În condiţiile în care obligaţiile ce ţin de taxa de plasare (amplasare) a publicităţii (reclamei) pentru perioada 01-12 ianuarie 2012 urmează a fi incluse pentru perioada trimestrul I 2012 în această nouă dare de seamă, rezultă că şi achitarea taxei respective pentru primele 12 zile ale lunii ianuarie urmează a fi achitate la clasificaţia bugetară 12269 „Taxa pentru dispozitivele publicitare”? Da, pentru a exclude situaţii de formare a unor supraplăţi neîntemeiate la compartimentul 115/41 şi a unor restanţe la compartimentul 122/69, achitarea sumei calculate pentru primele 12 zile ale anului 2012 (ca obligaţii ce ţin de taxa de plasare (amplasare) a publicităţii (reclamei)) se va achita, de asemenea, la clasificaţia bugetară 122/69.

La finele anului precedent compania „X” a depus toate actele necesare şi avizele instituţiilor abilitate în vederea construcţiei şi instalării unui dispozitiv publicitar. La data din 18 ianuarie 2012 de către Primăria mun. Chişinău a fost eliberată autorizaţia de construire şi amplasare a publicităţii exterioare cu termen de valabilitate de la 19.02.2012 pînă la 18.02.2013.

La 23 aprilie 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 231 din 23.09.2010 cu privire la comerțul interior, care reglementează activitățile în domeniul comerțului interior, precum şi competențele autorităților administrației publice locale în acest domeniu. Astfel, în conformitate cu art. 14 din Legea respectivă, desfăşurarea activității de comerț se autorizează de către autoritatea administrației publice locale. Totodată, conform Nomenclatorului unităților comerciale care desfăşoară comerț cu amănuntul, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 931 din 08.12.2011, în clasificația unităților comerciale cu amănuntul se defineşte doar noțiunea de „hală”, pentru care cadrul legislativ existent nu specifică careva reguli. Aceasta creează incertitudini, deoarece nu este clar dacă la „hală” pot fi atribuite doar locurile pentru comerț, oferite comercianților de sub acoperişul comun sau şi locurile pentru comerț amplasate sub acoperiş individual. În acelaşi timp, noțiunea de „piață” în Nomenclatorul respectiv lipseşte. Cu toate acestea, comercianților li se creează aceleaşi condiții – atît pentru desfăşurarea comerțului în piață, cît şi în hală.

Luna iulie nu vine doar cu temperaturi caniculare, ci şi cu o serie de scumpiri în lanţ. În mai puţin de o săptămână, preţurile la gaze şi apă vor creşte simţitor. Tot de la 1 iulie Guvernul Român introduce şi impozitul forfetar, iar românii care nu-şi vor plăti la timp taxele se vor trezi cu penalităţi usturătoare. De la 1 iulie, vom scoate mai mult din buzunare pentru plata utilităţilor. Va creşte preţul apei reci cu pânâ la 15 la sută, în vreme ce, potrivit calendarului de liberalizare, preţul gazelor va fi la rându-i majorat cu 8 procente. Românii sunt nemulțumiți de scumpirile anunțate și dau vina pe conducători pentru nivelul de trai din ce în ce mai redus.

Economia Italiei este pusă în pericolul de a aluneca şi mai tare în criza, din cauza politicilor adoptate atât acasă cât şi la nivel european, a declarat un oficial al Fondului Monetar Internaţional. Orice derapaj politic al Romei ar putea restrânge şi mai tare condiţiile de creditare şi reînnoi dubiile legate de datoria suverană a Italiei de 2 trilioane de dolari, a mai anunţat FMI în raportul sau anual “Articolul IV”. Acest raport susţine puternic o taxă foarte nepopulară în Italia, ce este pusă pe primele case, deşi guvernul a hotărât să o anuleze.

În conformitate cu Ordinul ministrului finanţelor nr. 13 din 02.02.2012 (M.O. nr. 30-33/146 din 10.02.2012), capitolul 122 „Taxele şi plăţile administrative” din Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 91 din 20 octombrie 2008 „Privind clasificaţia bugetară”, a fost completat cu paragrafele 65-69 cu următoarele denumiri: 122 65 „Taxa de la posesorii unităţilor de transport” 122 66 „Taxa pentru parcaj” 122 67„Taxa pentru unităţile stradale de comerţ şi/sau de prestare a serviciilor” 122 68 „Taxa pentru evacuarea deşeurilor” 122 69 „Taxa pentru dispozitivele publicitare”.

Inspectoratele fiscale de stat teritoriale Direcția marilor contribuabili Cu privire la unele aspecte aferente impozitului pe venit pentru executorii judecătoreşti Întru determinarea corectă a obligaţiei fiscale aferente impozitului pe venit la executorii judecătorești, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat aduce spre cunoștinţă și călăuză că, în conformitate cu prevederile alin. (1) art. 36 din Codul de executare nr. 443/24 din 24.12.2004 (Monitorul Oficial 34-35/112 din 03.03.2005), cheltuielile de executare se compun din taxele pentru efectuarea actelor executorului judecătoresc, spezele procedurii de executare și onorariul executorului judecătoresc. De asemenea, conform prevederilor alin. (5) art. 38 din Legea privind executorii judecătorești nr. 113 din 17.06.2010 (Monitorul Oficial nr. 126-128/406 din 23.07.2010), mărimea taxelor pentru efectuarea actelor executorului judecătoresc și a spezelor procedurii de executare se stabilește de Guvern.

În conformitate cu prevederile art. 288 alin. 1) al Codului fiscal (în continuare – CF), taxa locală este o plată obligatorie efectuată la bugetul unităţii administrativ-teritoriale. Autorităţile administraţiei publice locale, reieşind din prevederile art. 297 al CF, poate, concomitent cu adoptarea sau modificarea bugetului unităţii administrativ-teritoriale, să aplice toate sau numai o parte din taxele locale, în funcţie de posibilităţile şi necesităţile unităţii administrativ-teritoriale.

În localitatea „X” sunt înregistraţi mai mulţi agenţi economici care practică activitate de morărit. Această activitate constă în prelucrarea produselor cerealiere (grîu, porumb, etc.) ale persoanelor fizice contra plată, cu eliberarea bonului fiscal. Urmează a fi incluse unităţile prin intermediul cărora se prestează astfel de servicii la categoria unităţilor de comerţ şi, respectiv, există în acest caz obligaţia de achitare de către agenţii economici a taxei pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială? În conformitate cu prevederile art. 290 lit. e) al Codului fiscal, subiecţi ai impunerii cu această taxă apar persoanele juridice sau fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător, care dispun de unităţi comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială.

Conform autorizației respective, panoul pe parapet poate fi amplasat în mun. Chişinău, sector Centru, str. Y,111. Totodată, conform extrasului din Registrul bunurilor imobile, pentru efectuarea tranzacțiilor adresa respectivă se referă la sectorul Rîşcani. Pe parcursul anului 2012 agentul economic X a calculat şi a achitat taxa pentru dispozitivele publicitare la contul IFS pe mun. Chişinău, sectorul Rîşcani, în baza datelor cadastrale, reieşind din tarifele pentru publicitate din anii anteriori – 500 lei pentru un metru pătrat. Însă, avînd în vedere că la aprobarea bugetului municipal Chisinău pe anul 2012 nu a fost prevăzută această taxă, rezultă că aceasta nu trebuia achitată. Dar, odată ce taxa a fost achitată, dările de seamă respective au fost prezentate la IFS pe mun. Chişnău, sectorul Rîşcani. Astfel, în contextul celor expuse, apar următoarele întrebări: urma sau nu a fi reflectată informația despre subdiviziunile de care dispune agentul economic pe teritoriul mun. Chişinău la completarea dărilor de seamă la taxa pentru dispozitivele publicitare şi alte taxe locale;în cazul în care în anul 2013 Consiliul municipal Chişinău adoptă Decizia de stabilire a taxei pentru dispozitivele publicitare, la contul cărui sector ar trebui să transfere această taxă pentru obiectul amplasat pe strada Y,111? În pofida fapului că, agentul economic X a obţinut în anul 2012 Autorizaţia de construire și amplasare a publicităţii exterioare, cu termenul de valabilitate de la 01.06.2012 pînă la 01.06.2013, pentru perioadele fiscale corespunzătoare anului 2012 acesta nu a avut obligaţia de a calcula, achita taxa pentru dispozitivele publicitare și de a prezenta darea de seamă aferentă.

Procedura şi principiile stabilirii, modificării şi anulării taxelor locale, modul lor de plată, criteriile de acordare a înlesnirilor fiscale, sunt determinate prin Titlul VII al Codului fiscal. În conformitate cu prevederile art. 288 alin. 1) al Codului fiscal (în continuare — CF), taxa locală este o plată obligatorie efectuată la bugetul unităţii administrativ-teritoriale. Taxele locale, potrivit art. 297 alin.(3) al CF, se aplică, se modifică ori se anulează de către autoritatea administraţiei publice locale concomitent cu adoptarea sau modificarea bugetului unităţii administrativ-teritoriale. Conform modificărilor şi completărilor realizate în Titlul VII din CF, prin Legea nr. 267 din 23.12.2011 „Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative”, începînd cu 13 ianuarie 2012, în lista taxelor locale, care pot fi aplicate de către autorităţile deliberative a administraţiei publice locale la adoptarea bugetului unităţii administrativ-teritoriale, este inclusă şi taxa de la posesorii unităţilor de transport (în continuare-taxa).

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (3) al Legii nr. 135-XVI din 14.06.2007 „Privind societăţile cu răspundere limitată”, reprezentanţa este o subdiviziune separată a societăţii, care este situată în afara sediului societăţii, reprezintă şi apără interesele ei şi nu este în drept să desfăşoare activitate de întreprinzător. Astfel, reprezentanţa persoanei juridice străine îndeplineşte doar o condiţie din art. 290 alin. (1) al Codului fiscal, deoarece are bază impozabilă, însă nu şi calitatea de întreprinzător. În această ordine de idei, este sau nu reprezentanţa străină subiect al impunerii cu taxa pentru amenajarea teritoriului, respectiv, are sau nu obligaţia de a achita aceasta taxa pentru amenajarea teritoriului?

Grecia va reduce, începând de joi, Taxa pe Valoare Adăugată (TVA) de la 23 % la 13 % în sectorul restaurantelor, o măsură pe care Guvernul lui Andonis Samaras a reuşit să o obţinut-o de la troica finanţatorilor internaţionali (FMI, CE, BCE) pentru a da o gură oxigen consumului privat.

Din momentul primirii autorizaţiei şi pînă la data de 14 aprilie 2012 agentul economic a amplasat pe acest panou publicitate exterioară. Totodată, din 15 aprilie curent agentul economic, în temeiul unui contract de prestări servicii, încheiat cu o asociaţie obştească, amplasează informaţii cu caracter social, cu textul„Fumatul dăunează sănătăţii”. Pentru trimestrul I al anului 2012 agentul economic a calculat şi achitat taxa pentru dispozitivele publicitare, avînd în vedere că a amplasat publicitate comercială prin intermediul acestui panou. Totodată, apare întrebarea dacă are sau nu obligaţia agentul economic de a calcula şi achita taxa respectivă pe perioada amplasării publicităţii sociale? În conformitate cu prevederile art. 288 pct. 9) al Codului fiscal, prin publicitate socială se subînţelege publicitatea care reprezintă interesele societăţii şi ale statului în propagarea unui mod de viaţă sănătos, ocrotirea sănătăţii, protecţia mediului înconjurător, păstrarea integrităţii resurselor energetice, protecţia socială a populaţiei şi care nu are scop lucrativ şi urmăreşte obiective filantropice şi de importanţă socială.

Reieşind din faptul că la aplicarea prevederilor art. 2 alin. (2) şi art. 13 al Legii nr. 231 din 23.09.2010 „Cu privire la comerțul interior” au apărut neclarități în ceea ce ține de obligativitatea dispunerii de autorizație de funcționare a unităților comerciale, eliberate de autoritatea publică locală, de către agenții economici care practică activitatea de acordare a serviciilor de taxi, solicităm explicații în partea ce ține de necesitatea dispunerii de această autorizație prin prisma art. 2 alin. (2) al Legii menționate, care stipulează: „În sensul prezentei legi, activitățile de comerț cu produse alimentare, nealimentare şi serviciile aferente private şi asigurarea unei surse de venit.

Una din zonele de risc în Republică constituie zonele aflate în zonele de frontieră. Întru realizarea acţiunilor de implementare a procedurilor de gestionare a riscurilor provenite din utilizarea frauduloasă a Carnetelor TIR, prin intermediul Asociaţiei „X” a fost realizat un proiect, de către autorităţile publice, care este finanţat de Uniunea Internaţională a Transporturilor Rutiere (IRU). Astfel, în anul 2012, de către Î.S. „Z” a fost realizat un proiect de monitorizare video a zonelor de intrare şi ieşire la posturile vamale care este finanţat de IRU. Solicităm explicaţii dacă urmează sau nu de a ajusta în scopuri fiscale mijloacele speciale alocate de către IRU pentru finanţarea proiectului a Î.S. „Z”, şi care este modalitatea de reflectare a acestor mijloace?

Scutirile de plata taxelor locale sunt prevăzute de Capitolul 4 al Titlului VII din Codul Fiscal. Scutirile de la plata taxelor locale, prevăzute expres de Codul Fiscal, sunt specificate în art. 295 din Codul Fiscal. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 295 din Codul Fiscal, autorităţile administraţiei publice locale sunt în drept, dacă efectuează concomitent modificările corespunzătoare în bugetul unităţii administrativ-teritoriale, să acorde subiecţilor impunerii scutiri în plus la cele enumerate la art. 295 din Codul Fiscal. Producătorii şi difuzorii de publicitate socială şi de publicitate plasată pe trimiterile oştale, în conformitate cu prevederile art. 295 lit. e) din Codul Fiscal, sunt scutiţi de plata taxei de plasare (amplasare) a publicităţii (reclamei). Prin urmare, scutirea menţionată nu poate fi aplicată subiecţilor impunerii cu taxa pentru dispozitivele publicitare.

Administrația unei companii de publicitate solicită explicații privind procedura de achitare în bugetul local al mun. Chișinău a taxei pentru dispozitivele publicitare, pentru obiectele amplasate pe teritoriul municipiului, începînd cu 13 ianuarie 2012. Ar fi corect oare să se aplice cotele, stabilite pe teritoriul municipiului Chișinău și aplicabile pentru obiectele de publicitate exterioară in 2011? În conformitate cu prevederile Titlului VII „Taxele locale” din Codul Fiscal (în continuare CF), pus în aplicare prin Legea nr. 94-XV din 01.04.2004, cu modificările și completările ulterioare, în atribuțiile autorităților administraţiei publice locale intră aplicarea tuturor sau numai a unei părți din taxele locale, reglementate de art. 289 alin. (2) din CF (în funcţie de posibilităţile și necesităţile unităţii administrativ-teritoriale), precum și stabilirea cotelor de impozitare corespunzătoare. Subiecții impunerii, obiectele impunerii, baza de impozitare, modul de achitare a taxelor locale și de prezentare a dărilor de seamă aferente acestora, precum și criteriile utilizate pentru acordarea scutirilor fiscale sunt reglementați de CF.

În miezul crizei financiare globale, guvernele ţărilor dezvoltate şi experţii financiari internaţionali şi-au pus întrebarea cum să reglementeze activitatea băncilor, care avântându-se în speculaţii financiare cu instrumente derivate au şi provocat cea mai mare criză globală de după recesiunea din 1929. Anul trecut, pe vremea asta, G20 a renunţat la ideea de a introduce un impozit global pentru bănci, lăsând fiecare guvern să decidă ce fel de taxă să introducă. Marea Britanie, Franța, Germania şi Suedia au făcut-o deja, iar din 2012 şi Republica Moldova a anunţat introducerea unui fel de impozit pe activitatea bancară.

Da, avînd în vedere faptul că calculul acestei taxe, în contextul modificărilor realizate prin această Lege, se pune în sarcina organelor împuternicite de autoritatea administraţiei publice locale, începînd cu trimestrul IV al anului 2012, contribuabilii-subiecţi ai impunerii cu taxa pentru unităţile stradale de comerţ şi/sau de prestare a serviciilor nu mai au obligaţia de a prezenta dări de seamă aferente acesteia.