În conformitate cu prevederile statuate de art. 227 alin. (2) din Codul fiscal, stingerea obligaţiei fiscale poate fi garantată prin gaj legal, în conformitate cu legislaţia cu privire la gaj. Astfel, potrivit art. 454 din Codul Civil şi art. 1 din Legea cu privire la gaj nr. 449/2001, gajul este un drept real în al cărui temei creditorul (creditorul gajist) poate pretinde satisfacerea creanţelor sale cu preferinţă faţă de ceilalţi creditori, inclusiv statul, din valoarea bunurilor depuse în gaj în cazul în care debitorul (debitorul gajist) nu execută obligaţia garantată prin gaj.

Cetăţenii care dau în chirie imobile sunt îndemnaţi să achite impozitul de 5% din veniturile obţinute din această activitate. Persoanele care încheie contracte de locaţiune sunt obligate să le înregistreze în termen de trei zile la Inspectoratul Fiscal, iar în cazul neachitării impozitelor riscă să fie amendate. Declaraţiile au fost făcute în cadrul ediţiei a emisiunii „Spaţiul Public” de la Radio Moldova.

În conformitate cu prevederile pct. 9 din Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 3 din 15 aprilie 2013 Privind modificarea şi completarea Hotărîrii explicative Cu privire la aplicarea de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei, ce reglementează asigurarea acţiunii la judecarea cauzelor civile nr. 32 din 24 octombrie 2003, Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, 2003, nr. 12, pag. 6 ,,Se atenţionează că, în situaţia în care partea a contestat în judecată decizia organului fiscal, aplicată potrivit art. 134 alin. (1) lit. o) din Codul fiscal (suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului), instanţa nu va fi în drept să aplice în calitate de măsură de asigurare a acţiunii suspendarea acestui act de suspendare, întrucît măsura de asigurare va corespunde cu însăşi obiectul acţiunii şi, aplicînd-o, instanţa se va pronunţa şi asupra fondului cauzei înainte de examinarea acestuia”, se explică instanţelor de judecată că, în cazul contestării măsurii de asigurare suspendarea operaţiunilor la conturile bancare a contribuabilului, aplicată de către organul fiscal, instanţa de judecată nu va fi în drept să suspende acţiunea dispoziţiei de suspendare a operaţiunilor la conturile bancare drept măsură de asigurare, pînă la examinarea fondului cauzei.

În conformitate cu litera a) alin. (2) al art. 113 din Codul fiscal, Serviciul Fiscal de Stat este în drept să anuleze de sine stătător înregistrarea contribuabilului T.V.A., în cazul în care valoarea totală a livrărilor impozabile ale subiectului impunerii într-o oricare perioadă de 12 luni consecutive nu a depăşit plafonul de 100.000 lei. Litera c) alin.(2) al art. 95 din Codul fiscal stabileşte că livrarea de mărfuri şi servicii, efectuată cu titlu gratuit în scopuri de publicitate şi/sau de promovare a vînzărilor în mărime anuală de 0,2% din venitul din vînzări, obţinut pe parcursul anului precedent anului în care se efectuează această livrare, nu constituie obiecte impozabile.

În conformitate cu prevederile alin.(1) al articolului 112 din Codul fiscal, subiectul care desfăşoară activitate de întreprinzător, cu excepţia autorităţilor publice, instituţiilor publice, specificate la art. 51, instituţiilor medico-sanitare publice şi private, specificate la art. 511, şi deţinătorilor patentei de întreprinzător, este obligat să se înregistreze ca contribuabil al T.V.A. dacă el, într-o oricare perioadă de 12 luni consecutive, a efectuat livrări de mărfuri, servicii în sumă ce depăşeşte 600000 lei, cu excepţia livrărilor scutite de T.V.A… Prevederile literii c) alin.(2) al art. 95 din Codul fiscal specifică că, livrarea de mărfuri şi servicii efectuată cu titlu gratuit în scopuri de publicitate şi/sau de promovare a vînzărilor în mărime anuală de 0,2% din venitul din vînzări, obţinut pe parcursul anului precedent anului în care se efectuează această livrare, nu constituie obiecte impozabile. Totodată, livrările scutite de T.V.A. sunt determinate prin art. 103 din Codul fiscal, regimul fiscal al cărora este diferit de regimul fiscal aferent livrărilor de mărfuri, servicii ce nu constituie obiect impozabil cu T.V.A…

Procedura în ordonanţă este o parte componentă a procesului civil şi reprezintă activitatea instanţei de judecată şi a părţilor, în legătură cu eliberarea ordonanţei judecătoreşti. Procedura în ordonanţă, ca şi procedura în acţiune civilă, se desfăşoară conform regulilor generale şi parcurge cîteva etape, fiecare cu un obiectiv propriu. Fazele procedurii în ordonanţă se deosebesc de fazele procedurii generale prin termenul de parcurgere a acestora, cît şi prin numărul acţiunilor procesuale care se întreprind.

După cum a fost menționat, pentru intentarea procesului de insolvabilitate, fie debitorul sau creditorul trebuie să depună o cerere introductivă în condițiile prevăzute de prevederile art. 9 al Legii insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012. Deci, cu depunerea acestei cereri, începe prima etapă în desfășurarea procedurii de insolvabilitate.

Începînd cu 14.03.2013, în Republica Moldova, în legătură cu adoptarea Legii insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012, procedura privind declararea stării de insolvabilitate a întreprinderilor se va simplifica, iar termenii de realizare a acestora vor fi reduşi. Legea insolvabilității este aplicabilă la practica europeană avînd o abordare unică față de procedura de insolvabilitate a întreprinderilor. În acest context, legea prevede un şir de modalități şi un spectru larg de instrumente legale întru identificarea unei hotărîri în cazul în care întreprinderea insolvabilă poate fi salvată de la lichidare.

În conformitate cu prevederile statuate de art. 227 alin. (2) din Codul fiscal, stingerea obligaţiei fiscale poate fi garantată prin gaj legal, în conformitate cu legislaţia cu privire la gaj. Astfel, potrivit art. 454 din Codul Civil şi art. 1 din Legea cu privire la gaj nr. 449/2001, gajul este un drept real în al cărui temei creditorul (creditorul gajist) poate pretinde satisfacerea creanţelor sale cu preferinţă faţă de ceilalţi creditori, inclusiv statul, din valoarea bunurilor depuse în gaj în cazul în care debitorul (debitorul gajist) nu execută obligaţia garantată prin gaj.

Impozitele şi taxele reprezintă principala sursă de venituri a unui stat, utilizate pentru finanţarea activităţilor social-economice şi pentru a menţine statalitatea. Reprezentînd un element indispensabil de constituire a unui stat, impozitele au început să fie colectate şi percepute odată cu apariţia primelor formaţiuni statale. De atunci, metodele de impunere şi colectare a impozitelor, precum şi rolul şi impactul acestora în viaţa social-economică, au evaluat diferit de la un teritoriu la altul. Totuşi, o trăsătura comună aplicabilă oricărui sistem fiscal este colectarea impozitelor de pe un spaţiu geografic definit, de la anumiţi plătitori, într-o perioadă definită de timp şi conform anumitor principii.

În anul 2005 prin Legea nr. 432-XV din 24.12.2004 „Privind modificarea si completarea unor acte legislative” (M.O. nr. 1-4/24 din 07.01.2005) obligația de a verifica respectarea de către agenții economici, rezidenți ai Republicii Moldova, a prevederilor Legii nr. 1466-XIII din 29.01.1998 „Cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace bănești, mărfuri și servicii provenite din tranzacțiile economice externe” a fost pusă în sarcina Inspectoratului Fiscal Principal de Stat. Tot prin legea menționata in Codul fiscal al RM au fost operate modificările respective, conform cărora Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanțelor preîntîmpină, depistează și curmă încălcările ce țin de repatrierea mijloacelor bănești, a mărfurilor și serviciilor provenite din tranzacțiile economice externe. Astfel, organele fiscale în cadrul controalelor efectuate, la contribuabili au verificat și respectarea de către aceștia a prevederilor Legii cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace bănești, mărfuri și servicii provenite din tranzacțiile economice externe. În urma acestor verificări numai în anul 2010 față de contribuabili au fost aplicate sancțiuni pecuniare in mărime de 33,8 mil. lei, pentru nerepatrierea mijloacelor bănești, mărfurilor și/sau serviciilor provenite din tranzacțiile economice externe.