Pe parcursul anului 2012, prin Legea nr. 267 din 23.12.2011 şi Legea nr. 27 din 01.03.2012 au fost operate o serie de modificări la prevederile Codului fiscal, care au vizat în mod direct activitatea persoanelor fizice angajate în cadrul companiilor ce prestează servicii în domeniul tehnologiilor informaţionale. Respectiv, în contextul aplicării corecte a impozitului pe venit asupra veniturilor primite de persoanele fizice în cauză, se propune o trecere în revistă a principalelor aspecte ce ţin de problema dată, cu prezentarea, după caz, a exemplelor de completare a formelor şi a dărilor de seamă fiscale.

În conformitate cu prevederile imperative ale art. 229 alin. (1) din Codul fiscal, suspendarea operaţiunilor la conturile bancare, cu excepţia celor de împrumut şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi celor ale persoanelor fizice care nu sunt subiecţi ai activităţii de întreprinzător, reprezintă o măsură de asigurare prin care organul fiscal limitează dreptul contribuabilului de a folosi mijloacele băneşti, care se află şi/sau se vor depune la conturile lui bancare şi de a folosi noile conturi, deschise în aceiaşi sau în o altă instituţie financiară (sucursală sau filială a acesteia). Dispoziţia privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului poate fi emisă în cazul neonorării, în termenul stabilit, a obligaţiei fiscale, precum şi în cazurile prevăzute de legislaţia în vigoare. Procedura privind emiterea, aplicarea şi anularea dispoziţiei referitor la suspendarea operaţiunilor la conturile bancare se efectuează, în conformitate cu prevederile Ordinului Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 65 din 12 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 63-65/239 din 21 aprilie 2006.

Reformele în sistemul de administrare fiscală din Moldova sunt implementate de peste 20 de ani, însă pînă în prezent, serviciul fiscal şi contribuabilii se află pe diferite părţi ale baricadelor. Noi îi acuzăm pe inspectorii fiscali de corupţie şi idei preconcepute, iar ei – de nedorinţa de a ne onora obligaţiile financiare faţă de stat. Şi unii, şi alţii au suficiente motive pentru aceste acuzaţii. Ion Prisăcaru, care a fost numit în vara acestui an în funcţia de şef al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, a decis să spargă aceste stereotipuri. El propune inspectorilor fiscali să aibă grijă de contribuabili, iar contribuabililor – să-şi împartă conştient veniturile cu statul. Despre aceasta Ion Prisăcaru i-a relatat, într-un interviu, jurnalistei Irina Astahova.

Prin Legea pentru modificarea și completarea unor acte legislative nr. 267 din 23 decembrie 2011 „Pentru modificarea și completarea unor acte legislative” (publicată în Monitorul Oficial nr. 13-14 din 13 ianuarie 2012) au fost operate unele modificări la art. 188 alin. (4) din Codul Fiscal, care au permis excluderea restricțiilor din punct de vedere al perioadelor fiscale, pentru care pot fi prezentate declarațiile fiscale corectate. De asemenea este de menționat că, potrivit art. 264 alin. (2) din Codul Fiscal, termenul de prescripţie nu se extinde asupra impozitului, taxei, majorării de întîrziere (penalităţii) sau sancţiunilor fiscale aferente unui impozit, unei taxe concrete dacă darea de seamă fiscală, care stabilește obligaţia fiscală, conţine informaţii ce induc în eroare sau reflectă fapte ce constituie infracţiuni fiscale ori nu a fost prezentată.

După cum a fost menționat, pentru intentarea procesului de insolvabilitate, fie debitorul sau creditorul trebuie să depună o cerere introductivă în condițiile prevăzute de prevederile art. 9 al Legii insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012. Deci, cu depunerea acestei cereri, începe prima etapă în desfășurarea procedurii de insolvabilitate.

Prin Legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr. 267 din 23 decembrie 2012 ( publicată în Monitorul Oficial nr. 13-14 din 13 ianuarie 2012) a fost modificat şi completat art. 254 al Codului fiscal. În rezultatul modificărilor operate au fost înăsprite sancţiunile pentru contribuabilii, care nu utilizează MCC la efectuarea operaţiunilor în numerar.

Care este procedura de examinare a cazului de încălcare fiscală şi care elemente obligatorii trebuie să fie respectate de către organul fiscal? Conform art. 216 alin. (8) din Codul fiscal, contribuabilul, în caz de dezacord cu actul de control fiscal, este obligat să prezinte în scris, în termen de pînă la 15 zile calendaristice, argumentarea dezacordului, anexînd documentele de rigoare.

Ţin să mulţumesc organizatorilor Mesei rotunde pentru iniţiativa de a organiza acest eveniment şi pentru invitaţia de a participa la el. Este o idee foarte bună. Multe probleme în societate apar din lipsa de comunicare la toate nivelurile. Această Masă rotundă este o posibilitate pentru noi să ne expunem pe marginea problemelor, cu care se confruntă contabilii în relaţiile cu Serviciul Fiscal în munca de zi cu zi. Contabilul este, poate, persoana cea mai responsabilă şi pregătită din punct de vedere profesional în cadrul unei entităţi pentru calculul corect şi plata în buget a impozitelor şi taxelor. Dările de seamă contabile sunt întocmite de contabil, toate controalele fiscale, de asemenea, încep şi să termină în contabilitate.

Generalităţi Domeniul construcţiilor este unul dintre cele mai importante sectoare ale economiei Republicii Moldova. Situația în care se află domeniul construcțiilor determină în mare măsură nivelul de dezvoltare a unei societăți. Construcțiile din Republica Moldova pot fi clasificate în două mari categorii Figura 1.

Pun în discuţie o problemă, care de mai mulţi ani nu are o interpretare univocă şi poate provoca sancţionarea entităţilor, în primul rînd, din motivul că legislaţia fiscală la acest capitol este imperfectă. Va fi vorba despre impozitarea dividendelor şi altor operaţiuni de capital. Întrebarea cheie este: Majorarea capitalului social din contul profitului nerepartizat al entităţii (S.A., S.R.L., I.S., etc) este o repartizare de dividende sau nu? La prima vedere pare că această întrebare mai mult ţine de o interpretare a legislaţiei fiscale şi nu de careva politici contabile. Posibil că da, dar pentru a lămuri întrebarea de mai sus aspectul contabil ce ţine de înţelegea conţinutului economic al operaţiunii, în conformitate cu standardele profesionale de contabilitate, este foarte importantă. Concluziile care se conţin în acest sens în SNC, SIRF sunt relevante şi ne permit să înţelegem conţinutul economic al noţiunii de dividend.

Persoana, care intenţionează să activeze în baza patentei de întreprinzător, depune o cerere de eliberare a patentei la inspectoratul fiscal teritorial în raza căruia își are domiciliul sau la locul de desfășurare a activităţii preconizate. Patenta poate fi eliberată și de primăria în a cărei rază de administrare solicitantul intenţionează să-și desfășoare activitatea în baza patentei, în cazul dacă în localitatea respectivă nu este amplasat inspectoratul (oficiul) fiscal. În acest caz, patenta eliberată de primărie este valabilă numai pe teritoriul administrat de aceasta.

Stimaţi contribuabili! Neconformarea este mult mai costisitoare decît conformarea voluntară La prezentul număr al revistei „Monitorul fiscal FISC.md”, pe suport electronic, este disponibil „Programul de conformare a contribuabililor pentru anul 2011”. Ce reprezintă acest Program şi care a fost necesitatea elaborării lui? Vom dezvălui unele particularităţi în următoarele comentarii. Dezvoltarea rapidă a economiei, a societăţii, a tehnologiilor conduce, de asemenea, şi la majorarea complexităţii operaţiunilor economice, financiare etc. Contribuabilii sunt din ce în ce mai mobili, creşte accesul la tehnologii sofisticate şi servicii care le permite să efectueze tranzacţii complexe, atît în interiorul ţării, cît şi peste hotarele ei, să intre în zone de ambiguitate juridică, ce reprezintă tentaţii şi posibilităţi de evaziune fiscală. Concomitent cele menţionate contribuie la erori grave comise chiar şi de către contribuabilii cu cele mai bune intenţii.

Serviciul de colectare a veniturilor pentru Republica Moldova – Serviciul Fiscal de Stat – este un instrument important al politicii sociale şi politicii economice a Guvernului, dar şi un „ingredient” vital al bunăstării Moldovei. Serviciul Fiscal are responsabilitatea de administrare fiscală în limitele legii şi într-un mod care inspiră comunităţii încredere şi încurajează nivelul ridicat al conformării voluntare. Angajamentul Serviciului Fiscal către societatea civilă constă în garantarea unei administrări fiscale în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova. Acest lucru se realizează ajutînd contribuabilii să îşi înţeleagă drepturile şi responsabilităţile, susţinînd pe cei, care doresc să se conformeze şi este un factor de bază pentru crearea condiţiilor echitabile de concurenţă pentru afaceri. Deci, abordarea de bază pentru Serviciul Fiscal este buna administrare fiscală prin prisma diferenţierii contribuabililor, care încearcă să se conformeze obligaţiilor şi cei care nu se conformează.

Programul de conformare din acest an a fost elaborat pentru susținerea conformării voluntare şi identificare/descurajare a contribuabililor care au decis sa nu se conformeze, iar rezultatele vor conduce la reducerea decalajului fiscal Serviciul Fiscal de Stat a evaluat rezultatele implementării Programului de conformare a contribuabililor pentru anul 2012. Obiectivul Programului de conformare este de a promova un nivel ridicat de conformare voluntară a contribuabililor din Moldova cu legislaţia fiscală, inclusiv prin acces uşor la drepturile legale şi prin micşorarea costurilor de raportare fiscală.

Începînd cu 14.03.2013, în Republica Moldova, în legătură cu adoptarea Legii insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012, procedura privind declararea stării de insolvabilitate a întreprinderilor se va simplifica, iar termenii de realizare a acestora vor fi reduşi. Legea insolvabilității este aplicabilă la practica europeană avînd o abordare unică față de procedura de insolvabilitate a întreprinderilor. În acest context, legea prevede un şir de modalități şi un spectru larg de instrumente legale întru identificarea unei hotărîri în cazul în care întreprinderea insolvabilă poate fi salvată de la lichidare.

La nivel macroeconomic, procedurile insolvabilităţii permit societăţii a se dispensa de intreprinderile care au devenit un balast pentru o economie sănătoasă. La nivelul unei întreprinderi, procesul de insolvabilitate poate fi varianta optimă, iar uneori şi unică alternativa de soluţionare a dificultăţilor întreprinderii, prin lichidarea acesteia sau prin aplicarea instrumentelor de depăşire a crizei şi stării de insolvabilitate. Nu sunt rare cazurile cind iniţierea procedurii de insolvabilitate se soldeaza cu revigorarea afacerii agenţilor economici.

Criza economică globală a impus economiștii teoreticieni și guvernele multor țări să-și revizuiască concepțiile de dezvoltare economică, iar țările nordice le-au atras atenția ca un model fiabil de urmat. Ele au construit state sociale, care, în același timp, au făcut față relativ ușor crizei financiare, declanșate în 2008 în SUA. Moldova nu este o excepție, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat beneficiind de expertiza danezului Peter Menhard, consultant al Misiunii Uniunii Europene la nivel înalt pentru suport în politici (www.euhlpam.org), pe parcursul ultimilor trei ani. Unul din studiile lui Peter Menhard se referă la sistemul fiscal din Danemarca și experiențele ce ar putea fi utile Republicii Moldova. Studiul a fost publicat în ediția din luna martie a.c. a „Moldova Economic Trends”.

De mai multe ori am menţionat că unele din probleme, legate de înţelegere a legislaţiei fiscale, au la bază, în primul rînd, necunoaşterea bună a standardelor performante de contabilitate, lipsa experienţei în implementarea acestor standarde. De cîţiva ani s-a declarat trecerea obligatorie sau facultativă la Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (SIRF), dar eforturi consistente pentru a le cunoaşte nu depunem (autorităţi de stat, entităţi, contabili, auditori, etc). Puţină lume cunoaşte aceste standarde, luînd în consideraţie faptul că pentru o cadegorie de întreprinderi acestea sunt obligatorii pentru folosinţă. Inclusiv şi din acest motiv, nu avem răspunsuri la multe întrebări şi, ca rezultat, în unele cazuri păşim pe o pistă greşită.

Administrația unei companii de publicitate solicită explicații privind procedura de achitare în bugetul local al mun. Chișinău a taxei pentru dispozitivele publicitare, pentru obiectele amplasate pe teritoriul municipiului, începînd cu 13 ianuarie 2012. Ar fi corect oare să se aplice cotele, stabilite pe teritoriul municipiului Chișinău și aplicabile pentru obiectele de publicitate exterioară in 2011? În conformitate cu prevederile Titlului VII „Taxele locale” din Codul Fiscal (în continuare CF), pus în aplicare prin Legea nr. 94-XV din 01.04.2004, cu modificările și completările ulterioare, în atribuțiile autorităților administraţiei publice locale intră aplicarea tuturor sau numai a unei părți din taxele locale, reglementate de art. 289 alin. (2) din CF (în funcţie de posibilităţile și necesităţile unităţii administrativ-teritoriale), precum și stabilirea cotelor de impozitare corespunzătoare. Subiecții impunerii, obiectele impunerii, baza de impozitare, modul de achitare a taxelor locale și de prezentare a dărilor de seamă aferente acestora, precum și criteriile utilizate pentru acordarea scutirilor fiscale sunt reglementați de CF.

În conformitate cu prevederile art. 793 din Codul fiscal, forma certificatelor care atestă reşidenţa şi impozitele achitate de către nerezidenţi în Republica Moldova, precum şi lista documentelor, în baza cărora se eliberează acestea, se stabilesc de Guvern.