În conformitate cu prevederile statuate de art. 197 alin. (1) din Codul fiscal, începînd cu ziua următoare celei în care a apărut restanţa sau în care s-a aflat despre apariţia ei, organul fiscal este în drept să înainteze ordine incaso, care au valoare de documente executorii, la conturile bancare (cu excepţia contului de împrumut, a contului provizoriu (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi a conturilor persoanelor fizice care nu sunt subiecţi ai activităţii de întreprinzător) ale contribuabilului, dacă acesta dispune de ele şi dacă organul fiscal le cunoaşte. De menţionat, că procedura privind perfectarea, emiterea şi executarea ordinului incaso este reglementată de prevederile imperative ale Hotărîrii Băncii Naţionale a Moldovei cu privire la aprobarea Regulamentului privind suspendarea operaţiunilor, sechestrarea şi perceperea în mod incontestabil a mijloacelor băneşti din conturile bancare nr. 375 din 15 decembrie 2005, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 1-4/6 din 06 ianuarie 2006. Totodată, potrivit reglementărilor imperative ale art. 197 alin. (2) din Codul fiscal, în cazul în care contribuabilul deţine la contul său bancar mijloace băneşti, instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) este obligată să execute, în limita acestor mijloace, ordinul incaso al organului fiscal în decursul zilei lucrătoare în care a fost primit.

Fondul Monetar Internaţional a fost reprezentat la masa rotundă de către Norman Gillanders, expert în domeniul administrării fiscale. Potrivit lui, oamenii de afaceri îşi doresc să facă profit şi să plătească impozite pentru a dormi liniştit. Însă ei trebuie ajutaţi să o facă printr-o administrare fiscală „nedureroasă”, epitet care se referă şi la politica fiscală, în general. Procedurile indolore se rezumă la predictibilitatea şi consecvenţa în politicile fiscale promovate la simplitatea procedurilor fiscale, care să comporte costuri mici de conformare la reguli şi cerinţele Serviciului Fiscal, la acţiunile inspectorilor fiscali, şi o administrare echitabilă şi etică. Toate acestea se încadrează în limitele conceptului de „bun simţ” într-o relaţie şi sunt simplu de realizat.

În conformitate cu art. 102 alin. (1) din Codul Fiscal, în cazul achitării T.V.A. la buget, subiecţilor impozabili, înregistraţi conform art. 112, li se permite trecerea în cont a sumei T.V.A., achitate sau care urmează a fi achitate furnizorilor plătitori ai T.V.A. pe valorile materiale, serviciile procurate (inclusiv transmise în cadrul realizării contractului de comision) pentru efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfăşurării activităţii de întreprinzător. Totodată, potrivit alin. (4) al articolului menţionat, suma T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, pe valorile materiale, serviciile procurate care nu sînt folosite pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător, nu se trece în cont şi se raportează la cheltuielile perioadei.

În conformitate cu prevederile imperative ale art. 229 alin. (1) din Codul fiscal, suspendarea operaţiunilor la conturile bancare, cu excepţia celor de împrumut şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi celor ale persoanelor fizice care nu sunt subiecţi ai activităţii de întreprinzător, reprezintă o măsură de asigurare prin care organul fiscal limitează dreptul contribuabilului de a folosi mijloacele băneşti, care se află şi/sau se vor depune la conturile lui bancare şi de a folosi noile conturi, deschise în aceiaşi sau în o altă instituţie financiară (sucursală sau filială a acesteia). Dispoziţia privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului poate fi emisă în cazul neonorării, în termenul stabilit, a obligaţiei fiscale, precum şi în cazurile prevăzute de legislaţia în vigoare. Procedura privind emiterea, aplicarea şi anularea dispoziţiei referitor la suspendarea operaţiunilor la conturile bancare se efectuează, în conformitate cu prevederile Ordinului Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 65 din 12 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 63-65/239 din 21 aprilie 2006.

Persoanele fizice cu venituri mari din Moldova, de rînd cu ceilalți cetățeni, nu sînt experți în legislația fiscală sau în aplicarea acesteia la desfăşurarea afacerilor lor. Dar, la fel ca toți contribuabilii, ei sunt responsabili pentru autenticitatea informației raportate în declarațiile lor fiscale, indiferent de faptul cine le întocmeşte. SFS este o instituţie publică care interacţionează zilnic cu cetăţenii și agenţii economici din Republica Moldova, prin urmare, măsurile administrative aplicate de funcţionarii fiscali sînt privite ca parte componentă a politicii guvernamentale. Veniturile fiscale constituie contribuţia majoră la buget, iar Guvernul se concentrează atît pe asigurarea unui nivel corespunzător de colectare a acestor venituri, cît și pe implementarea măsurilor moderne, corecte și coerente de administrare fiscală. Necesitatea schimbărilor calitative în administrarea fiscală este dictată și de diversificarea relaţiilor și formelor de cooperare, de perfecţionarea mecanismelor de management și a proceselor tehnologice, dezvoltarea tehnologiilor informaţionale, dar și de imperativul menţinerii competitivităţii în raport cu progresele mediului de afaceri. Mai multe servicii fiscale din diferite ţări au inițiat programe specializate pentru a aborda o problemă complexă ce ține de administrarea persoanelor cu venituri și averi mari. Ca și în cazul contribuabililor mari – agenţi economici, persoanele fizice bogate prezintă un risc sporit de conformare pentru administraţiile fiscale, din cauza complexității acestor contribuabili, mărimea majoră a veniturilor fiscale puse în joc, precum și utilizării de către aceștia a unor acțiuni agresive de planificare fiscală.

Reformele în sistemul de administrare fiscală din Moldova sunt implementate de peste 20 de ani, însă pînă în prezent, serviciul fiscal şi contribuabilii se află pe diferite părţi ale baricadelor. Noi îi acuzăm pe inspectorii fiscali de corupţie şi idei preconcepute, iar ei – de nedorinţa de a ne onora obligaţiile financiare faţă de stat. Şi unii, şi alţii au suficiente motive pentru aceste acuzaţii. Ion Prisăcaru, care a fost numit în vara acestui an în funcţia de şef al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, a decis să spargă aceste stereotipuri. El propune inspectorilor fiscali să aibă grijă de contribuabili, iar contribuabililor – să-şi împartă conştient veniturile cu statul. Despre aceasta Ion Prisăcaru i-a relatat, într-un interviu, jurnalistei Irina Astahova.

Си privire la respectarea termenilor de restituire a TVA impuse prin Titlul III al Codului fiscal şi Hotărîrea Guvernului nr.287 din 11.03.2008 În scopul eficientizării administrării fiscale Ia capitolul TVA şi întru neadmiterea situaţiilor de achitare a dobînzilor solicitanţilor de restituire a TVA din motivul tărăgănării procedurii de restituire, în temeiul articolului 133 alineatul (1) litera c) al Codului fiscal ORDON: 1. Inspectoratele fiscale de stat teritoriale la iniţierea procedurii de restituire a taxei pe valoarea adăugată subiecţilor impozabili cu TVA urmează să se conducă de prevederile şi să respecte întocmai termenii prevăzuţi în Codul fiscal ce ţin de restituirea TVA.2. Pentru nerespectarea neîntemeiată a termenilor pentru restituirea TVA, stipulaţi prin Titlul III al Codului fiscal şi Regulamentul privind restituirea taxei pe valoarea adăugată, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 287 din 11.03.2008, responsabili se numesc a fi nemijlocit şefii inspectoratelor fiscale de stat teritoriale.

În confornitate cu art. 101 alin. (4) şi art. 109 alin. (1) din Codul fiscal, pentru serviciile importate, utilizate la desfăşurarea activităţii de întreprinzător, termenul obligaţiei fiscale şi data achitării T.V.A. se consideră data efectuării plăţii, inclusiv a plăţii prealabile pentru serviciul de import.

Două pietre de temelie a oricărei organizaţii sunt oamenii şi procesele. Dacă persoanele sunt motivate să lucreze din greu, pînă cînd procesele de lucru sunt împovărătoare şi cele neesenţiale sunt încă prezente, performanţa organizaţiei va fi una scăzută. Remodelarea proceselor de lucru (Business Process Reenginering — BPR) este cheia transformării modului în care oamenii lucrează1.

În conformitate cu art. 11 alin. (1) din Codul Fiscal, toate dubiile, apărute la aplicarea legislaţiei fiscale, urmează a fi interpretate în favoarea contribuabilului. Astfel, în Republica Moldova este legiferat principiul „in dubio contra fiscum”, menit să protejeze contribuabilul de eventualele îndoieli sau ambiguităţi ale normelor fiscale. În continuare, vom aborda unele aspecte de ordin naţional şi internaţional ale acestui principiu.

La Forum au participat reprezentanţi din 11 ţări membre ale OCEMN (Republica Albania, Republica Armenia, Republica Azerbaidjan, Republica Bulgaria, Georgia, Grecia, Republica Moldova, România, Federaţia Rusă, Republica Serbia, Ucraina), 13 state cu statut de observator (Republica Arabă Egipt, Republica Austria, Republica Belarus, Republica Croaţia, Republica Cehă, Republica Franceză, Republica Federală Germania, Republica Italia, Republica Polonia, Republica Slovacia, Republica Tunisia, SUA, UE) şi 1 organizaţie internaţională – OCDE.

Dezbateri în cadrul mesei rotunde „Reforma administrării fiscale: realizări şi perspective” Membru al Confederației naționale a patronatului din Republica Moldova, Raisa Bejan, a salutat introducerea serviciilor electronice pentru contribuabili, care permit evitarea abordării subiective din partea funcționarilor fiscali și a rîndurilor la inspectoratele fiscale. „Este de fapt un vis, un lucru la care acum 10 ani nici nu puteam visa. Însă fiecare noutate are anumite lacune. De exemplu, punctul 7 din pagina personală a contribuabilului deja de o lună nu funcționează, după ce am reușit să ne obișnuim cu el”, a declarat în cadrul mesei rotunde Raisa Bejan. Potrivit directorului FiscServInform, Vitalie Coceban, fișa personală a contribuabilului a fost unserviciu intermediar, care se transformă în Contul curent al contribuabilului, care oferă informaţii mult mai ample şi careva deveni funcţional în curînd. Dna Bejan spune că pe siteul Fiscului poate fi verificat IDNO-ul companiilor, dar nu și al persoanelor fizice, or și acest lucru ar fi util. În plus, reprezentantul patronatelor a exprimat dorința ca IDNO-urile să fie verificate automat la completarea declarației pe site, pentru că, de exemplu, Fabrica Bucuria, din cauza indicării codurilor greșite a plătit anul trecut amenzi de 14 mii de lei, cîte 100 de lei pentru fiecare eroare. În același timp, serviciul de corectare a erorilor a rămas nedigitalizat și agenții economici trebuie să circule prin diverse birouri ale inspectoratului fiscal, chiar și două săptămâni. În replică, Vitalie Coceban, a declarat că cooperarea cu alte instituții, în special,ce ține de interacțiunea bazelor de date, urmează a fi pusă la punct.

Metodele şi sursele indirecte de estimare a obligaţiei fiscale sunt larg utilizate de administraţiile fiscale moderne şi fac parte din instrumentarul de conformare. Acest instrument are 2 acţiuni: una pasivă şi alta activă. Însăşi existenţa lor are un impact asupra contribuabililor solicitîndu-i să respecte legislaţia fiscală, iar în cazul în care se va constata că legea fiscală a fost violată – prin utilizarea directă a metodelor şi surselor, organul fiscal va restabili echitatea fiscală. Ce reprezintă metodele şi sursele indirecte? Metoda indirectă de estimare reprezintă o metodă de determinare a venitului impozabil estimat prin intermediul analizei situaţiei fiscale a persoanei fizice, utilizînd informaţii şi din alte surse decît dările de seamă fiscale ale persoanei respective.

În conformitate cu prevederile statuate de art. 197 alin. (1) din Codul fiscal, începînd cu ziua următoare celei în care a apărut restanţa sau în care s-a aflat despre apariţia ei, organul fiscal este în drept să înainteze ordine incaso, care au valoare de documente executorii, la conturile bancare (cu excepţia contului de împrumut, a contului provizoriu (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi a conturilor persoanelor fizice care nu sunt subiecţi ai activităţii de întreprinzător) ale contribuabilului dacă acesta dispune de ele şi dacă organul fiscal le cunoaşte.

În conformitate cu prevederile art. 793 din Codul fiscal, forma certificatelor care atestă reşidenţa şi impozitele achitate de către nerezidenţi în Republica Moldova, precum şi lista documentelor, în baza cărora se eliberează acestea, se stabilesc de Guvern.

Ţin să mulţumesc organizatorilor Mesei rotunde pentru iniţiativa de a organiza acest eveniment şi pentru invitaţia de a participa la el. Este o idee foarte bună. Multe probleme în societate apar din lipsa de comunicare la toate nivelurile. Această Masă rotundă este o posibilitate pentru noi să ne expunem pe marginea problemelor, cu care se confruntă contabilii în relaţiile cu Serviciul Fiscal în munca de zi cu zi. Contabilul este, poate, persoana cea mai responsabilă şi pregătită din punct de vedere profesional în cadrul unei entităţi pentru calculul corect şi plata în buget a impozitelor şi taxelor. Dările de seamă contabile sunt întocmite de contabil, toate controalele fiscale, de asemenea, încep şi să termină în contabilitate.

Serviciul Fiscal de Stat, continuînd perfecţionarea şi dezvoltarea sistemului informaţional propriu, începînd cu 01.01.2013 implementează un nou product, care va uşura la maximum deservirea de către organul fiscal a contribuabililor în aspectul evidenţei obligaţiilor fiscale. În complex cu sistemul „E-declaraţie”, deja implementat în serviciul fiscal, contribuabilului i se oferă suplimentar deservirea on-line, ce va diminua la maximum vizitele agenţilor economici la inspectoratul fiscal. Acest nou sistem se numeşte „Sistemului informatic de evidenţă a contului curent şi certificare a contribuabilului”. Achitarea şi declararea obligaţiilor fiscale reprezintă o parte din responsabilităţile contribuabilului. La rîndul său, organul fiscal este responsabil de evidenţa şi controlul obligaţiilor fiscale şi a plăţilor efectuate de contribuabili (formarea Contului Curent al contribuabilului) şi oferirea unui spectru larg de servicii plătitorilor de impozite.

Direcţia marilor contribuabili (în continuare DMC) a fost înfiinţată la recomandările Fondului Monetar Internaţional în anul 1998. De la înfiinţarea sa DMC are ca obiectiv o abordare modernă a problemei interacţiunii dintre organul fiscal şi contribuabilii mari. Strategia de modernizare se bazează pe cele mai bune practici internaţionale. Nouaabordare constă în echilibrarea funcţiilor de servicii şi de control, căutarea punctului optimal, în care prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale va asigura un nivel înalt de încasări la bugetul public naţional. Pe toată perioada activităţii DMC, numărul contribuabililor administraţi a variat, în funcţie de mai mulţi factori, iar condiţiile şi criteriile, după care erau selectaţi contribuabilii mari, nu au fost bine determinate şi nu puteau fi regasite într-un oarecare act normativ.

În timp ce la noi în ţară se discută încă despre oportunitatea metodelor indirecte de estimare a veniturilor, despre secret bancar, notarial, despre atribuţiile organului fiscal, etc., diferite administraţii fiscale, din ce în ce mai mult, intensifică lupta cu non-conformarea fiscală din partea contribuabililor, care deţin activele ascunse în străinătate, în general, şi în zonele off-shore, în particular.

Pînă la intentarea procesului de insolvabilitate, organul fiscal, conform prevederilor art. 131 al Codului fiscal, figurează în calitate de organ ce exercită atribuţii de administrare fiscală faţă de agentul economic restanţier. Astfel, ţinem să menţionăm asupra faptului că, înainte de depunerea cererii introductive de intentare a procedurii de insolvabilitate (lichidare), de către organul fiscal urmează să fie întreprinse următoarele măsuri: