În adresa organelor fiscale sunt adresate multiple petiţii din partea persoanelor care sunt angajate de aşa numiţii transportatori, care informează despre sumele achitate zilnic patronilor. Însă, doar ajungînd la vîrsta de pensionare constată faptul că aceştia pe parcursul întregii activităţi în asemenea companii au fost înşelaţi, prin neplata contribuţiilor de asigurare socială de stat, şi, respectiv, lezarea drepturilor de a beneficia de o pensie cît de cît decentă. Din păcate, aceste petiţii sunt prezentate organelor de control post factum, examinarea cărora adesea se soldează cu rezultate nesemnificative. Suntem în situaţia cînd fiecare cetăţean poate să-şi procure o unitate de transport şi poate să înceapă a activa fără a avea o rută concretă şi un orar de lucru. Zilnic, pe traseele republicii activează ilicit circa 100 unităţi de transport. Astfel, conform rezultatelor controalelor efectuate se constată că cei mai mulţi pasageri sunt transportaţi ilicit pe rutele naţionale direcţia nord a republicii. Spre exemplu: la cîţiva zeci de metri de Gara centrală din Chişinău, şoferii unor microbuze, pe care nu este indicat nimic, adună pasageri pentru rute spre nordul ţării. Este suficient să te apropii şi imediat eşti asaltat de şoferi care îţi propun să te ducă în direcţia solicitată, dar, cu microbuze neautorizate şi fără să îţi dea bilet. Situaţia este similară şi în apropierea altor gări auto. În ceea ce priveşte numărul de pasageri transportaţi ilegal peste hotarele republicii putem menţiona că, cele mai solicitate direcţii sunt Federaţia Rusă, România, Ucraina. De obicei, colectarea pasagerilor în aceste direcţii se efectuează în apropierea ambasadelor, Gării feroviare, gării auto etc.

Noua metodă de raportare fiscală Începînd cu 1 ianuarie 2012, pentru circa 15 mii de contribuabili se va simplifica procedura de raportare fiscală. Optimizarea şi simplificarea dată este prevăzută în legislaţia fiscală, şi anume: potrivit prevederilor art. 187, alin. (21) din Codul fiscal (în redacţia Legii nr. 48 din 26.03.2011) şi Ordinului Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 698 din 22.08.2011, începînd cu 1 ianuarie 2012, subiecţii impunerii cu T.V.A. care se deservesc de: Inspectoratul Fiscal Principal de Stat (Direcţia Marilor Contribuabili);Inspectoratul fiscal de stat pe municipiul Chişinău;Inspectoratul fiscal de stat pe municipiul Bălţi şiDirecţia administrării fiscale Comrat din cadrul IFS pe UTA Găgăuzia,vor prezenta, în mod obligatoriu, dările de seamă fiscale utilizînd metode automatizate de raportare electronică prin intermediul serviciului „Declaraţie electronică”. În acest context, din anul viitor, contribuabilii vizaţi nu vor mai depune dările de seamă fiscale pe suport de hîrtie, ci doar în formă electronică.

„Evitarea taxelor este singurul efort intelectual care mai are recompense” John Maynard Keynes Orice regulă impusă creează tentaţii de a stabili căile de evitare a acesteia. Căile evident pot fi mai mult sau mai puţin legale. Situaţie prezentă şi în corelaţia dintre mediul de afaceri şi regulile de impozitare stabilite de legiuitor.

Activitatea Serviciului Fiscal de Stat se axează pe trei direcţii principale: majorarea încasărilor la bugetul public naţional, încurajarea conformării voluntare şi combaterea fraudelor fiscale. Pe parcursul a 5 luni ale anului curent, Serviciul Fiscal de Stat a obţinut următoarele realizări. Despre executarea planului de încasări Conform datelor operative, suma plăţilor acumulate la Bugetul Public Naţional în 5 luni ale anului 2011 a constituit 5868,1 mil. lei, planul stabilit fiind realizat la nivel de 99,8%. Comparativ cu aceeaşi perioadă a anului precedent, au fost încasate cu 351,1 mil. lei mai mult sau cu 6,4%.

Conform art. 227 din Codul fiscal, una din măsurile de asigurare a stingerii obligaţiei fiscale este aplicarea sechestrului pe bunurile contribuabilului restanţier, care se face în temeiul unei hotărîri emise de conducerea organului fiscal pe un formular tipizat, aprobat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat. Procedura sechestrării bunurilor, ca modalitate de asigurare a stingerii obligaţiei fiscale, este reglementată prin Ordinului IFPS nr. 295 din 08.06.2010 (Monitorul Oficial nr. 98-99/336 din 15.06.2010). Formularul Hotărîrii cu privire la asigurarea stingerii obligaţiei fiscale este aprobat prin anexa nr.1 la ordinul menţionat. Pentru efectuarea procedurii este competent organul fiscal, în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile imobile.

Pe data de 12 februarie 2011, salariatul întreprinderii „X” a fost concediat. În urma examinării cererii depuse de către acesta în instanţa de judecată, pe data de 17 iunie 2011 a fost emisă o hotarîre, prin care s-a decis că salariatul a fost concediat nelegitim, iar angajatorul este obligat să-l restabilească la serviciu şi să-i achite salariul pentru perioada în care s-a aflat în concediu forţat. În ce mod se vor impozita plăţile date? Va avea dreptul angajatul să beneficieze de scutiri suplimentare, dat fiind faptul că în timpul cît a fost concediat a obţinut dreptul la scutirea pentru persoana întreţinută? Potrivit art. 88 alin. (1) din Codul fiscal, fiecare patron care plăteşte lucrătorului salariu (inclusiv primele şi faciÎntrebărilităţile acordate) este obligat să calculeze, ţinînd cont de scutirile solicitate de angajat, şi să reţină din aceste plăţi un impozit, determinat conform modului stabilit de Hotărîrea Guvernului „Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la reţinerea impozitului pe venit din salariu şi din alte plăţi efectuate de către patron în folosul angajatului şi a formularelor ce atestă reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată” nr. 10 din 19.01.2010.

Prevederile art. 93 alin. (6) din Codul fscal, determină drept livrare impozabilă livrarea efectuată de către subiectul impozabil în procesul activităţii de întreprinzător. Reieşind din scopurile activităţii flantropice şi de sponsorizare, stabilite prin Legea cu privire la filantropie şi sponsorizare nr. 1420-XV din 31.10.2002, acestea nu au ca scop obţinerea proftului şi, respectiv, nu pot constitui activitate de întreprinzător. Deci, în contextul celor menţionate, dacă transmiterea bunurilor cu titlu gratuit nu reprezintă activitate de întreprinzător, atunci aceasta nu constituie o livrare impozabilă.

La situaţia din 30 septembrie 2011 de către Serviciul Fiscal de Stat au fost încasate venituri la bugetul public naţional în sumă de 11 542,2 mil. lei, ceea ce reprezintă 98,3% faţă de nivelul planificat. Corespunzător componentelor bugetului public naţional sumele încasate în valoare absolută şi valoare procentuală faţă de nivelul planificat se prezintă după cum urmează: la bugetul de stat – 3 558,5 mil. lei sau 94,0%;la bugetele unităţilor administrativ teritoriale – 2 167,8 mil. lei sau 98,2%;la bugetul asigurărilor sociale de stat – 4 686,2 mil.lei sau 99,6%;la fondurile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală – 1 129,7 mil. lei sau 108,1%. În raport cu perioada similară a anului trecut la bugetul public naţional este înregistrată o depăşire a veniturilor încasate cu 851,1 mil.lei sau cu 8,0%. Corespunzător componentelor bugetului public naţional dinamica se prezintă după cum urmează:

Си privire la respectarea termenilor de restituire a TVA impuse prin Titlul III al Codului fiscal şi Hotărîrea Guvernului nr.287 din 11.03.2008 În scopul eficientizării administrării fiscale Ia capitolul TVA şi întru neadmiterea situaţiilor de achitare a dobînzilor solicitanţilor de restituire a TVA din motivul tărăgănării procedurii de restituire, în temeiul articolului 133 alineatul (1) litera c) al Codului fiscal ORDON: 1. Inspectoratele fiscale de stat teritoriale la iniţierea procedurii de restituire a taxei pe valoarea adăugată subiecţilor impozabili cu TVA urmează să se conducă de prevederile şi să respecte întocmai termenii prevăzuţi în Codul fiscal ce ţin de restituirea TVA.2. Pentru nerespectarea neîntemeiată a termenilor pentru restituirea TVA, stipulaţi prin Titlul III al Codului fiscal şi Regulamentul privind restituirea taxei pe valoarea adăugată, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 287 din 11.03.2008, responsabili se numesc a fi nemijlocit şefii inspectoratelor fiscale de stat teritoriale.

Ca şi Republica Moldova, România va implementa din 2012 un mecanism de evaluare indirectă a veniturilor în scopul impozitării. Dacă la noi, însă, abia se schițează detaliile, în România specialiştii comentează din plin noile prevederi fiscale, iar Departamentul specializat al ANAF – Agenția Națională de Administrare Fiscală urma să fie completat şi operațional deja în luna august anul curent. Spre deosebire de țările care au introdus şi implementează de mai mulți ani acest mecanism, în România acesta este mai degrabă un instrument de colectare a banilor la buget, decît de oferire a serviciilor pentru contribuabili. Şi asta pentru că reprezintă „o metodă de a atrage bani la buget prin impunerea la plată a unui impozit pe anumite sume ce reprezintă venituri nedeclarate din trecut şi care nu pot fi dovedite ", scrie Mediafax.

Accizele deţin locul trei după ponderea în structura veniturilor la bugetul Republicii Moldova. În 2010, acestea au însumat circa 2,067 miliarde lei sau aproape 17 la sută din suma veniturilor fiscale. Potrivit praticii internaţionale sunt accizate, de obicei, 7-8 grupe de mărfuri. În Moldova, anul trecut, încasările bugetare pe grupe au constituit 191,4 mil. lei din accizele la producţia vinicolă, 207,7 mil. lei – accizele la bere, 408,9 mil.lei – accizele la produsele din tutun, 903,1 mil. lei – accizele la produsele petroliere, 390,8 mil. lei – accizele la autoturisme, accize la alte mărfuri – 44,0 mil. lei, se arată în raportul Ministerului Finanţelor prinvind realizarea bugetului de stat pentru anul trecut.

Inspectoratele Fiscale de Stat teritoriale Privind modul de aplicare a prevederilor lit. o1)art. 20 al Codului fiscal la înstrăinarea terenurilor,care aparţin membrilor întovărăşirilor pomicole Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în legătură cu interpelările parvenite de la contribuabili, aduce spre cunoştinţă şi conducere în lucru modul de aplicare a prevederilor lit. o1) art. 20 din Codul fiscal la înstrăinarea terenurilor, care aparţin membrilor întovărăşirilor pomicole. În conformitate cu prevederile lit. o1) art. 20 din Codul fiscal, veniturile obţinute de persoanele fizice cetăţeni ai Republicii Moldova de la înstrăinarea terenurilor cu destinaţie agricolă, reprezintă sursă de venit neimpozabilă. Respectiv, veniturile menţionate nu urmează a fi declarate.

Începînd cu 23 aprilie 2011, la 6 luni din data publicării în Monitorul Oficial nr. 206-209 din 22 octombrie 2010, a intrat în vigoare Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 „Cu privire la comerţul interior”, care stabileşte principiile generale de desfăşurare a activităţii de comerţ pe teritoriul Republicii Moldova. Legea dată a provocat numeroase discuţii în rîndurile antreprenorilor, referitor la interpretarea unor prevederi privind modalitatea de aplicare a cerinţelor stabilite pentru practicarea activităţii de comerţ cu ridicata. Conform alin. (1) art. 7 din Lege, în Republica Moldova sunt definite următoarele forme de desfăşurare a comerţului:

„Neachitarea impozitelor trebuie să devină ineficientă nu numai din punct de vedere economic, dar si social”. Controlul fiscal are ca scop verificarea realităţii, legalităţii şi sincerităţii declaraţiilor, verificarea corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii, conform legii, a obligaţiilor fiscale de către contribuabili, precum şi activitatea de constatare a evaziunii fiscale. Dat fiind faptul, că din cauza insuficienţei de resurse umane şi materiale ale administraţiei fiscale, în practică nu este posibil de a supune verificării toţi contribuabilii înregistraţi în modul stabilit de legislaţia în vigoare. În scopul optimizării activităţii de control, în ultimii ani s-a pus accent pe dezvoltarea tehnologiilor informaţionale,utilizate la depistarea operativă a contribuabililor potenţiali de a comite fraude fiscale. Astfel, pentru simplificarea procesului de selectare, care la etapa începătoare se efectua manual, în această perioadă a fost elaborat primul program computerizat de selectare a contribuabililor pentru control în baza gradelor de risc. Acest program a fost stabilit în urma elaborării unui model de contrapunere a TVA declarată cu TVA calculată suplimentar în dependenţă statistică de factori ca: cifra de afaceri, volumele de procurări si livrări, solicitările privind restituirea TVA, volumele de export-import, etc.

IFS teritoriale Direcţia administrarea contribuabililor mari pectoratul Fiscal Principal de Stat, pentru călăuză în activitate, aduce la cunoştinţă unele aspecte ce ţin de plata de către angajatori a 25% din salariul net al persoanelor care sunt în drept de a înlocui serviciul militar în termen cu serviciul civil (de alternativă).

Prin Legea RM nr. 194 din 15.07.2010 „Pentru modificarea şi completarea Codului fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997” au fost operate modificări la prevederile art. 103 (7) din Codul Fiscal, fiind stabilite condiţiile de beneficiere de către organizaţiile şi întreprinderile societăţilor orbilor, societăţilor surzilor şi societăţilor invalizilor a scutirii de TVA la importul materiei prime, materialelor, articolelor de completare şi accesoriilor necesare procesului propriu de producţie şi anume articolul a fost completat cu următorul conţinut: „conform listei şi în modul stabilit de Guvern”.

Direcţia marilor contribuabili (în continuare DMC) a fost înfiinţată la recomandările Fondului Monetar Internaţional în anul 1998. De la înfiinţarea sa DMC are ca obiectiv o abordare modernă a problemei interacţiunii dintre organul fiscal şi contribuabilii mari. Strategia de modernizare se bazează pe cele mai bune practici internaţionale. Nouaabordare constă în echilibrarea funcţiilor de servicii şi de control, căutarea punctului optimal, în care prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale va asigura un nivel înalt de încasări la bugetul public naţional. Pe toată perioada activităţii DMC, numărul contribuabililor administraţi a variat, în funcţie de mai mulţi factori, iar condiţiile şi criteriile, după care erau selectaţi contribuabilii mari, nu au fost bine determinate şi nu puteau fi regasite într-un oarecare act normativ.

Din momentul înfiinţării şi pînă în prezent, Serviciul Fiscal de Stat al Republicii Moldova a trecut prin mai multe etape de dezvoltare şi de modernizare a proceselor şi procedurilor de administrare fiscală, pentru a ţine pasul cu dezvoltarea continuă şi rapidă a mediului de afaceri. În perioada anilor 2006 – 2010, administrarea fiscală a RM, confruntîndu-se cu noi cerinţe şi probleme de ordin structural, organizatoric, financiar şi informaţional, a reuşit totuşi, în baza unui efort unit al angajaţilor săi, precum şi prin adeziunea acestora la interesele comune ale instituţiei, să înregistreze schimbări pozitive în ceea ce priveşte promovarea obiectivelor principale ale reformei de modernizare fiscală.

O problemă primordială a economiei Republicii Moldova la momentul actual constituie evaziunea fiscală comisă de întreprinderi, care practică pseudoactivitate de întreprinzător, numite convenţional întreprinderi „fantom”. Întreprinderea „fantom” reprezintă, de fapt, o persoana juridică înregistrată legal pe teritoriul Republicii Moldova, din numele căreia au activat, activează sau intenţionează să activeze persoane neidentificate şi/sau neîmputernicite de către fondator, fie de către administratorul agentului economic dat.

În conformitate cu prevederile art. 290 lit. e) din Titlul VII „Taxele locale” al Codului fiscal (în continuare – CF), subiecţi ai impunerii cu taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială sunt persoanele juridice sau fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător, care dispun de unităţi comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială. Obiectul impunerii cu taxa sus-menţionată îl constituie unitatea comercială şi/sau de prestări servicii de deservire socială, care potrivit art. 288 alin. 4 al CF, include unitatea de comerţ cu amănuntul, cu ridicata, de alimentaţie publică şi/sau de prestări servicii de deservire socială. Calificarea unităţilor de comerţ, inclusiv determinarea faptului dacă acestea formează o singură unitate de comerţ sau unităţi de comerţ distincte, este prerogativa autorităţii administraţiei publice locale, care sub aspect legal reprezintă autoritatea investită cu atribuţii de eliberare a autorizaţiilor de amplasare a unor astfel de unităţi.