea digitalizării declarațiilor, deoarece nu cunoaștem numărul acestora și care eventual vor fi cheltuielile. Plus la aceasta, încă nu avem aprobat bugetul Comisiei, și, în asemenea circumstanțe faptice și juridice, plasarea declarațiilor pe pagina WEB a Comisiei se preconizează a fi finalizată, ca și în anii precedenți, în trimestrul III al anului 2015. Spre exemplu, în România, termenul de depunere a declarațiilor anuale este stabilit pînă la 15 iunie al fiecărui an.

— Cîte declarații se așteaptă a fi prezentate? Vă întreb, ca să fie clară aria de acoperire sau volumul de lucru al Comisiei? Cîte au fost prezentate în campaniile precedente?

— Apelînd la statistici, vă declar că în 2013, pentru anul 2012, CNI a recepționat și a procesat circa 110 mii de declarații. Ulterior, am stabilit că peste 600 de persoane, din cele care erau obligate să le prezinte, nu au făcut-o. Ca rezultat, în privința a circa 400 nedeclaranți au fost întocmite procese-verbale contravenționale și aplicate amenzi în mărime de aproximativ 312 mii lei pentru nedepunerea declarațiilor în termenii stabiliți de lege. În 2014, pentru 2013, numărul declarațiilor prezentate a fost de circa 100 de mii. Declarații, după cum cunoașteți, se prezintă două, una privind veniturile și proprietățile și alta privind interesele personale. Chiar în al doilea an de funcționare a Comisiei, numărul persoanelor care nu au depus declarații s-a redus esențial.

Astfel, s-a constatat că pentru anul 2013, nu au prezentat declarațiile respective doar vreo 250 de subiecți ai declarării. Acest fapt denotă cu certitudine că crearea și funcționarea Comisiei Naționale de Integritate a avut un rol foarte important de ordin educațional, de responsabilizare a demnitarilor de stat față de obligativitatea declarării veniturilor, proprietăților și intereselor personale.

În altă ordine de idei, aș spune, că un număr de circa 45-50 mii de agenți publici, — subiecți ai declarării (dacă luăm în calcul că fiecare prezintă cîte 2 declarații), într-o țară cu o populație ca în Republica Moldova, pare să fie exagerat. Dar să revenim. Declarațiile pentru 2014, ca și în anii precedenți, urmează să fie depuse colectorilor la locul de muncă, fiind eliberat certificatul (dovada) respectiv. La rîndul său, acești colectori, potrivit exigențelor legale, fiind informați în ordinea stabilită, sunt obligați să le prezinte la CNI, în termen de 20 de zile. Concomitent, colectorii au obligațiunea să prezinte și lista celor care nu au depus declarație.

— Nu toate declarațiile prezentate pot fi verificate, aceasta ar însemna ca instituția, pe care o conduceți, să aibă un număr enorm de angajați. Care sunt criteriile de selectare spre control a declarațiilor, atunci cînd se adoptă decizii de verificare a datelor din ele?

— Nici într-o țară din lume, dar în prezent aproximativ 180 de țări dispun de sisteme de verificare a veniturilor și proprietăților, nu se verifică toate declarațiile prezentate. De aceea, în diverse țări criteriile de selectare a declarațiilor pentru control sunt diferite. În majoritatea țărilor, selectarea se face în mod aleatoriu, în baza unor sisteme integrate de management al declarațiilor, inclusiv electronic.

Cum selectăm noi? Utilizînd unele practici avansate ale altor țări, CNI identifică anumite persoane care se află în zonele de risc avansat față de acte și comportament corupțional. Studiem și analizăm publicațiile din presă, rezultatele sondajelor de opinie publică, consultăm societatea civilă și ca rezultat identificăm percepția comunității privind sectoarele, afectate cel mai mult de corupție. Ulterior, Comisia stabilește o listă nominală de demnitari, declarațiile cărora sunt supuse unei verificări prealabile, în baza ordinului respectiv al președintelui CNI, care servește drept temei juridic pentru astfel de verificări.

Astfel, în procedura descrisă au fost verificate declarațiile colaboratorilor poliției de frontieră, procurorilor, judecătorilor, angajaților din serviciul fiscal și ale altor subiecți ai declarării. Spre exemplu, în 2014, doar conform ordinului menționat, au fost inițiate peste 20 de controale. Plus la aceasta, au mai fost inițiate controale și în baza sesizărilor persoanelor fizice sau juridice, publicațiilor în mass-media, precum și alte cazuri de autosesizare. Dintre acestea, 19 s-au referit la judecători, 13 – la deputați, 12 – la procurori, 7 – la miniștri, 10 – la funcționari publici cu statut special, 11 – la funcționari publici cu diverse funcții din cadrul instituțiilor administrației publice centrale, 16 – din cadrul administrației publice locale, 7 – la conducători ai întreprinderilor cu capital majoritar de stat, cîte 5 conducători ai instituțiilor medicale și 3 conducători ai instituțiilor de învățământ.

Continuînd această procedură, în 2014 urma să verificăm, din cele planificate, circa 5 mii de declarații. Însă, doar cu 9 colaboratori, care dispun de atribuții de verificare a declarațiilor, sarcinile planificate sunt practic irealizabile, ținînd cont că pe lîngă aceste verificări, după cum am menționat, Comisia inițiază controale și pe alte cazuri. Prin urmare, ținînd cont de activitatea colaboratorilor și pe alte dimensiuni, este foarte complicat și dificil ca să fie verificat chiar și acest număr de declarații. Pentru acest motiv, într-un proiect de lege am propus majorarea personalului CNI, inclusiv și pentru crearea unui serviciu juridic, — subdiviziune extrem de necesară și importantă pentru instituția noastră. Desigur, că această majorare poate fi în limitele raționalului, ținîndu-se cont de volumul de lucru, rezultatele activității și eficiența instituției. În paralel, urmează să fie perfecționată legislația privind cadrul legal de activitate a CNI și instrumentele de verificare. În opinia mea, Comisia Națională de Integritate necesită a fi reformată și reorganizată pentru asigurarea eficienței în activitatea acesteia, angajații fiind selectați după criterii de competență și profesionalism.

— Mai multe persoane din categoriile care prezintă declarații CNI, au menționat în interviurile, acordate presei, că multe din întrebările din acestea au un caracter ambiguu, generează interpretări duble. Pe de altă parte, de ce nu sunt unificate cele două declarații pe care le completează persoanele cu funcții de demnitate publică, judecătorii, procurorii, funcționarii publici, doar unele întrebări se repetă. Ar avea mai puțin de lucru Comisia. ȘI să nu uităm că, există declarația privind veniturile, pe care o prezintă orice contribuabil – CET08. De ce a fost necesar ca pentru persoanele, la care ne referim, să fie elaborate formulare speciale? Doar a necesitat și această operațiune cheltuieli din buget…

— Potrivit legislației, mă refer la legea nr. 1264 din 19.07.2002 cu privire la declararea veniturilor și proprietăților și Legea nr. 16 din 15.02.2008 cu privire la conflictul de interese, declarațiile respective se depun la CNI de către anumite categorii de persoane și nu de toți contribuabilii. Plus la aceasta, spre deosebire de declarațiile pe venit depuse la organele fiscale, pentru calcularea impozitelor, verificarea declarațiilor prezentate la CNI au scopul de a preveni actele de corupție, inclusiv fapte de comportament corupțional. Totodată, trebuie să recunoaștem că formularele declarațiilor existente, într-adevăr, în unele situații, contravin conținutului legilor respective, pe alocuri sunt neclare și inconcrete, fapt care într-o anumită măsură îngreunează completarea acestora de către declaranți. În acest context, consider că ar fi oportun comasarea declarației de venituri și proprietate cu declarația de interese personale într-un singur formular, într-o singură blanchetă. Acest fapt ar facilita procedura de completare și ar ușura procesul de verificare. De fapt, această inițiativă se regăsește în proiectul de lege, pe care l-a elaborat Ministerul Justiției.

— Cum se desfășoară procesul propriu-zis de verificare a declarațiilor, la ce surse apelați?

— Declarațiile depuse de persoanele respective se scanează și se plasează pe site-ul CNI. Pentru publicul larg, ca să poată fi accesate. Bineînțeles, cu anonimarea datelor cu caracter personal. Noi, însă, lucrăm cu varianta declarațiilor cu informația deplină. În cadrul verificărilor se compară datele introduse în declarație cu informația din bazele de date disponibile Comisiei, inclusiv, registrele de stat. Este vorba de cele, care se țin de instituțiile publice din țară, spre exemplu, cum sunt agențiile și întreprinderile Cadastru, Registru, Serviciul Fiscal de Stat, Serviciul Vamal, Poliția de Frontieră și altele. De fapt, conform legislației, toate instituțiile, care dețin Registre de stat trebuie să ne asigure conexiunea on-line la ele. Sunt și furnizori de informații, cum ar fi instituțiile financiare și registratorii de valori mobiliare de la care continuăm să solicităm pe suport de hîrtie informațiile necesare pentru investigarea dosarelor. Spre regret, la moment, nu dispunem de conexiune on-line cu baza de date de la Cadastru, principalul nostru furnizor de informații despre proprietățile imobiliare. Ei ne transmit informația pe suport de hîrtie în baza interpelărilor respective. Însă, pînă răspunsul parvine la CNI, timpul trece. Și mai este o chestiune, care pare a fi minoră, însă noi am semnalat-o mai demult. CNI nu se regăsește în legislație printre instituțiile, căreia Cadastru eliberează pe gratis informații din baza sa de date. Am prezentat proiectul pentru completarea legii încă în 2013, dar pînă în prezent această modificare nu a fost operată.

Și nu întîmplător societatea civilă susține, pe bună dreptate, că actele de constatare pe marginea rezultatelor controalelor efectuate, sunt plasate pe site-ul CNI cu întîrziere, deoarece, în unele cazuri controlul durează un timp mai îndelungat.

— În presă, dar și în societate se vorbește, destul de frecvent, că unele persoane cu funcții de conducere în stat, deputați, miniștri și nu numai, ar deține proprietăți luxoase peste hotare. În România, Federația Rusă, Franța, Spania, alte țări. Aveți pîrghiile necesare pentru a verifica aceste sesizări ale presei, societății civile?

— Într-adevăr, verificarea proprietăților care aparțin unor demnitari de la noi și care se află peste hotarele țării este destul de problematică, chiar ași spune imposibilă. Nu pentru că nu se dorește, dar din motivul că nu există cadrul legal care ar reglementa această activitate. În anumite cazuri am solicitat asistența colegilor noștri de la Agenția Națională de Integritate din România, însă, cu regret, nu am obținut nici o informației. Ne-au răspuns amabil, că aria lor de competență ține de verificarea averilor demnitarilor din țara lor, dar nu și a celor străini. Presupun, că persoanele respective au cetățenie dublă, dar oricum, colegii de la ANI nu pot să ne ofere o asemenea informație. Există și restricții, în legislația română, privind furnizarea altor state a informației care conține date cu caracter personal. Probleme de acest gen au semnalat și colegii noștri de la instituțiile similare din alte țări. Și, participînd la mai multe conferințe internaționale, pot să spun, că s-a născut ideea elaborării și semnării unui act internațional (Protocol, Memorandum sau Convenție) privind acordarea asistenței reciproce în domeniul verificării averilor persoanelor cu funcții de demnitate publică și altor persoane, obligate să prezinte declarații instituțiilor de integritate. Ideea a fost acceptată, și sperăm că un asemenea document va fi elaborat cu participarea Băncii Mondiale și altor instituții internaționale. Posibil, la început, acordarea asistenței se va face la nivel regional, iar apoi și la nivel european și mondial.

— Declararea conflictelor de interese. Și despre acestea se vorbește foarte mult în societate. Dar într-o țară mică, precum este Moldova, legăturile de rudenie sunt foarte strânse. Se întîmplă, că atunci cînd se identifică conflictul de interese, soluționarea acestuia creează probleme, de ordin social, de lezare a drepturilor omului. În special, se întîmplă lucrul acesta la nivelul administrației publice locale. S-a scris prin presă, că o doamnă, care a lucrat ani la rînd în calitate de contabilă la primărie, a fost nevoită să plece din funcție, pentru că soțul ei a fost ales primar. Că unele cupluri divorțează chiar pe acest motiv. Ar trebui să existe alte modalități de soluționare a conflictului de interese. Există și problema, unde să lucreze rudele, în altă țară? Nu ajungem la absurdități și la deteriorarea relațiilor dintre oameni, luînd în considerație faptul că societatea noastră și așa are multe probleme de acest gen? Și ce puteți spune despre soluționarea situațiilor de incompatibilitate de către subiecții vizați?

— În primul rînd, trebuie să menționăm că, potrivit legii, demnitarii și funcționarii publici, precum și alți conducători sunt obligați să-și soluționeze situațiile de incompatibilitate în termenii stabiliți. Spre exemplu, conform Legii nr. 158/2008, funcţionarul public nu este în drept să desfăşoare alte activităţi remunerate, cu anumite excepții prevăzute de lege, inclusiv excepţia activităţilor ştiinţifice, didactice, de creaţie şi de reprezentare a statului în societăţile economice. Legislația, de asemenea, prevede că anumite situaţii de incompatibilitate urmează să înceteze pe parcursul unei luni din momentul apariţiei acesteia. Dacă nu a eliminat situaţia de incompatibilitate în termenul prevăzut, funcţionarul public este destituit din funcţie.

Evident este și faptul că, în unele situații este destul de dificil de a respecta întocmai exigențele prescrise de lege cu privire la incompatibilități. Mă refer, în special la anumite situații de incompatibilitate în sectorul rural, unde nu întotdeauna putem identifica și angaja specialiști în domeniul public. Însă, oricum situațiile respective nu pot fi tolerate, deoarece în asemenea cazuri există riscul apariției unor conflicte de interese, care, la rîndul său, poate genera fapte de comportament corupțional. În acest caz una din soluții ar fi revizuirea și modificarea, adică perfecționarea cadrului legislativ respectiv.

Asemenea situații se atestă și în procesul de identificare a conflictelor de interese, în special în administrația publică locală. În multe primării, în funcții publice sunt angajate rude și alte persoane apropiate ale primarului sau ale altor oficiali. În alte cazuri, edilul încheie contracte de prestare a serviciilor sau de vînzare-cumpărare a bunurilor cu agenți economici ale căror administratori sau fondatori, de asemenea, sunt persoane apropiate, fără a declara și a soluționa situația de conflict de interese. Consider, că și pe această dimensiune, legislația necesită anumite modificări, deoarece au fost stabilite cazuri, cînd unii primari sau funcționari publici divorțează pentru a evita situațiile de conflict de interese. După cum am menționat, situații de acest gen se atestă mai frecvent în sectorul rural, unde nu pot fi selectați specialiști pentru angajare în administrația publică locală. În opinia mea, această problemă urmează a fi analizată și abordată la nivel statal, deoarece nu putem admite ca să se distrugă familiile, doar pentru faptul că anumite aspecte ale activității administrației publice locale trebuie să fie reglementate într-un alt mod.

— În procesul de examinare a declarațiilor ați avut ocazia să sesizași IFPS despre o evaziune fiscală de proporții sau alte posibile încălcări mari ale legislației fiscale?

— Sigur că am sesizat. Și nu numai organele fiscale dar și alte instituții, inclusiv cu care avem semnate Acorduri de colaborare. Totodată, colaborarea, în sensul sesizării, după caz, a organelor fiscale sau altor organe de drept, este expres specificată în Legea cu privire la CNI din 19.12.2011. Prin urmare, în cazurile în care se impune antrenarea acestor organe, noi le expediem materialele respective pentru examinare și reacționare. Spre exemplu, pe parcursul anului 2014, CNI a sesizat de 4 ori organele fiscale, iar în 55 de cazuri actele de constatare au fost transmise organelor procuraturii pentru examinare prin prisma Codului penal.

— Și aprecierea d-voastră privind activitatea CNI, după primii doi ani de activitate. De ce ar avea nevoie CNI pentru a deveni o instituție puternică în stat. Vorbeați despre un proiect de lege, elaborat în acest sens?

— Chiar din primele zile ale activității Comisiei Naționale de Integritate am stabilit și am conștientizat faptul imperfecțiunii legislației de specialitate. Există situații cînd unele norme din aceiași lege sau din diferite legi, dar care reglementează aspecte similare, se bat cap în cap. S-au stabilit anumite aspecte lacunare în legislația care reglementează activitatea Comisiei, care fac imposibilă aplicarea acestea exact și uniform în toate cazurile, in special, situații care țin de aplicarea sancțiunilor în cazul în care sunt depistate anumite încălcări. Afirmînd despre imperfecțiunea legislației, nu am intenția de a justifica inactivitatea Comisiei și nu doar pentru a critica. Starea de fapt a cadrului legislativ existent în domeniul activității CNI a fost analizat și de experți din societatea civilă, precum și de experți din alte state. Ca rezultat s-a constat că, în asemenea condiții de aplicare a legislației, nu poate fi vorba de o activitate eficientă a Comisiei, finalmente stabilind necesitatea stringentă de o modificare cardinală a cadrului legislativ existent. Desigur, că acești doi ani, de cînd lucrăm, nu au trecut în zădar. Au fost elaborate regulamentele de activitate a Comisiei, alte acte de uz departamental, fără de care CNI nu ar fi putut funcționa în general. Am stabilit relații cu alte instituții, antrenate în prevenirea și lupta cu corupția, cu alte organizații, fiind încheiate Acorduri bilaterale de colaborare. Am reușit să asigurăm transparența declarațiilor de venituri și proprietate și a celor de interese personale ale demnitarilor, funcționarilor publici și altor persoane cu funcții de conducere. Totodată, am identificat și anumite încălcări al regimului juridic al veniturilor și proprietății, al conflictelor de interese și incompatibilităților, materialele fiind expediate organelor corespunzătoare pentru examinare și aplicarea, după caz, a sancțiunilor stabilite de lege. În ultima instanță am sensibilizat opinia publică, în special subiecții declarării, despre obligațiunea declarării veniturilor, proprietăților, conflictelor de interese și a incompatibilităților, — informații care urmează a fi accesibile pentru publicul larg. Astfel, prin faptul că se fac publice averile demnitarilor, legalitatea obținerii acestora, a fost testată și atitudinea societății civile, care, avînd așteptări foarte mari, a manifestat o susținere considerabilă a activității CNI. De asemenea, am avut susținere și din partea altor instituții și organizații, inclusiv internaționale. Să nu uităm și de o conlucrare eficientă cu organele mass-media de la care, în multe cazuri, am obținut informații relevante.

Totuși, după doi ani de activitate, consider că deocamdată nu putem vorbi despre o eficiență a activității noastre, mai exact, nu putem vorbi despre un produs finit, cu efect scontat al muncii noastre. Cînd vorbesc despre produs finit, am în vedere că acele persoane din categoriile, care prezintă declarații, în cazul în care comit anumite încălcări, nu sunt sancționate de Comisia noastră, ci de alte instituții statale. Astfel, pînă la moment, nu avem încă nici o sentință de condamnare în cazurile falsului în declarații și aceasta, de asemenea, din motivul imperfecțiunii legislației.

În 2014 am transmis Centrului Național Anticorupție circa 50 de acte de constatare a nedeclarării conflictelor de interese, pentru examinare și sancționare în baza art. 3132 Cod contravențional, deoarece conform legii CNI nu dispune de asemenea competențe. Pe marginea acestor materiale au fost aplicate sancțiuni doar în 2 cazuri, restul fiind clasate pentru motivul expirării termenului de prescripție.

Chiar și în cazul în care un demnitar este sancționat contravențional, după achitarea amenzii, acesta își continue serviciul, de parcă nu s-ar fi întîmplat nimic. În asemenea situații, persoana respectivă, neavînd nici o restricție de a ocupa funcții în domeniul public, compromite serviciul public la general. În opinia mea, acestor persoane, precum și altor care au comis încălcări de acest ordin, ar trebui să li se interzică, pe o anumită perioadă de timp, să ocupe funcții de demnitate publică, de conducere în administrația centrală sau locală. Ar fi o premisă pentru prevenirea unor astfel de încălcări.
Totodată, cred că este important ca CNI să aibă dreptul de a iniția procedurile de demitere din funcție, dacă declarantul a comis falsuri sau tăinuiri în declarațiile prezentate, precum și dreptul de a aplica neîntîrziat amenzi pentru nedepunerea declarațiilor, falsului în declarații, tăinuirea conflictelor de interese.

Prin urmare, la întrebarea ce va-ți fi dorit în primul rînd, eu ași răspunde foarte clar și tranșant: revizuirea și modificarea legislației, inclusiv reformarea Comisiei Naționale de Integritate. La acest capitol consider necesar să reiterez că noi, în repetate rînduri, am propus mai multe proiecte de lege, care nu s-au bucurat de a fi adoptate. Totodată, menționez că, după cum cunoașteți, deja există trei proiecte de lege, elaborate sub egida Ministerului Justiției, care vin să eficientizeze, după opinia mea, activitatea Comisiei.
Un alt lucru, care este deranjant, inclusiv și pentru societate, este procedura nereușită de numire a celor 5 membri ai CNI în baza algoritmului politic. Convingerea mea personală este că selectarea și desemnarea acestor membri urma să fie efectuată pe bază de concurs, cu stabilirea criteriilor respectivi privind competențele profesionale, studiile, experiența în domeniu și alte condiții necesare pentru asigurarea unei activități legale și eficiente a acestui organ de prevenire a corupției, — extrem de important pentru țara noastră. De asemenea, trebuie luate în considerație și calitățile morale, prestația publică ale candidaților și alte circumstanțe.

Și aceste aspecte se conțin în proiectele de lege despre care am menționat. Sunt și alte propuneri, care vin să aducă claritate în aplicarea unor prevederi ale legislației în vigoare, deseori ambigue, care complică mult munca Comisiei. Noi sperăm, că noul guvern și parlament vor aproba aceste proiecte de lege cît mai curînd posibil.

— Ați vorbit și despre necesitatea de a completa numărul angajaților CNI. Vin specialiștii, manifestă interes pentru munca în această structură?

— Munca este foarte dificilă, responsabilă, iar salariile colaboratorilor noștri nu au fost aduse la nivelul celor pe care îl au colaboratorii altor instituții subordonate parlamentului, deși noi am prezentat documentele necesare. Funcțiile vacante existente nu sunt atractive pentru specialiști buni și procesul de angajare la CNI este dificil, anume din cazul motivării financiare insuficiente. Cu 3-5 mii de lei, pe alocuri și mai puțin, nu prea sunt doritori să se angajeze, iar cei care doresc, nu sunt cei mai buni. Sperăm, de asemenea, ca și această problemă să fie în curînd soluționată. Dar, în primul rînd, așteptăm examinarea și aprobarea proiectelor de lege, la care m-am referit, ca să putem lucra corect și eficient. Ambiguitățile nu fac bine atunci, cînd e vorba de aprecierea integrității unei persoane.

A intervievat Maria Trifan

0 comentarii

Doar utilizatorii înregistraţi şi autorizați au dreptul de a posta comentarii.