Reglementările legale specifice procedurii falimentului sunt prevăzute în Capitolul IV al Legii insolvabilității nr. 149 din 29.06.2013 (în continuare – Legea). Astfel, conform prevederilor art. 2 al Legii, procedură a falimentului – procedură de insolvabilitate concursuală colectivă și egalitară care se aplică debitorului în vederea lichidării patrimoniului acestuia pentru acoperirea pasivului.

Criza financiara si economica nu a fost inca depasita, desi recesiunea nu a mai crescut in unele tari europene, se arata intr-un studiu al GfK numit Climatul de consum Europa. Acesta ofera o privire de ansamblu asupra evolutiei asteptarilor privind starea economica, veniturile si dorinta de cumparare in randul consumatorilor din 12 tari europene. Oficialii europeni inca isi mai fac probleme in legatura cu criza, astfel ca, aderarea Croatiei la UE pe 1 iulie aproape ca nu a fost mentionata. Dezbaterile se ocupa din ce in ce mai mult de modul de reducere a muntilor masivi de datorii. Asupra acestei probleme, pana acum au existat doua pareri destul de diferite si ireconciliabile.

Modalitatea de completare a facturii fiscale este stabită prin Instrucţiunea privind completarea formularului tipizat de document primar cu regim special „Factura fiscală”, anexa nr. 4 la Ordinul Ministerului Finanţelor nr.15 din 06.09.2010. În cazul prestării de servicii, potrivit prevederilor pct. 2 subpct. 2) şi 3) din capitolul III al Instrucţiunii, în factura fiscală în rîndurile în care urmează să se indice informaţii despre furnizor şi cumpărător se înscrie informaţia cu caracter general şi anume denumirea acestuia, adresa, contul bancar, codul băncii, codul fiscal şi numărul de înregistrare ca plătitor al T.V.A. Prin urmare, la livrarea serviciilor, în factura fiscală urmează să fie indicată adresa juridică a entităţii.

Decizia Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 04 iulie 2012 mun. Chişinău (dosarul nr. 3r-1546/12) La 13 mai 2010 cetățeanul Z. L. a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, Inspectoratul Fiscal de Stat pe U.T.A. Găgăuzia, Biroul Fiscal or. Ceadîr-Lunga cu privire la anularea deciziilor nr. 1216 din 15.12.2009, nr. 1267 din 22.12.2009, nr. 117 din 12.02.2010, emise de către Biroul Fiscal pe or. Ceadîr-Lunga. În motivarea cererii reclamanta a indicat că, IFS pe Găgăuzia or. Ceadîr-Lunga, la 24.11.2009, a efectuat un control tematic cu privire la chestiunea respectării legislaţiei fiscale în partea prezentării declaraţiei de către persoana fizică, privind impozitul pe venit pe anul 2007. Invocă reclamanta că controlul dat a fost efectuat în lipsa ei și după aproape 20 de luni de la depunerea declaraţiei la 31.03.2008, contrar prevederilor Codului fiscal, deoarece controlul în birou trebuie să se efectueze în termen de 3 luni după depunerea de către persoane fizice a declaraţiei cu privire la venituri.

În ce caz reorganizarea (dezmembrare prin separare) agentului economic se consideră ca reorganizarea calificată? Art. 58 alin. (4) al Codului fiscal prevede că reorganizarea agenţilor economici poate fi calificată sau necalificată, fapt determinat de Serviciul Fiscal de Stat, iar alin. (5) prevede că reorganizare calificată înseamnă reorganizarea, deplină sau parţială, a unui agent economic conform unui plan de reorganizare aferent activităţii de întreprinzător, reorganizare ce nu are ca scop sau rezultat evaziunea fiscală a oricărui agent economic sau acţionar (asociat). De altfel, conform art. 59 alin.(1) lit.© al Codului fiscal, orice reorganizare necalificată a agentului economic se consideră vînzare a acestui agent economic şi a tuturor activelor sale. În acest sens, menţionăm că art. 95 alin.(4) al Legii privind societăţile pe acţiuni nr. 1134-XIII din 02.04.1997 prevede că dezmembrarea societăţii se efectuează prin divizarea bilanţului ei proporţional participaţiunii ce se separă deţinute de acţionari în capitalul social şi în activele nete (la preţ de piaţă) ale societăţii ce se reorganizează prin separare. Art. 95 alin.(5) al legii prenotate specifică faptul că înfiinţarea societăţilor prin dezmembrare se efectuează în temeiul hotărîrii adunării generale a acţionarilor societăţii ce se reorganizează, la care a fost aprobat proiectul dezmembrării, iar alin. (6) specifică faptul că proiectul dezmembrării va conţine datele prevăzute la art. 80 al Codului Civil.

În conformitate cu prevederile pct. 9 din Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 3 din 15 aprilie 2013 Privind modificarea şi completarea Hotărîrii explicative Cu privire la aplicarea de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei, ce reglementează asigurarea acţiunii la judecarea cauzelor civile nr. 32 din 24 octombrie 2003, Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, 2003, nr. 12, pag. 6 ,,Se atenţionează că, în situaţia în care partea a contestat în judecată decizia organului fiscal, aplicată potrivit art. 134 alin. (1) lit. o) din Codul fiscal (suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului), instanţa nu va fi în drept să aplice în calitate de măsură de asigurare a acţiunii suspendarea acestui act de suspendare, întrucît măsura de asigurare va corespunde cu însăşi obiectul acţiunii şi, aplicînd-o, instanţa se va pronunţa şi asupra fondului cauzei înainte de examinarea acestuia”, se explică instanţelor de judecată că, în cazul contestării măsurii de asigurare suspendarea operaţiunilor la conturile bancare a contribuabilului, aplicată de către organul fiscal, instanţa de judecată nu va fi în drept să suspende acţiunea dispoziţiei de suspendare a operaţiunilor la conturile bancare drept măsură de asigurare, pînă la examinarea fondului cauzei.

Începînd cu 14.03.2013, în Republica Moldova, în legătură cu adoptarea Legii insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012, procedura privind declararea stării de insolvabilitate a întreprinderilor se va simplifica, iar termenii de realizare a acestora vor fi reduşi. Legea insolvabilității este aplicabilă la practica europeană avînd o abordare unică față de procedura de insolvabilitate a întreprinderilor. În acest context, legea prevede un şir de modalități şi un spectru larg de instrumente legale întru identificarea unei hotărîri în cazul în care întreprinderea insolvabilă poate fi salvată de la lichidare.

Conform prevederilor art. 34 alin. (22) și alin. (23) Cod contravențional (modificat și completat prin Legea nr. 101 din 13 decembrie 2012 „Pentru modificarea și completarea unor acte legislative”), comiterea repetată de către persoana juridică, în decursul unui an calendaristic, a încălcărilor specificate în partea specială a cărţii întîi a prezentului cod, se sancţionează cu amendă în mărime dublă din suma amenzii în valoarea limitei maxime, indicată în partea specială a cărţii întîi.

Reformele în sistemul de administrare fiscală din Moldova sunt implementate de peste 20 de ani, însă pînă în prezent, serviciul fiscal şi contribuabilii se află pe diferite părţi ale baricadelor. Noi îi acuzăm pe inspectorii fiscali de corupţie şi idei preconcepute, iar ei – de nedorinţa de a ne onora obligaţiile financiare faţă de stat. Şi unii, şi alţii au suficiente motive pentru aceste acuzaţii. Ion Prisăcaru, care a fost numit în vara acestui an în funcţia de şef al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, a decis să spargă aceste stereotipuri. El propune inspectorilor fiscali să aibă grijă de contribuabili, iar contribuabililor – să-şi împartă conştient veniturile cu statul. Despre aceasta Ion Prisăcaru i-a relatat, într-un interviu, jurnalistei Irina Astahova.

Criza economică globală a impus economiștii teoreticieni și guvernele multor țări să-și revizuiască concepțiile de dezvoltare economică, iar țările nordice le-au atras atenția ca un model fiabil de urmat. Ele au construit state sociale, care, în același timp, au făcut față relativ ușor crizei financiare, declanșate în 2008 în SUA. Moldova nu este o excepție, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat beneficiind de expertiza danezului Peter Menhard, consultant al Misiunii Uniunii Europene la nivel înalt pentru suport în politici (www.euhlpam.org), pe parcursul ultimilor trei ani. Unul din studiile lui Peter Menhard se referă la sistemul fiscal din Danemarca și experiențele ce ar putea fi utile Republicii Moldova. Studiul a fost publicat în ediția din luna martie a.c. a „Moldova Economic Trends”.

În conformitate cu prevederile statuate de art. 227 alin. (2) din Codul fiscal, stingerea obligaţiei fiscale poate fi garantată prin gaj legal, în conformitate cu legislaţia cu privire la gaj. Astfel, potrivit art. 454 din Codul Civil şi art. 1 din Legea cu privire la gaj nr. 449/2001, gajul este un drept real în al cărui temei creditorul (creditorul gajist) poate pretinde satisfacerea creanţelor sale cu preferinţă faţă de ceilalţi creditori, inclusiv statul, din valoarea bunurilor depuse în gaj în cazul în care debitorul (debitorul gajist) nu execută obligaţia garantată prin gaj.

Dl LEHMANN este un jurist şi deţine titlul de master în drept, precum şi un titlu de master cu studii aprofundate în domeniul T.V.A… Înainte de a lucra în cadrul Administraţiei Fiscale Federale a Elveţiei, Secţia Principală T.V.A., a activat în calitate de consultant pe problemele T.V.A… Sumar În scopul reducerii poverii administrative şi simplificării procedurii de completare a declaraţiilor privind T.V.A. pentru întreprinderile mici şi mijlocii, în Elveţia a fost implementată, prin Ordonanţa privind T.V.A. din 1995, metoda cotei fiscale nete. De atunci, legislaţia privind T.V.A. a fost ajustată prin implementarea, în anul 2001, a Legii privind T.V.A. şi a Legii privind T.V.A. revizuite în anul 2010. Odată cu cea de a doua revizuire a Legii privind T.V.A. au fost majorate plafoanele în aşa mod, încît mai mulţi subiecţi ai impunerii să deţina dreptul de a folosi cota fiscală netă. Cotele fiscale nete se calculează pentru fiecare sector sau ramură a economiei. Acestea se stabilesc de către Administraţia Fiscală Federală a Elveţiei (AFF) în urma consultării asociaţiilor din industria în cauză. În scopul asigurării acurateţii cotelor fiscale nete, Oficiul Federal de Audit al Elveţiei1 revizuieşte cu regularitate oportunitatea şi corectitudinea acestora.

La nivel macroeconomic, procedurile insolvabilităţii permit societăţii a se dispensa de intreprinderile care au devenit un balast pentru o economie sănătoasă. La nivelul unei întreprinderi, procesul de insolvabilitate poate fi varianta optimă, iar uneori şi unică alternativa de soluţionare a dificultăţilor întreprinderii, prin lichidarea acesteia sau prin aplicarea instrumentelor de depăşire a crizei şi stării de insolvabilitate. Nu sunt rare cazurile cind iniţierea procedurii de insolvabilitate se soldeaza cu revigorarea afacerii agenţilor economici.

Lichidarea patrimoniului debitorului Prin procedura de lichidare a patrimoniului se înţelege procedura aplicabilă debitorului în procesul de insolvabilitate: valorificarea masei debitoare pentru obţinerea de mijloace băneşti, în vederea satisfacerii creanţelor, care finalizează cu lichidarea debitorului ca subiect de drept.

În anul 2013 obligaţiile fiscale se achită la bugetul public naţional în conformitate cu Ordinul Ministrului Finanţelor nr. 165 din 19 decembrie 2012 cu privire la Modul de achitare şi evidenţă a plăţilor la bugetul public naţional prin sistemul trezorerial al Ministerului Finanţelor în anul 2013 (în continuare – Modul) (Monitorul Oficial, nr. 273-279 din 28 decembrie 2012). Este de menţionat, că Ministerul Finanţelor anual elaborează şi publică în Monitorul Oficial modul de achitare şi evidenţă a plăţilor la bugetul public naţional, astfel încît de la an la an modalităţile respective se deosebesc în funcţie de reglementările legilor bugetare anuale (Legea bugetului de stat, Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, Legea fondurilor obligatorii de asigurare medicală), precum şi în funcţie de reglementările legislaţiei în vigoare aplicabile în anul calendaristic respectiv. Prin urmare, la achitarea obligaţiilor fiscale, precum şi a altor plăţi la bugetul public naţional contribuabilii urmează să se ghideze de modul, care este în vigoare pentru anul curent.

O alta etapă a procesului de insolvabilitate este aplicarea faţă de debitor a procedurii planului în cadrul procesului de insolvabilitate. Conform prevederilor art. 2 al Legii insolvabilităţii nr. 632-XV din 14.11.2001, precum şi a Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 34 din 22.11.2004 „Cu privire la aplicarea Legii insolvabilităţii de către instanţele judecătoreşti economice”, procedură a planului este procedura aplicabilă debitorului în cadrul procesului de insolvabilitate, reprezentînd modalitatea de satisfacere a creanţelor creditorilor prin realizarea unui plan complex de măsuri de remediere financiară şi economică a debitorului şi/sau de valorificare a masei debitoare. Procedura planului are cel puţin două justificări: pe de o parte, este păstrat întreprinzătorul ca subiect de drept, acordînduise şansa unui nou început, iar, pe de altă parte, procedura permite creditorilor să recupereze mai multe procente din creanţe decît ar fi obţinut printro simplă lichidare.

Cadrul juridic pentru satisfacerea creanţelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului, prin aplicarea faţă de acesta a procedurii planului sau prin lichidarea patrimoniului debitorului şi distribuirea produsului obţinut, este stabilit de prevederile Legii insolvabilităţii nr. 632-XV din 14.11.2011. Prezenta lege se aplică întreprinderilor, indiferent de tipul lor de proprietate şi forma juridică de organizare, întreprinzătorilor individuali, inclusiv titularilor de patentă de întreprinzător, societăţilor de asigurări, fondurilor de investiţii, companiilor fiduciare, societăţilor necomerciale în proces de insolvabilitate, înregistrate în Republica Moldova în condiţiile legale. Procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă, Codului civil, Legii insolvabilităţii şi a Codului fiscal.

În conformitate cu prevederile statuate de art. 227 din Codul fiscal, stingerea obligaţiei fiscale poate fi asigurată de către organul fiscal competent prin suspendarea operaţiunilor la conturile bancare, cu excepţia celor de la conturile de credit şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social).

Reieşind din faptul, că în Republica Moldova există un număr mare de agenţi economici ce activează în sfera comerţului cu amănuntul şi comercializează diferite mărfuri şi produse populaţiei, ne vom axa pe îndatoririle principale ale agenţilor economici faţă de consumatori şi organele de control, ce informaţii trebuie să afişeze la vedere un agent economic pentru a respecta drepturile consumatorilor şi în vederea excluderii aplicării amenzilor de către organele abilitate, şi care sunt aspectele verificate de către inspectorii fiscali în cadrul controalelor fiscale prin metoda verificării operative din partea organului fiscal.

Pe parcursul celor patru ani de vacanţă fiscală (2008-2011), companiile din Republica Moldova care au înregistrat profituri au avut posibilitatea de a reinvesti economiile provenite din impozitul pe venit în proiectele lor de dezvoltare. Din păcate, această facilitate a coincis cu criza financiară. Astfel, companiile care au înregistrat pierderi nu au putut beneficia de această facilitate sau de alte măsuri fiscale, care ar fi putut impulsiona revenirea acestora pe profit.