Potrivit prevederilor art. 93 pct. 9) din Codul fiscal, prin noţiunea de import de servicii se subînţelege prestarea de servicii de către persoanele juridice și fizice nerezidente ale Republicii Moldova persoanelor juridice și fizice rezidente sau nerezidente ale Republicii Moldova, pentru care locul prestării se consideră a fi Republica Moldova. În conformitate cu prevederile art. 93 pct. 15) din Codul fiscal, locul livrării serviciilor se determină în baza regulilor stabilite în art. 111 din Codul menţionat. Prin urmare, regimul fiscal privind aplicarea T.V.A. se determină în funcţie de aprecierea serviciului prestat, precum și de locul prestării acestuia, stabilit în conformitate cu art. 111 din Codul fiscal. Astfel, potrivit prevederilor art. 111 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, locul livrării serviciilor care sînt legate de bunurile imobile se consideră a fi locul aflării acestor bunuri imobile, adică Republica Moldova. Prin urmare, potrivit situaţiei expuse, în cazul în care un nerezident inclusiv persoană fizică acordă servicii de restaurare a imobilului unui rezident al Republicii Moldova, atunci, în conformitate cu prevederile art. 93 pct. 9) și art. 111 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, reprezintă import de servicii care, potrivit art. 96 lit. a), se impozitează cu T.V.A. pe principii generale la cota de 20%.

Privind aprobarea formularelor de dări de seamă aferente dividendelor, ce urmează a fi achitate la buget de către societăţile pe acţiuni şi defalcărilor din profitul net al întreprinderilor de stat şi municipale În scopul executării prevederilor art. 187 al Codului fiscal, art. 4 alin. (9) lit. c2) al Legii nr. 408-XV din 26 iulie 2001„Pentru punerea în aplicare a titlului V din Codul fiscal”, Legii nr. 1134-XIII din 02 aprilie 1997 „Privind societăţile pe acţiuni”, Legii nr. 146-XIII din 16 iunie 1994 „Cu privire la întreprinderea de stat”, Hotărîrii Guvernului nr. 110 din 23 februarie 2011 „Cu privire la unele aspecte ce ţin de repartizarea profitului net anual al societăţilor pe acţiuni cu cotă de participare a statului şi al întreprinderilor de stat”,

Reformele în sistemul de administrare fiscală din Moldova sunt implementate de peste 20 de ani, însă pînă în prezent, serviciul fiscal şi contribuabilii se află pe diferite părţi ale baricadelor. Noi îi acuzăm pe inspectorii fiscali de corupţie şi idei preconcepute, iar ei – de nedorinţa de a ne onora obligaţiile financiare faţă de stat. Şi unii, şi alţii au suficiente motive pentru aceste acuzaţii. Ion Prisăcaru, care a fost numit în vara acestui an în funcţia de şef al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, a decis să spargă aceste stereotipuri. El propune inspectorilor fiscali să aibă grijă de contribuabili, iar contribuabililor – să-şi împartă conştient veniturile cu statul. Despre aceasta Ion Prisăcaru i-a relatat, într-un interviu, jurnalistei Irina Astahova.

Ministerul Finanţelor, în legătură cu punerea în aplicare a Legii pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr. 267 din 23 decembrie 2011 (Monitorul Oficial, nr. 13-14 din 13 ianuarie 2012), pentru călăuză în lucru şi executare, în partea ce ţine de evidenţa obligaţiilor fiscale, comunică următoarele.

În conformitate cu prevederile statuate de art. 214 alin. (1) din Codul fiscal, controlul fiscal are drept scop verificarea modului în care contribuabilul respectă legislaţia fiscală într-o anumită perioadă sau în cîteva perioade fiscale. Întru asigurarea reducerii restanţei la buget prin încasarea acesteia în timp cît mai restrîns şi pe deplin, organul fiscal, în cadrul controlului fiscal total, urmează să elucideze şi să includă în actul de control următoarele aspecte ale administrării fiscale. Anterior emiterii deciziei privind efectuarea controlului fiscal, organul fiscal analizează fişa personală a contribuabilului, ce urmează a fi supus controlului, şi în cazul în care acesta admite restanţe la buget, în decizia privind iniţierea controlului fiscal se va efectua o înscriere, în partea ce ţine de controlul fiscal, cu reflectarea informaţiei privind restanţa la ziua iniţierii controlului fiscal. De asemenea, în cadrul controlului fiscal, organul fiscal urmează să constate identitatea restanţei, reflectate în evidenţa contabilă a entităţii economice, cu cea reflectată în fişa personală, inclusiv pe bugete şi pe tipuri de plăţi. La fel, în actul de control fiscal urmează a fi reflectate motivele admiterii restanţei, precum şi propunerile de înlăturare a acestora pe căile legal posibile de recuperare a arieratelor fiscale. Totodată, urmează a fi analizat fluxul de mijloace băneşti, atît în numerar, cît şi din conturile bancare, precum şi motivul nefolosirii acestor surse financiare întru stingerea restanţelor la buget, în cazul în care au fost constatate. Adiţional, urmează a fi analizat şi reflectat în actul de control aspectul privind datoriile bugetului faţă de contribuabilul controlat, în cazul în care acestea există, precum şi posibilitatea stingerii restanţelor din contul sumelor respective prin compensare sau altă metodă legală.

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect şi reprezintă o sursă importantă de venit la bugetul de stat. Taxa pe valoarea adăugată (în continuare – T.V.A.) este un impozit general de stat care reprezintă o formă de colectare la buget a unei părţi a valorii mărfurilor livrate, serviciilor prestate, care sunt supuse impozitării pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi a unei părţi din valoarea mărfurilor, serviciilor impozabile importate în Republica Moldova.

În luna septembrie a fost întocmit actul de îndeplinire a lucrărilor în sumă de 115 895 lei şi emisă factura fiscală în adresa cumpărătorului serviciilor. Conform clauzelor contractuale, este stabilită achitarea a doar 90% din volumul serviciilor prestate, restul de 10% urmînd a fi achitate la semnarea procesului – verbal de recepție finală a lucrărilor. Entitatea beneficiar solicită de a fi eliberată o factura fiscală la valoarea de 90% din volumul serviciilor prestate şi alta pentru 10% (11 589,5 lei) după semnarea procesului – verbal de recepție finală a lucrărilor. Cît sunt de întemeiate solicitările cumpărătorului? Care valoare urmează a fi reflectată în factura fiscală eliberată de prestator? Care valoare urmează a fi reflectată în Declarația privind T.V.A.? În conformitate cu prevederile art. 117 alin.(1) din Codul fiscal, subiectul impozabil care efectuează o livrare impozabilă pe teritoriul ţării este obligat să prezinte cumpărătorului factura fiscală pe livrarea în cauză. Prezentarea facturii fiscale se efectuează la momentul apariţiei obligaţiei fiscale, stabilit prin art. 108 din Codul fiscal, cu excepţia cazurilor prevăzute de Codul menţionat. Valoarea impozabilă a livrării impozabile, potrivit art. 97 alin. (1) din Codul fiscal, o constituie valoarea livrării achitate sau care urmează a fi achitată.

Prin Legea nr. 267 din 13 ianuarie 2012, au fost operate completări la Codul fiscal cu articolul 1181 „Registrul general electronic al facturilor fiscale”, potrivit căruia, factura fiscală eliberată se supune înregistrării obligatorii de către furnizor în Registrul general electronic al facturilor fiscale în decursul zilei în care aceasta a fost eliberată, în forma şi în modul stabilit de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în cazul în care totalul valorii impozabile a livrării impozabile cu T.V.A. depăşeşte suma de: 100000 lei – începînd cu 1 iulie 2012, de către subiecţii impunerii cu T.V.A. care sînt deserviţi de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, de Inspectoratul fiscal de stat pe municipiul Chişinău, de Inspectoratul fiscal de stat pe municipiul Bălţi şi de Direcţia administrării fiscale Comrat din cadrul Inspectoratului fiscal de stat pe unitatea teritorială autonomă Găgăuzia;50000 lei – începînd cu 1 ianuarie 2013, de către toţi subiecţii impunerii cu T.V.A.;10000 lei – începînd cu 1 ianuarie 2014, de către toţi subiecţii impunerii cu T.V.A.

Prin obligaţiile aferente T.V.A., se necesită determinarea obligaţiei de calculare a impozitului, declarare şi respectiv de achitare a sumei obligaţiei. Aprecierea regimului de aplicare a T.V.A. în cadrul relaţiilor dintre persoanele juridice rezidente, care se află pe teritoriul Republicii Moldova şi care nu au relaţii fiscale cu sistemul ei bugetar, şi alţi agenţi economici, care se află pe teritoriul Republicii Moldova şi care au relaţii cu sistemul ei bugetar, este reglementat de Legea pentru punerea în aplicare a titlului III al Codului fiscal, nr. 1417 din 17.12.1997.

În conformitate cu prevederile statuate de art. 197 alin. (1) din Codul fiscal, începînd cu ziua următoare celei în care a apărut restanţa sau în care s-a aflat despre apariţia ei, organul fiscal este în drept să înainteze ordine incaso, care au valoare de documente executorii, la conturile bancare (cu excepţia contului de împrumut, a contului provizoriu (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi a conturilor persoanelor fizice care nu sunt subiecţi ai activităţii de întreprinzător) ale contribuabilului, dacă acesta dispune de ele şi dacă organul fiscal le cunoaşte. De menţionat, că procedura privind perfectarea, emiterea şi executarea ordinului incaso este reglementată de prevederile imperative ale Hotărîrii Băncii Naţionale a Moldovei cu privire la aprobarea Regulamentului privind suspendarea operaţiunilor, sechestrarea şi perceperea în mod incontestabil a mijloacelor băneşti din conturile bancare nr. 375 din 15 decembrie 2005, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 1-4/6 din 06 ianuarie 2006. Totodată, potrivit reglementărilor imperative ale art. 197 alin. (2) din Codul fiscal, în cazul în care contribuabilul deţine la contul său bancar mijloace băneşti, instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) este obligată să execute, în limita acestor mijloace, ordinul incaso al organului fiscal în decursul zilei lucrătoare în care a fost primit.

Anexa nr.1 la Ordinul IFPS nr. 1373 din 17 august 2013 I. DISPOZIŢII GENERALE 1. Regulamentul cu privire la stimularea morală (non-financiară) a contribuabililor oneşti (în continuare — Regulament) stabileşte modul şi condiţiile de organizare şi desfăşurare a acţiunii de stimulare cu certificate şi diplome a celor mai oneşti (credibili) contribuabili, precum şi a celor mai profesionişti contabili (ai aceloraşi contribuabili certificaţi din partea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat) care au asigurat un înalt grad de conformare fiscală benevolă, prin calcularea, declararea şi achitarea în cuantum integral a obligaţiilor fiscale aferente activităţii de întreprinzător, demonstrînd un nivel înalt al transparenţei evidenţei contabile a activităţii desfăşurate, conform normelor în vigoare.

Darea în locaţiune a bunurilor imobile de către persoanele fizice ce nu practică activitate de întreprinzător (în continuare – locator) altor persoane fizice similare (în continuare – locatar) are o răspîndire mai accentuată în municipiile republicii, în special, în mun. Chişinău. Cu toate că, aparent, mecanismul de impozitare a veniturilor din locaţiune este destul de clar descris, mai este loc de îmbunătăţire, atît din punct de vedere al administrării fiscale, cît şi al conformării prevederilor mecanismului în cauză. Baza normativă actuală conţine reglementări exprese în art. 901 alin. (34) al Codului fiscal.

Care este procedura de conectare la serviciul „Declaraţie electronică” pentru agenţii economici care au devenit recent plătitori ai T.V.A.? 1. Persoanele responsabile (director şi contabil) se înregistrează pe portalul www.servicii.fisc.md 2. După înregistrarea utilizatorilor, contactaţi Centrul deAsistenţă şi Contact la numărul de telefon 022-822-222 pentru programare, la unul din centrele de conectare existente: CC Chişinău — bd. Ştefan cel Mare 162, et. 2, bir. 220;CC Bălţi — str. Ştefan cel Mare 128, bir. 313;CC Comrat — str. Comsomolului 20, bir. 2. Ulterior, conform programării vă apropiaţi la centrul de conectare pentru care aţi optat, cu următoarele documente:

Noul număr al revistei Monitorul Fiscal FISC.MD apare în zilele cînd se împlinesc 23 de ani de la înființarea IFPS. Cu aceasta ocazie, corespondentul Vitalie Condrațchi a pregătit două materiale. Primul, despre rezultatele întrunirii la masă rotundă, cu genericul Noi suntem în serviciul contribuabililor și nu viceversa organizată de noul șef al IFPS, Ion Prisăcaru. Împreună cu anteriorii conducători IFPS și miniștri finanțelor s-au discutat principalele strategii în activitatea administrării fiscale și s-au specificat probleme de maximă importanță.

de la care valoare urmează de a se determina obligaţiile aferente T.V.A.? În conformitate cu art. 95 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, obiectul impunerii cu T.V.A. îl constituie livrarea mărfurilor, serviciilor de către subiecţii impozabili, reprezentînd rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova. Prin noţiunea de „livrare de mărfuri” se defineşte transmitere a dreptului de proprietate asupra mărfurilor prin comercializarea lor, schimb, transmitere gratuită, transmitere cu plată parţială, achitarea salariului în expresie naturală, prin alte plăţi în expresie naturală, prin comercializarea mărfurilor gajate în numele debitorului gajist, prin transmiterea mărfurilor în baza contractului de leasing financiar; transmitere a mărfurilor de către comitent comisionarului, de către comisionar cumpărătorului, de către furnizor comisionarului şi de către comisionar comitentului în cadrul realizării contractului de comision (art. 93 pct. 3) din Codul fiscal).

Prin Legea nr. 267 din 23 decembrie 2011 (în vigoare din 13 ianuarie 2012), a fost modificat art. 52 din Codul fiscal. Ca rezultat, a apărut o serie de întrebări ce merită a fi soluţionate, în scopul aplicării adecvate a prevederilor Codului fiscal. La organizaţii necomerciale sînt atribuite organizaţiile înregistrate în conformitate cu legislaţia în vigoare (art. 52 alin. (1) din Codul fiscal). Astfel, în conformitate cu norma citată, sub incidenţa art. 52 din Codul fiscal cad organizaţiile, în legile ce reglementează modul de funcţionare a cărora este prevăzută norma care ar stipula că activitatea acestora nu urmează să genereze venituri, după cum urmează:

În conformitate cu prevederile art. 2011 din Codul fiscal, organul fiscal este în drept să sechestreze producţia agricolă nerecoltată, cu excepţia celei prevăzute la art. 200 alin. (6) lit. a) din Codul fiscal. Potrivit art. 200 alin. (6) lit. a) din Codul fiscal, nu sunt sechestrabile produsele agricole perisabile, conform unei liste aprobate de Guvern. De menţionat că, întru executarea prevederilor normative în vigoare, organul fiscal va ţine cont de anexa nr. 2 la Hotărîrea Guvernului nr. 1538 din 27 noiembrie 2002

În calitatea mea de antreprenor m-am confruntat cu situația cînd pentru realizarea controlului s-a prezentat un inspector fiscal, care s-a legitimat şi a prezentat Decizia privind inițierea controlului fiscal, refuzînd să mi-o lase. Astfel, apare întrebarea în ce cazuri se emite Decizia privind inițierea controlului fiscal şi pozițiile care urmează a fi completate pe cotor? Activitatea de control a Serviciului Fiscal de Stat este reglementată de Capitolul 11 Titlul V din Codul fiscal, care constă în efectuarea controalelor fiscale camerale şi controalelor fiscale la faţa locului. Conform prevederilor art. 216 (2) din Codul fiscal, controlul fiscal la faţa locului poate fi efectuat numai în temeiul unei decizii scrise a conducerii organului fiscal. În scopul executării prevederilor menţionate a fost elaborat un formular unic numit Decizie privind iniţierea controlului fiscal, aprobat prin Ordinul nr. 131 din 22 iulie 002 al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat.

În conformitate cu prevederile statuate de art. 197 alin. (1) din Codul fiscal, începînd cu ziua următoare celei în care a apărut restanţa sau în care s-a aflat despre apariţia ei, organul fiscal este în drept să înainteze ordine incaso, care au valoare de documente executorii, la conturile bancare (cu excepţia contului de împrumut, a contului provizoriu (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi a conturilor persoanelor fizice care nu sunt subiecţi ai activităţii de întreprinzător) ale contribuabilului dacă acesta dispune de ele şi dacă organul fiscal le cunoaşte.

În conformitate cu art. 117 alin. (1) din Codul fiscal, subiectul impozabil, care efectuează o livrare impozabilă pe teritoriul ţării, este obligat să prezinte cumpărătorului factura fiscală pe livrarea în cauză. Totodată, alineatul (3) al articolului menţinat stabileşte că, pentru vînzarea cu amănuntul şi prestările de servicii în locurile special amenajate, cu plata în numerar şi/sau cu card bancar, eliberarea facturii fiscale nu este obligatorie (cu excepţia cazurilor cînd este solicitată de cumpărător), dacă sînt respectate condiţiile indicate la respectivul alineat.