Procedura şi principiile stabilirii, modificării şi anulării taxelor locale, modul lor de plată, criteriile de acordare a înlesnirilor fiscale, sunt determinate prin Titlul VII al Codului fiscal. În conformitate cu prevederile art. 288 alin. 1) al Codului fiscal (în continuare — CF), taxa locală este o plată obligatorie efectuată la bugetul unităţii administrativ-teritoriale. Taxele locale, potrivit art. 297 alin.(3) al CF, se aplică, se modifică ori se anulează de către autoritatea administraţiei publice locale concomitent cu adoptarea sau modificarea bugetului unităţii administrativ-teritoriale. Conform modificărilor şi completărilor realizate în Titlul VII din CF, prin Legea nr. 267 din 23.12.2011 „Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative”, începînd cu 13 ianuarie 2012, în lista taxelor locale, care pot fi aplicate de către autorităţile deliberative a administraţiei publice locale la adoptarea bugetului unităţii administrativ-teritoriale, este inclusă şi taxa de la posesorii unităţilor de transport (în continuare-taxa).

Reieşind din prevederile art. 93 p. 3) CF şi art. 107 CF, transmiterea mărfurilor de către comitent comisionarului, precum şi transmiterea mărfurilor de către comisionar cumpărătorului, în scopul aplicării T.V.A., se califică drept livrare de mărfuri. Pe lîngă aceasta, conform art. 107 alin. (4) CF, executarea de către comisionar a însărcinării comitentului, în cadrul realizării contractului de comision, constituie livrare de servicii. Astfel, la aprecierea faptului survenirii unor obligaţii privind T.V.A., în situaţia expusă în adresare, urmează a fi examinate trei livrări:

În atenţia inspectoratelor fiscale de stat teritoriale şi agenţilor economici Unele aspecte ce ţin de completarea Dării de seamă privind suma venitului achitat şi impozitul pe venit reţinut din acesta (Forma IRV 09), anexa nr. 2 la Hotărîrea Guvernului nr. 10 din 19.01.2010 În legătură cu modificările și completările operate în Codul fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediţie specială din 8 februarie 2007) (în continuare Cod) prin Legea nr. 267 din 23 decembrie 2011, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat comunică următoarele.

Obiectivul Programului Unul dintre obiectivele de îndeplinit asumate de Serviciul Fiscal de Stat este încurajarea conformării benevole, care prevede politici de asistenţă şi sprijin la facilitarea conformării, precum şi politici de descurajare şi detectare a contribuabililor ce intenţionat nu se conformează. Concomitent, un fenomen important pentru Serviciul Fiscal de Stat este respectarea echilibrului de interese al statului şi ale mediului de afaceri, pentru a micşora presiunea asupra contribuabililor oneşti, care execută la timp şi în volum deplin obligaţiile fiscale şi, concomitent, de a asigura sancţionarea inevitabilă pentru cei, care conştient se eschivează de la plata impozitelor, taxelor şi altor plăţi obligatorii. Creşterea gradului de conformare fiscală benevolă presupune ca administraţia fiscală să anticipeze în permanenţă aşteptările contribuabililor, îndrumîndu-vă în aplicarea prevederilor legislaţiei fiscale, astfel încît dumneavoastră să vă îndepliniţi în mod voluntar şi la timp obligaţiile fiscale.

Înregistrarea fiscală a persoanelor ce practică activitate de antreprenoriat, reprezentînd un segment al procedurilor necesare ce ţin de înregistrarea de stat a unei întreprinderi, are drept scop luarea la evidenţă fiscală a contribuabililor şi a obiectelor impozabile. Înregistrarea fiscală a întreprinderilor derulează în cadrul iniţierii înregistrării de stat a acestora.

Începînd cu 13.01.2012, prin legea nr. 267 din 23.12.2011, a fost modificată noţiunea de „Royalty (redevenţă)”, la aplicarea impozitului pe venit. Această modificare a fost făcută cu scopul de a evita dublarea normelor existente în Codul fiscal, şi anume a art. 12 pct. 1) şi art. 71 lit. j). Totodată, această noţiune se completează în contextul celei definite în Convenţiile (Acordurile) pentru evitarea dublei impuneri încheiate de Republica Moldova cu alte State, cu toate că scopul iniţial al acestei modificări a fost definirea noţiunii de royalty (redevenţă) în conformitate cu cea din Modelul Convenţiei pentru evitarea dublei impuneri al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) (versiunea 2010). În tabelul de mai jos se prezintă reglementările care au fost/sînt în vigoare pînă la/după data de 13.01.2012.

Serviciul de colectare a veniturilor pentru Republica Moldova – Serviciul Fiscal de Stat – este un instrument important al politicii sociale şi politicii economice a Guvernului, dar şi un „ingredient” vital al bunăstării Moldovei. Serviciul Fiscal are responsabilitatea de administrare fiscală în limitele legii şi într-un mod care inspiră comunităţii încredere şi încurajează nivelul ridicat al conformării voluntare. Angajamentul Serviciului Fiscal către societatea civilă constă în garantarea unei administrări fiscale în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova. Acest lucru se realizează ajutînd contribuabilii să îşi înţeleagă drepturile şi responsabilităţile, susţinînd pe cei, care doresc să se conformeze şi este un factor de bază pentru crearea condiţiilor echitabile de concurenţă pentru afaceri. Deci, abordarea de bază pentru Serviciul Fiscal este buna administrare fiscală prin prisma diferenţierii contribuabililor, care încearcă să se conformeze obligaţiilor şi cei care nu se conformează.

În conformitate cu prevederile statuate de art. 214 alin. (1) din Codul fiscal, controlul fiscal are drept scop verificarea modului în care contribuabilul respectă legislaţia fiscală într-o anumită perioadă sau în cîteva perioade fiscale. Întru asigurarea reducerii restanţei la buget prin încasarea acesteia în timp cît mai restrîns şi pe deplin, organul fiscal, în cadrul controlului fiscal total, urmează să elucideze şi să includă în actul de control următoarele aspecte ale administrării fiscale. Anterior emiterii deciziei privind efectuarea controlului fiscal, organul fiscal analizează fişa personală a contribuabilului, ce urmează a fi supus controlului, şi în cazul în care acesta admite restanţe la buget, în decizia privind iniţierea controlului fiscal se va efectua o înscriere, în partea ce ţine de controlul fiscal, cu reflectarea informaţiei privind restanţa la ziua iniţierii controlului fiscal. De asemenea, în cadrul controlului fiscal, organul fiscal urmează să constate identitatea restanţei, reflectate în evidenţa contabilă a entităţii economice, cu cea reflectată în fişa personală, inclusiv pe bugete şi pe tipuri de plăţi. La fel, în actul de control fiscal urmează a fi reflectate motivele admiterii restanţei, precum şi propunerile de înlăturare a acestora pe căile legal posibile de recuperare a arieratelor fiscale. Totodată, urmează a fi analizat fluxul de mijloace băneşti, atît în numerar, cît şi din conturile bancare, precum şi motivul nefolosirii acestor surse financiare întru stingerea restanţelor la buget, în cazul în care au fost constatate. Adiţional, urmează a fi analizat şi reflectat în actul de control aspectul privind datoriile bugetului faţă de contribuabilul controlat, în cazul în care acestea există, precum şi posibilitatea stingerii restanţelor din contul sumelor respective prin compensare sau altă metodă legală.

Probabil n-a fost până acum în fruntea Inspectoratului Principal Fiscal de Stat o persoană care să se pronunţe atât de tranşant în vederea reformării sistemului fiscal ca actualul şef al autorităţii Ion Prisăcaru. Carenţele administrării fiscale, evaziunea, corupţia în rândul inspectorilor dar şi rezistenţa celor ce nu doresc schimbări, sunt doar unele dintre problemele care trebuie luate în calcul atunci când îţi propui un astfel de obiectiv. Şi mai există cel mai mare obstacol, mentalitatea cetăţenilor, care, în mare parte sunt departe de a percepe Fiscul drept o instituţie care lucrează în favoarea lor. Despre cum îşi propune să soluţioneze toate aceste chestiuni destul de dificile pentru a realiza în final reformarea sistemului, ne-a relatat Ion Prisăcaru, Şeful IPFS.

Colectarea impozitelor şi altor taxe stabilite prin lege se exercită prin intermediul unor autorităţi statale specializate, care în cadrul sistemului fiscal desfăşoară activitate de administrare fiscală. Conform art. 9 din Codul fiscal, administrarea fiscală reprezintă activitatea organelor de stat împuternicite şi responsabile de asigurarea colectării depline şi în termen a impozitelor şi taxelor, a penalităţilor şi amenzilor în bugetele de toate nivelurile, precum şi de efectuarea acţiunilor de urmărire penală, în caz de existenţă a unor circumstanţe ce atestă comiterea infracţiunilor fiscale. Potrivit Codului fiscal, organele cu atribuţii de administrare fiscală în Republica Moldova sunt: Serviciul Fiscal de Stat, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, Serviciul Vamal şi Serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale din cadrul primăriilor. Serviciul Fiscal de Stat reprezintă autoritatea cu atribuţii şi drepturi cumulare depline privind administrarea fiscală.

Programul de conformare din acest an a fost elaborat pentru susținerea conformării voluntare şi identificare/descurajare a contribuabililor care au decis sa nu se conformeze, iar rezultatele vor conduce la reducerea decalajului fiscal Serviciul Fiscal de Stat a evaluat rezultatele implementării Programului de conformare a contribuabililor pentru anul 2012. Obiectivul Programului de conformare este de a promova un nivel ridicat de conformare voluntară a contribuabililor din Moldova cu legislaţia fiscală, inclusiv prin acces uşor la drepturile legale şi prin micşorarea costurilor de raportare fiscală.

Conform prevederilor art. 34 alin. (22) și alin. (23) Cod contravențional (modificat și completat prin Legea nr. 101 din 13 decembrie 2012 „Pentru modificarea și completarea unor acte legislative”), comiterea repetată de către persoana juridică, în decursul unui an calendaristic, a încălcărilor specificate în partea specială a cărţii întîi a prezentului cod, se sancţionează cu amendă în mărime dublă din suma amenzii în valoarea limitei maxime, indicată în partea specială a cărţii întîi.

Atelierul de lucru a fost dedicat funcţionarilor fiscali din ţările membre ale IOTA care sînt implicaţi activ în problemele cotidiene ce ţin de elaborarea şi utilizarea depozitelor de date. Actualitatea evenimentului rezidă în faptul că, datele au devenit unul dintre principalele instrumente ale administraţiilor fiscale în combaterea evaziunilor şi fraudelor fiscale.

Probabil pentru mulţi cetăţeni mai e valabilă ideea că nimic nu este mai complicat şi mai regretabil decît a calcula şi a achita impozite. Absolut încrezuţi în această pretinsă axiomă, deseori se recurge la diverse căi de evitare a obligaţiunilor faţă de stat, care, într-un final, se dovedesc a fi mai puţin eficiente şi semnificativ mai costisitoare.

Evaluarea rezultatului implementării Programului anului 2011 Programul de conformare a contribuabililor pentru anul 2011 a fost elaborat în baza Modelului de gestionare a riscurilor. Deoarece a fost prima încercare de acest gen, Modelul a fost elaborat folosind abordarea relativ simplistă „de sus în jos”, ce prevede calcularea punctajului riscurilor pentru genul de activitate, şi mai apoi extins pentru categorii de contribuabili, de la cei mari la micro-business, şi, în final, pentru contribuabili.

Scopul seminarului a fost de a ajuta administrațiile fiscale să găsească modalități mai eficiente și mai contemporane de selecție a contribuabililor cu risc de T.V.A. și de a îmbunătăți competențele și abilitățile funcţionarilor fiscali, în special în domeniul auditului de selecție.

Persoana juridică a încheiat cu organul administrației publice locale un contract de locaţiune pentru închirierea unei părți din spațiile clădirii (spații neizolate). Este oare nevoie de înregistrat, în cazul dat, dreptul de folosință asupra spațiilor respective în Registrul bunurilor imobile? Dacă da, cui îi revine obligația de înregistrare: organului administrației publice locale — proprietarul clădirii sau persoanei juridice, care are drept de folosință asupra unei părți a spațiilor clădirii?

În ce mod se vor impozita plăţile date? Va avea dreptul angajatul să beneficieze de scutiri suplimentare, dat fiind faptul că în timpul cît a fost concediat a obţinut dreptul la scutirea pentru persoana întreţinută? Potrivit art. 88 alin. (1) din Codul fiscal, fiecare patron care plăteşte lucrătorului salariu (inclusiv primele şi facilităţile acordate) este obligat să calculeze, ţinînd cont de scutirile solicitate de angajat, şi să reţină din aceste plăţi un impozit, determinat conform modului stabilit de Hotărîrea Guvernului „Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la reţinerea impozitului pe venit din salariu şi din alte plăţi efectuate de către patron în folosul angajatului şi a formularelor ce atestă reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată” nr. 10 din 19.01.2010.

Campania declarării veniturilor persoanelor fizice a luat start în ianuarie. 31 martie este termenul limită de prezentare a declaraţiilor persoanelor fizice pentru anul 2011 şi pentru achitarea impozitelor aferente. Prezentarea declaraţiei pe venit este obligatorie pentru persoanele care: au obligaţii privind achitarea impozitului sau obţin venit impozabil din alte surse decît salariul; obţin venit impozabil sub formă de salariu, care depăşeşte suma de 25200 lei pe an, cu excepţia persoanelor fizice care obţin venit sub formă de salariu la un singur loc de muncă;obţin venituri impozabile atît sub formă de salariu, cît şi din orice alte surse, a căror sumă totală depăşeşte 25200 lei pe an;obţin venit impozabil care depăşeşte suma de 25200 lei pe an doar din plăţile primite conform art. 90 al Codului fiscal.

La situaţia din 30 iunie 2012 de către Serviciul Fiscal de Stat au fost încasate venituri la bugetul public naţional în sumă de 8 979,7 mil. lei. Corespunzător componentelor bugetului public naţional sumele încasate în valoare absolută şi valoare procentuală faţă de nivelul planificat se prezintă după cum urmează: