La înregistrarea obligatorie în calitate de plătitor al T.V.A. una din condiţii constituie efectuarea livrărilor de mărfuri, servicii, cu excepţia celor scutite, valoarea cărora depăşeşte pragul de înregistrare obligatorie (600.000 lei) (alin. (1) al art. 112 din Codul fiscal), iar la înregistrarea benevolă – efectuarea livrărilor impozabile, valoarea cărora depăşeşte pragul de 100.000 lei (alin. (2) al art. 112 din Codul fiscal).

Stimate Domnule Vitalie Coceban! Echipa Î.S.„Fiscservinform” Vă felicită cu ocazia zilei de naştere, adresîndu-Vă sincere felicitări şi urări de bine. În calitatea Dvs de administrator al Î.S. “Fiscervinform”, apreciem activitatea pe care o desfăşuraţi, profesionalismul de care daţi dovadă şi ne exprimăm respectul pentru contribuţia adusă la dezvoltarea întreprinderii.

Instituţia medico-sanitară publică este scutită de impozitul pe venit obţinut din activitatea prestatorilor de servicii, în baza art. 511 din Codul fiscal. Dat fiind că serviciile medicale contra plată nu sunt scutite de impozitul pe venit, care regim de impozitare poate fi aplicat – 3% sau 12%. În cazul aplicării regimului de impozitare în modul general stabilit, se va ajusta unele cheltuieli prin Anexa 2D la Declaraţie? Instituţiile medico-sanitare publice şi private, conform prevederilor art. 511 din Codul fiscal, se scutesc de impozitul pe venitul obţinut din activitatea prestatorilor de servicii medicale legate de realizarea Programului unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală (conform contractelor încheiate cu Compania Naţională de Asigurare Medicală).

Privind modificările operate în art. 103 al Codului fiscal prin Legea nr. 62 din 30.03.2012 Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în temeiul art. 133 alin. (l) lit. d) din Codul fiscal, prin prisma modificărilor operate în art. 103 al Codului fiscal prin Legea nr. 62 din 30 martie 2012 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 64 din 03 aprilie 2012, art. 215), comunică următoarele.

Reprezintă oare comercializarea cotei părți din capitalul social livrare impozabilă şi urmează ca aceasta să se înregistreze în calitate de plătitor al T.V.A. în cazul în care cota parte a fost comercializată la o valoare mai mare de 600 000 lei? Altfel spus, o astfel de tranzacție cade sub incidența prevederilor art. 112 din Codul fiscal? În conformitate cu art. 112 alin. (1) din Codul fiscal, subiectul care desfășoară activitate de întreprinzător, cu excepţia autorităţilor publice, instituţiilor publice, specificate la art. 51, instituţiilor medico-sanitare publice și private, specificate la art. 511, și deţinătorilor patentei de întreprinzător, este obligat să se înregistreze ca contribuabil al T.V.A. dacă el, într-o oricare perioadă de 12 luni consecutive, a efectuat livrări de mărfuri, servicii în sumă ce depăşeşte 600 000 lei, cu excepţia livrărilor scutite de T.V.A. Subiectul este obligat să înștiinţeze oficial Serviciul Fiscal de Stat, completînd formularul respectiv, și să se înregistreze nu mai tîrziu de ultima zi a lunii în care a avut loc depășirea. Subiectul se consideră înregistrat din prima zi a lunii următoare celei în care a avut loc depășirea. Astfel, la aprecierea pragului de înregistrare în calitate de plătitor al T.V.A. se iau în consideraţie livrările de mărfuri, servicii cu excepţia livrărilor scutite de T.V.A.

Dacă e să ne referim, în general, la aprecierea obligaţiilor aferente T.V.A., din start trebuie de menţionat că, partea socială, potrivit Legii privind societăţile cu răspundere limitată nr. 135 din 14.06.2007 (Monitorul Oficial nr. 127-130/548 din 17.08.2007), reprezintă o fracţiune din capitalul social al societăţii al cărei cuantum se stabileşte în funcţie de cuantumul aportului şi include toate drepturile şi obligaţiile asociatului. Partea socială este indivizibilă, dacă actul de constituire nu prevede altfel. Potrivit prevederilor art. 95 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, obiect al impunerii cu T.V.A. îl constituie livrarea mărfurilor şi serviciilor de către subiecţii impunerii, care reprezintă rezultatul activităţii de întreprinzător în Republica Moldova.

Programul de conformare descrie metodele de încurajare a nivelului înalt de conformare voluntară cu legislaţia fiscală a Republicii Moldova şi metodele de abordare a neconformării fiscale, determinate în baza riscurilor Publicarea documentelor de bază în care sînt expuse priorităţile Serviciului Fiscal de Stat Planul de dezvoltare a SFS pentru anii 2011-2012 este aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1141 din 16.12.2010Din anul 2011 se editează revista „Monitorul Fiscal FISC.md”, unde este expusă poziţia oficială a SFS în diferite probleme de fiscalitate S-a editat Carta Contribuabilului, unde sînt expuse drepturile şi obligaţiunile contribuabililor la onorarea obligaţiilor fiscale

Evaluarea rezultatului implementării Programului anului 2011 Programul de conformare a contribuabililor pentru anul 2011 a fost elaborat în baza Modelului de gestionare a riscurilor. Deoarece a fost prima încercare de acest gen, Modelul a fost elaborat folosind abordarea relativ simplistă „de sus în jos”, ce prevede calcularea punctajului riscurilor pentru genul de activitate, şi mai apoi extins pentru categorii de contribuabili, de la cei mari la micro-business, şi, în final, pentru contribuabili.

Se impun cu T.V.A. serviciile de marketing, dacă ţinînd cont de faptul că locul de facto de acordare a acestora este un teritoriu care nu este locul de reşedinţă a beneficiarului sau prestatorului de servicii? Aplicarea regimului fiscal pentru T.V.A. pentru servicii în cadrul contractelor cu nerezidenţii este determinat de aprecierea locului livrării. Articolul 93 pct. 15) din Codul fiscal, stabileşte că locul livrării serviciilor se determină conform regulilor stabilite în art.111 din Codul menţionat. Astfel, potrivit prevederilor art. 111 alin.(1) lit. e) liniuţa a treia din Codul fiscal, locul livrării serviciilor de marketing se consideră sediul, iar în cazul în care aceasta lipseşte – domiciliul sau reşedinţa beneficiarului acestor servicii.

În conformitate cu prevederile art. 225 alin. (1) din Codul fiscal, metodele şi sursele indirecte de estimare a obligaţiilor fiscale se folosesc şi în cadrul controalelor fiscale, ca urmare a instituirii posturilor fiscale în conformitate cu art.146 din Codul fiscal.

Aspectele fiscale privind plata indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obişnuite sau de accidente nelegate de muncă, efectuate în baza lit. b) alin. (2) art. 4 din Legea nr. 289-XV din 22.06.2004 Ministerul Finanţelor, în scopul aprecierii corecte a legislaţiei fiscale, pentru cunoștinţă și călăuză în lucru comunică următoarele. În conformitate cu prevederile lit. b) alin. (2) art. 4 din Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289-XV din 22.07.2004, în redacţia Legii nr. 56 din 09.06.2011, care a intrat în vigoare din 01.07.2011, a doua zi calendaristică de incapacitate de muncă se platește din mijloacele financiare ale angajatorului.

Potrivit prevederilor art. 93 pct. 9) din Codul fiscal, prin noţiunea de import de servicii se subînţelege prestarea de servicii de către persoanele juridice și fizice nerezidente ale Republicii Moldova persoanelor juridice și fizice rezidente sau nerezidente ale Republicii Moldova, pentru care locul prestării se consideră a fi Republica Moldova. În conformitate cu prevederile art. 93 pct. 15) din Codul fiscal, locul livrării serviciilor se determină în baza regulilor stabilite în art. 111 din Codul menţionat. Prin urmare, regimul fiscal privind aplicarea T.V.A. se determină în funcţie de aprecierea serviciului prestat, precum și de locul prestării acestuia, stabilit în conformitate cu art. 111 din Codul fiscal. Astfel, potrivit prevederilor art. 111 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, locul livrării serviciilor care sînt legate de bunurile imobile se consideră a fi locul aflării acestor bunuri imobile, adică Republica Moldova. Prin urmare, potrivit situaţiei expuse, în cazul în care un nerezident inclusiv persoană fizică acordă servicii de restaurare a imobilului unui rezident al Republicii Moldova, atunci, în conformitate cu prevederile art. 93 pct. 9) și art. 111 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, reprezintă import de servicii care, potrivit art. 96 lit. a), se impozitează cu T.V.A. pe principii generale la cota de 20%.

În cadrul întrevederii noului şef al misiunii FMI, dlui Max Alier şi a dlui Tokhir Mirzoev, reprezentatul permanent al FMI în Moldova, desfăşurată luni 24 iunie 2013, şeful IFPS a prezentat măsurile privind asigurarea încasărilor veniturilor la buget. Astfel, domnul Ion Prisăcaru a descris situaţia curentă, cît şi de perspectivă în domeniul îmbunătăţirii administraţiei fiscale, referindu-se la: stabilirea relaţiilor de parteneriat cu contribuabilii „de la egal la egal”, instituţionalizate în cadrul a două structuri: Consiliul Consultativ, Consiliul de Conformare.consultarea opiniei contribuabililor privind diverse probleme de administrare fiscală în cadrul întrevederilor conducerii Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu diferite categorii de contribuabili desfăşurate atît în Chişinău, cît şi în fiecare raion.

Serviciul de colectare a veniturilor pentru Republica Moldova – Serviciul Fiscal de Stat – este un instrument important al politicii sociale şi politicii economice a Guvernului, dar şi un „ingredient” vital al bunăstării Moldovei. Serviciul Fiscal are responsabilitatea de administrare fiscală în limitele legii şi într-un mod care inspiră comunităţii încredere şi încurajează nivelul ridicat al conformării voluntare. Angajamentul Serviciului Fiscal către societatea civilă constă în garantarea unei administrări fiscale în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova. Acest lucru se realizează ajutînd contribuabilii să îşi înţeleagă drepturile şi responsabilităţile, susţinînd pe cei, care doresc să se conformeze şi este un factor de bază pentru crearea condiţiilor echitabile de concurenţă pentru afaceri. Deci, abordarea de bază pentru Serviciul Fiscal este buna administrare fiscală prin prisma diferenţierii contribuabililor, care încearcă să se conformeze obligaţiilor şi cei care nu se conformează.

În conformitate cu prevederile art. 117 alin. (1) din Codul fiscal, subiectul impozabil, care efectuează o livrare impozabilă pe teritoriul ţării, este obligat să prezinte cumpărătorului factura fiscală pe livrarea în cauză. Prezentarea facturii fiscale se efectuează la momentul apariţiei obligaţiei fiscale, stabilit prin art. 108, cu excepţia cazurilor prevăzute de Codul fiscal. Factura fiscală nu se eliberează pentru livrările impozitate conform art. 104 lit. a) din Codul menţionat. În același timp, în conformitate cu alineatul (3) al art. 117 din Codul fiscal, pentru vînzarea cu amănuntul şi prestările de servicii în locurile special amenajate, cu plata în numerar, eliberarea facturii fiscale nu este obligatorie (cu excepţia cazurilor când este solicitată de cumpărător), dacă sunt respectate următoarele condiţii:

Reieşind din prevederile art. 93 p. 3) CF şi art. 107 CF, transmiterea mărfurilor de către comitent comisionarului, precum şi transmiterea mărfurilor de către comisionar cumpărătorului, în scopul aplicării T.V.A., se califică drept livrare de mărfuri. Pe lîngă aceasta, conform art. 107 alin. (4) CF, executarea de către comisionar a însărcinării comitentului, în cadrul realizării contractului de comision, constituie livrare de servicii. Astfel, la aprecierea faptului survenirii unor obligaţii privind T.V.A., în situaţia expusă în adresare, urmează a fi examinate trei livrări:

Conferinţa a întrunit reprezentanţi din 19 ţări din Europa şi Asia Centrală şi 5 organizaţii internaţionale de profil (Banca Mondială (BM), Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OCDE), Fondul Monetar Internaţional (FMI), Corporaţia Financiară Internaţională (IFC), Biroul de cooperare tehnică a Germaniei (GTZ)). Acest eveniment a avut ca scop schimbul de experienţă şi de opinii pe o bază regională, precum şi identificarea abordărilor pentru a răspunde provocărilor legate de politica introducerii reglementărilor preţurilor de transfer şi opţiunilor pentru sistemul de gestionare a conformităţii costeficient, ceea ce permite asigurarea unui climat investiţional bun pentru sectorul privat.

În ultimii ani în Republica Moldova tot mai des se utilizează de către Serviciul Fiscal de Stat practica instituirii posturilor fiscale. Însă acest lucru, pe lîngă beneficiile aduse, creează uneori, inclusiv, nemulţumiri din partea contribuabililor. Potrivit prevederilor art. 146 alin. (2) şi (3) din Codul fiscal, posturile fiscale pot fi staţionare, mobile şi electronice. Postul fiscal staţionar este amplasat într-un loc stabil şi special amenajat, unde îşi exercită atribuţiile. Postul fiscal mobil, asigurat cu mijloace tehnice, inclusiv de transport, se deplasează, după caz, în raza teritoriului controlat. Postul fiscal electronic reprezintă o soluţie tehnico-informaţională de transmitere şi stocare în mod electronic a informaţiei, care poate fi utilizată în mod direct sau indirect la determinarea obligaţiei fiscale. Postul fiscal staţionar sau postul fiscal mobil este constituit din cel puţin un funcţionar fiscal şi, în funcţie de caz şi de modul de efectuare a controlului, din angajaţi ai organelor afacerilor interne sau ai altor organe. Postul fiscal electronic este constituit din soluţia tehnico-informaţională de transmitere a informaţiei în formă electronică, folosind reţelele de comunicaţii, de la contribuabil către sistemul informaţional al Serviciului Fiscal de Stat.

Prin obligaţiile aferente T.V.A., se necesită determinarea obligaţiei de calculare a impozitului, declarare şi respectiv de achitare a sumei obligaţiei. Aprecierea regimului de aplicare a T.V.A. în cadrul relaţiilor dintre persoanele juridice rezidente, care se află pe teritoriul Republicii Moldova şi care nu au relaţii fiscale cu sistemul ei bugetar, şi alţi agenţi economici, care se află pe teritoriul Republicii Moldova şi care au relaţii cu sistemul ei bugetar, este reglementat de Legea pentru punerea în aplicare a titlului III al Codului fiscal, nr. 1417 din 17.12.1997.

Urmare Primei Conferinţe regionale privind preţul de transfer în Europa şi Asia Centrală care a avut loc în Tirana, Albania, în perioada 30.05 – 01.06.2012, a fost organizată cea de-a doua conferinţă regională în domeniul preţului de transfer care s-a focusat pe ţările din regiunea Asiei de Est şi Pacific.