Activitatea Serviciului Fiscal de Stat, avînd la bază principiul „Funcţionarul fiscal în serviciul Contribuabilului”, este orientată spre asigurarea comodităţii contribuabililor în raportarea fiscală, minimizarea costurilor aferente acestui proces, sporirea conformării benevole şi promovarea civismului fiscal în rândul populaţiei. Toate aceste imperative au determinat implementarea unor schimbări calitative în gestiunea fiscală, fiind dictate inclusiv de diversitatea relaţiilor de cooperare, de perfecţionarea proceselor tehnologice şi mecanismelor de management, dezvoltarea tehnologiilor informaţionale şi facilitarea interacţiunii SFS cu societatea civilă, mediul de afaceri şi autorităţile publice.

Datoriile faţă de personal reprezintă angajamentele întreprinderii faţă de salariat pentru munca prestată, precum şi recompensele garantate de stat (cum este plata pentru concediul de odihnă sau plata indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă) şi alte plăţi suplimentare, conform contractelor între plăţi (cum sunt facilităţile acordate de patron).

Parlamentul britanic va deschide un nou front în războiul cu marile companii care evită plata taxelor, anchetând operatorii de telefonie mobilă pe care-i suspectează că abuzează de scutirile şi facilităţile fiscale şi-şi transferă veniturile proprietarilor, scrie The Guardian.

Calcularea şi virarea contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii (în continuare — contribuţii), se efectuează în conformitate cu prevederile Legii privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489-XIV din 08 iulie 1999 (Monitorul Oficial nr. 1-4 din 06.01.2000), Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2012 nr. 270 din 23.12.2011 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 15 (4053) din 17.01.2012) (în continuare — Lege) şi altor acte legislative. În sistemul public de asigurări sociale de stat sunt stabilite două tipuri de contribuţii obligatorii:

Conform autorizației respective, panoul pe parapet poate fi amplasat în mun. Chişinău, sector Centru, str. Y,111. Totodată, conform extrasului din Registrul bunurilor imobile, pentru efectuarea tranzacțiilor adresa respectivă se referă la sectorul Rîşcani. Pe parcursul anului 2012 agentul economic X a calculat şi a achitat taxa pentru dispozitivele publicitare la contul IFS pe mun. Chişinău, sectorul Rîşcani, în baza datelor cadastrale, reieşind din tarifele pentru publicitate din anii anteriori – 500 lei pentru un metru pătrat. Însă, avînd în vedere că la aprobarea bugetului municipal Chisinău pe anul 2012 nu a fost prevăzută această taxă, rezultă că aceasta nu trebuia achitată. Dar, odată ce taxa a fost achitată, dările de seamă respective au fost prezentate la IFS pe mun. Chişnău, sectorul Rîşcani. Astfel, în contextul celor expuse, apar următoarele întrebări: urma sau nu a fi reflectată informația despre subdiviziunile de care dispune agentul economic pe teritoriul mun. Chişinău la completarea dărilor de seamă la taxa pentru dispozitivele publicitare şi alte taxe locale;în cazul în care în anul 2013 Consiliul municipal Chişinău adoptă Decizia de stabilire a taxei pentru dispozitivele publicitare, la contul cărui sector ar trebui să transfere această taxă pentru obiectul amplasat pe strada Y,111? În pofida fapului că, agentul economic X a obţinut în anul 2012 Autorizaţia de construire și amplasare a publicităţii exterioare, cu termenul de valabilitate de la 01.06.2012 pînă la 01.06.2013, pentru perioadele fiscale corespunzătoare anului 2012 acesta nu a avut obligaţia de a calcula, achita taxa pentru dispozitivele publicitare și de a prezenta darea de seamă aferentă.

Dle Vicol, aţi comunicat la primul briefing susţinut, că printre cele trei priorităţi ale Dvs în calitate de șef al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat este îmbunătăţirea activităţii Serviciului Fiscal. Ce acţiuni planificaţi în acest sens, respectiv, pe intern și care va fi impactul lor asupra contribuabililor? Accentul în mod prioritar va fi pus pe factorul uman. Sunt multe teorii internaţionale care fac referire la importanţa care-i revine intr-un proces factorului uman. Ideea este că fiecare persoană într-o funcţie, indiferent care ar fi aceasta, are o perioada de manifestare care de obicei durează de la 3 la 5 ani, respectiv aceasta este formată din perioada de studiu, atunci când persoana e curioasă și vrea să cunoască lucruri noi, apoi urmează perioada de implementare a cunoștinţelor cu obţinerea rezultatelor așteptate, respectiv urmează ultima perioadă care poate fi calificată ca fiind cea mai vulnerabilă reiesind din faptul că persoana are senzaţia obținerii rezultatelor mari fără a depune careva eforturi speciale deoarece în conștiinţa acesteia este autoevaluarea greșită că ar cunoaște totul.

Inspectoratele fiscale de stat teritoriale Direcţia marilor contribuabili Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, referitor la aplicarea prevederilor art. 255 din Codul fiscal, în cazul în care contribuabilii, înregistraţi de către entităţile abilitate cu dreptul de înregistrare de stat, nu comunică organului fiscal în termenul stabilit de art. 161 alin. (8) din Codul fiscal despre modificările privind sediul subdiviziunilor sale, aduce la cunoştinţă următoarele. În conformitate cu prevederile art. 8 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997 (CF), contribuabilul este obligat să se pună la evidenţă la organul fiscal în raza căruia îşi are sediul stabilit în documentele de constituire (înregistrare) şi să-şi primească certificatul de atribuire a codului fiscal, să prezinte informaţiile iniţiale şi să comunice modificările ulterioare cu privire la sediul său, sediul subdiviziunilor, denumirea şi sediul instituţiilor financiare în care sunt deschise conturi, precum şi cu privire la sistarea temporară a activităţii subdiviziunilor.

„Controlul fiscal are drept scop verificarea modului în care contribuabilul respectă legislaţia fiscală într-o anumită perioadă sau în cîteva perioade fiscale” (Codul Fiscal, Titlul V, art. 214). Încălcarea prevederilor legislaţiei în vigoare poate fi produsă inconştient, drept consecinţă a unei interpretări subiective şi eronate a legislaţiei şi, repsectiv, aplicarea ei neconformă, şi în cazul dat este valabilă expresia – necunoaşterea legii nu exonerează de răspundere. În unele cazuri însă, încălcările respective sunt bine „planificate”, fiind parte componentă a unei strategii complexe privind stabilirea modalităţii de camuflare a surselor de venit, obiectelor impozabile. Oricare ar constitui motivul producerii încălcării, este binevenit de a cunoaşte iniţial răspunderea stabilită de către legiuitor pentru aceasta, astfel încît chiar dacă tentaţia de a purcede la careva ilegalităţi este destul de mare, de a stabili iniţial un raport între avantje şi consecinţe.