Din motive neîntemeiate, locatarul (beneficiarul serviciilor) refuză de a semna şi aplica ştampila pe formularul facturii fiscale ce rămîne la locator. Sunt întemeiate acţiunile locatarului în această situaţie? În conformitate cu art. 117 alin. (1) din Codul fiscal, subiectul impozabil, care efectuează o livrare impozabilă pe teritoriul ţării, este obligat să prezinte cumpărătorului factura fiscală pe livrarea în cauză.

În conformitate cu prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 1100-XIV din 30 iunie 2000 cu privire la fabricarea şi circulaţia alcoolului etilic şi a producţiei alcoolice, supravegherea, controlul şi administrarea în domeniul fabricării şi circulaţiei alcoolului etilic şi a producţiei alcoolice se efectuează de către organele abilitate1, în conformitate cu prevederile legii.

Da, dacă depozitul este unul autorizat pentru desfăşurarea activităţii de comerţ angro sau este un magazin-depozit (unitate de comerţ cu amănuntul pe suprafaţa căreia se desfăşoară activitate de depozitare şi comerţ cu materiale de construcţie (cherestea, articole de fier, cărămidă, etc.). În restul cazurilor, reieşind din prevederile Regulilor specifice de desfăşurare a comerţului cu amănuntul, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr. 931 din 08.12.2011, vînzarea mărfurilor din depozit, din încăperile auxiliare şi de serviciu, precum şi în afara orelor stabilite de program a unităţii de comerţ este interzisă.

Procesul de insolvabilitate încetează printr-o hotărîre de încetare a procesului de insolvabilitate, emisă de către instanţa de judecată în temeiurile şi în modul stabilit la art. 150, 154, 157-159 al Legii insolvabilităţii nr. 632-XV din 14.11.2001. După distribuirea activelor, instanţa emite o hotărîre de încetare a procesului de insolvabilitate, pe care o publică în „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, iar la a două săptămînă de la publicarea hotărîrii, administratorul va prezenta organului de înregistrare hotărîrea de radiere a persoanei juridice din registru sau de decădere a persoanei fizice din dreptul de a desfăşura activitate de întreprinzător (art. 150 al Legii insolvabilităţii).

Declaraţia de avere va trebui depusă numai de către persoanele fizice pentru care există elemente serioase care să conducă la suspiciunea de evaziune fiscală şi care intră în procedura de verificare fiscală, a declarat secretarul de stat în Ministerul Finanţelor Publice, Dan Manolescu.

Inventarierea mărfurilor a fost inițiată de organul fiscal de comun cu contribuabilul la 28 octombrie 2012 și finalizată la 30 octombrie 2012. Luînd în considerație că la contribuabil au mai fost verificate unele obligații, controlul s-a finalizat la data de 2 noiembrie 2012. Care sunt obligațiile fiscale în partea ce ține de T.V.A. vis a vis de bunurile stabilite lipsă în cadrul inventarierii. Care sunt consecințele neexecutării în termen a acestor obligații? Conform art. 102 alin.(4) Cod fiscal, suma T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, pe valorile materiale, serviciile procurate care nu sînt folosite pentru desfășurarea activităţii de întreprinzător, pe valorile materiale procurate, care în procesul activităţii de întreprinzător au fost sustrase sau au constituit pierderi supranormativ, conform legislaţiei, precum și pe valoarea care nu a fost supusă uzurii a mijloacelor fixe casate, nu se trece în cont și se raportează la cheltuielile perioadei.

În conformitate cu art. 95 alin. (1) din Codul Fiscal obiectul impunerii cu T.V.A. îl constituie: a. livrarea mărfurilor, serviciilor de către subiecţii impozabili, reprezentînd rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova; b. importul mărfurilor în Republica Moldova, cu excepţia mărfurilor de uz sau consum personal importate de persoane fizice, a căror valoare nu depăşeşte limita stabilită de legislaţia în vigoare,importate de către persoanele fizice; c. importul serviciilor în Republica Moldova.

Acest Grup are drept scop asigurarea unui forum pentru a încuraja transferul de informaţii şi cunoştințe în domeniu între administraţiile fiscale ale membrilor IOTA, în vederea îmbunătăţirii capacităţii administraţiilor fiscale, de a preveni şi detecta frauda în domeniul T.V.A. prin schimbul de bune practici şi de experienţă, la şedințele căruia participă reprezentanți din 32 de administraţii fiscale. Ședinţa Grupului în domeniul „Prevenirea şi detectarea fraudelor în domeniul T.V.A.” a debutat cu informarea membrilor Grupului despre legislaţia privind T.V.A., cum ar fi, noile praguri ale T.V.A. şi mecanismul de taxare inversă, care au început a fi introduse în mai multe domenii.

În conformitate cu prevederile art. 117 alin. (1) din Codul fiscal, subiectul impozabil, care efectuează o livrare impozabilă pe teritoriul ţării, este obligat să prezinte cumpărătorului factura fiscală pe livrarea în cauză. Prezentarea facturii fiscale se efectuează la momentul apariţiei obligaţiei fiscale, stabilit prin art. 108, cu excepţia cazurilor prevăzute de Codul fiscal. Factura fiscală nu se eliberează pentru livrările impozitate conform art. 104 lit. a) din Codul menţionat. În același timp, în conformitate cu alineatul (3) al art. 117 din Codul fiscal, pentru vînzarea cu amănuntul şi prestările de servicii în locurile special amenajate, cu plata în numerar, eliberarea facturii fiscale nu este obligatorie (cu excepţia cazurilor când este solicitată de cumpărător), dacă sunt respectate următoarele condiţii:

Parlamentul britanic va deschide un nou front în războiul cu marile companii care evită plata taxelor, anchetând operatorii de telefonie mobilă pe care-i suspectează că abuzează de scutirile şi facilităţile fiscale şi-şi transferă veniturile proprietarilor, scrie The Guardian.

Colectarea impozitelor şi altor taxe stabilite prin lege se exercită prin intermediul unor autorităţi statale specializate, care în cadrul sistemului fiscal desfăşoară activitate de administrare fiscală. Conform art. 9 din Codul fiscal, administrarea fiscală reprezintă activitatea organelor de stat împuternicite şi responsabile de asigurarea colectării depline şi în termen a impozitelor şi taxelor, a penalităţilor şi amenzilor în bugetele de toate nivelurile, precum şi de efectuarea acţiunilor de urmărire penală, în caz de existenţă a unor circumstanţe ce atestă comiterea infracţiunilor fiscale. Potrivit Codului fiscal, organele cu atribuţii de administrare fiscală în Republica Moldova sunt: Serviciul Fiscal de Stat, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, Serviciul Vamal şi Serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale din cadrul primăriilor. Serviciul Fiscal de Stat reprezintă autoritatea cu atribuţii şi drepturi cumulare depline privind administrarea fiscală.

De mai multe ori am menţionat că unele din probleme, legate de înţelegere a legislaţiei fiscale, au la bază, în primul rînd, necunoaşterea bună a standardelor performante de contabilitate, lipsa experienţei în implementarea acestor standarde. De cîţiva ani s-a declarat trecerea obligatorie sau facultativă la Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (SIRF), dar eforturi consistente pentru a le cunoaşte nu depunem (autorităţi de stat, entităţi, contabili, auditori, etc). Puţină lume cunoaşte aceste standarde, luînd în consideraţie faptul că pentru o cadegorie de întreprinderi acestea sunt obligatorii pentru folosinţă. Inclusiv şi din acest motiv, nu avem răspunsuri la multe întrebări şi, ca rezultat, în unele cazuri păşim pe o pistă greşită.

Potrivit art. 117 alin. (1) din Codul fiscal, subiectul impozabil care efectuează o livrare impozabilă pe teritoriul ţării este obligat să prezinte cumpărătorului factura fiscală pe livrarea în cauză. Prezentarea facturii fiscale se efectuează la momentul apariţiei obligaţiei fiscale, stabilit prin art.108, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul cod. Factura fiscală nu se eliberează pentru livrările impozitate conform art.104 lit.a). În scopul aplicării legislaţiei fiscale în partea ce ţine de T.V.A., art. 93 pct. 17) din Codul fiscal, stabileşte că cumpărătorul (beneficiarul) este persoană fizică sau juridică căreia i se livrează valori materiale sau căreia i se prestează servicii.

Datoriile faţă de personal reprezintă angajamentele întreprinderii faţă de salariat pentru munca prestată, precum şi recompensele garantate de stat (cum este plata pentru concediul de odihnă sau plata indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă) şi alte plăţi suplimentare, conform contractelor între plăţi (cum sunt facilităţile acordate de patron).

Procedura de lichidare a unei întreprinderi reprezintă o etapă de lungă durată şi destul de complicată. În acest articol o să încerc să analizez procedură finală de lichidare a întreprinderii, ce ţine de repatrierea investiţiei asociatului din străinătate, făcută în capitalul social al întreprinderii din Moldova şi repatrierea capitalului rămas după achitarea plăţilor în adresa creditorilor, salariaţilor, bugetului de stat, etc.

În scopul calculării impozitului pe bunuri imobiliare, conform dispozițiilor art. 276 din Codul Fiscal, bunurile imobiliare includ terenurile, clădirile, construcţiile, apartamentele și alte încăperi izolate, a căror strămutare este imposibilă fără cauzarea de prejudicii destinaţiei lor. Unicul act normativ care definește noțiunile de clădire și construcție este Catalogul mijloacelor fixe și activelor nemateriale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Nr. 338 din 21.03.2003 (denumit în continuare– Catalog). Potrivit Catalogului, clădirile includ construcţiile arhitecturale destinate pentru crearea condiţiilor (protecţia contra factorilor climaterici etc.) de muncă, de trai, de deservire social-culturală a populaţiei și a condiţiilor de depozitare a valorilor materiale; iar construcţiile speciale sunt definite ca obiecte, a căror destinaţie constă în crearea condiţiilor necesare pentru realizarea procesului de producere prin executarea unor operaţiuni tehnice, nelegate de modificarea obiectului muncii.

I. Aplicarea măsurilor de asigurare în vederea stingerii restanţelor contribuabililor faţă de buget 1. Metodologia aplicării suspendării operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului restanţier Suspendarea operaţiunilor la conturile bancare, cu excepţia celor de împrumut, a conturilor bancare deschise, conform prevederilor acordurilor de împrumut încheiate între Republica Moldova şi donatorii externi, şi a conturilor bancare provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi celor ale persoanelor fizice care nu sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător, este o măsură prin care organul fiscal limitează dreptul contribuabilului de a folosi mijloacele băneşti care se află şi/sau se vor depune la conturile lui bancare şi de a folosi noile conturi, deschise în aceeaşi sau în o altă instituţie financiară (sucursala sau filiala acesteia).

Au trecut doar cîteva zile de la lansarea oficială a versiunii electronice a revistei „Monitorul Fiscal FISC.MD” – portalul www.monitorul.fisc.md, dar deja avem peste 2000 de vizitatori, dintre care peste 600 de utilizatori s-au înregistrat pe portal, avînd astfel acces la informaţie de ordin fiscal din prima sursă.

Conform art. 102 alin. (1) Cod fiscal, în cazul achitării T.V.A. la buget, subiecţilor impozabili, înregistraţi potrivit art. 112 li se permite trecerea în cont a sumei T.V.A., achitate sau care urmează a fi achitate furnizorilor plătitori ai T.V.A pe valorile materiale, serviciile procurate (inclusiv transmise în cadrul realizării contractului de comision) pentru efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfășurării activităţii de întreprinzător. În baza art. 93 pct. 6) Cod fiscal, livrare impozabilă este livrarea de mărfuri, livrare (prestare) de servicii, cu excepţia celor scutite de T.V.A., efectuate de către subiectul impozabil în procesul activităţii de întreprinzător.

Inspectoratele fiscale de stat teritoriale Direcţia marilor contribuabili În contextul modificărilor efectuate în Codul fiscal nr. 1163-XIII din 24.04.1997 prin Legea nr. 267 din 23.12.2011 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative // Monitorul Oficial Nr. 13-14 din 13.01.2012//, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat comunică. Prin Legea nr. 267 din 23.12.2011 din Codul fiscal a fost exclus art. 1121, fiind abrogată prevederea care stabilea dreptul contribuabililor de a se înregistra în calitate de plătitor al T.V.A. în baza investiţiilor capitale efectuate.