… şi a modificat valoarea estimată a acestuia în scopul impozitării, este necesar de a lua în considerație valoarea modificată a bunului imobil la calcularea impozitului pe bunurile imobiliare în perioada fiscală curentă? Reieşind din prevederile art. 2801 al Titlului VI al Codului fiscal, perioada fiscală pentru bunurile imobiliare specificate în art. 4 alin. (3) al Legii nr. 1056-XIV din 16.06.2000 pentru punerea în aplicare a titlului VI din Codul fiscal (în continuare – Lege) şi evaluate de organele cadastrale teritoriale (OCT), este anul calendaristic. Pentru categoriile respective de obiecte impozitul pe bunurile imobiliare se calculează, conform prevederilor art. 281 al CF, reieşind din baza impozabilă a acestora (valoarea estimată de către OCT), conform situaţiei de la 01 ianuarie al anului calendaristic respectiv.

Raportul auditului conformităţii privind utilizarea mijloacelor publice şi gestionarea patrimoniului public de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat şi unele inspectorate fiscale de stat teritoriale pe anul 2013a fost examinat în cadrul şedinţei publice a Curţii de Conturi din 24 iulie 2014.

Cetăţenii care dau în chirie imobile sunt îndemnaţi să achite impozitul de 5% din veniturile obţinute din această activitate. Persoanele care încheie contracte de locaţiune sunt obligate să le înregistreze în termen de trei zile la Inspectoratul Fiscal, iar în cazul neachitării impozitelor riscă să fie amendate. Declaraţiile au fost făcute în cadrul ediţiei a emisiunii „Spaţiul Public” de la Radio Moldova.

de la care valoare urmează de a se determina obligaţiile aferente T.V.A.? În conformitate cu art. 95 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, obiectul impunerii cu T.V.A. îl constituie livrarea mărfurilor, serviciilor de către subiecţii impozabili, reprezentînd rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova. Prin noţiunea de „livrare de mărfuri” se defineşte transmitere a dreptului de proprietate asupra mărfurilor prin comercializarea lor, schimb, transmitere gratuită, transmitere cu plată parţială, achitarea salariului în expresie naturală, prin alte plăţi în expresie naturală, prin comercializarea mărfurilor gajate în numele debitorului gajist, prin transmiterea mărfurilor în baza contractului de leasing financiar; transmitere a mărfurilor de către comitent comisionarului, de către comisionar cumpărătorului, de către furnizor comisionarului şi de către comisionar comitentului în cadrul realizării contractului de comision (art. 93 pct. 3) din Codul fiscal).

Invalidul din copilărie „Х” este fratele surorii „У”, care se află în relații de căsătorie cu „Z”. Fratele invalid locuiește împreună cu ei și se află la întreținerea totală atît a surorii sale, cît și a soțului acesteia. Se răsfrînge oare, în cazul dat, dreptul la scutirea pentru persoanele întreținute în mărime de 9 120 lei (pentru anul 2013) asupra surorii aflate în relații de rudenie cu fratele – invalid din copilărie? Poate oare beneficia de scutirea respectivă și soțul acesteia? Reamintim că, potrivit prevederilor art. 35, alin. (2) din Codul fiscal, persoană întreţinută este persoana care întruneşte toate cerinţele de mai jos:

Deprecierea continuă a leului moldovenesc are efecte din ce în ce mai nefaste asupra capacității de plată a populației și asupra întregii economii naționale. În 2015 ne așteaptă o scădere a evoluției economiei în dinamică comparativ cu anul trecut, un deficit bugetar mai mare, credite mai scumpe. Mai mult ca atât, unii economiști sunt de părere că intrăm într-o criză financiară asemeni celei din ’98. Totodată, Banca Naţională continuă să urmărească situația pe piața valutară locală şi spune că va interveni la necesitate.

Nu. Pentru ca bunul imobiliar să poată fi calificat ca obiect al impunerii cu impozitul pe bunurile imobiliare, acesta trebuie să întrunească concomitent ambele condiţii.

În conformitate cu prevederile art. 281 alin. (12) al Codului fiscal, persoanele juridice, persoanele fizice înregistrate în calitate de întreprinzător, cu excepţia gospodăriilor ţărănești (de fermier), calculează de sine stătător suma anuală a impozitului pe bunurile imobiliare, porninduse de la baza impozabilă a acestora, conform situaţiei de la 01 ianuarie a perioadei fiscale respective. Totodată, art. 4 alin. (31) al Legii, bunurile imobiliare ce fac parte din categoria celor a căror impozitare se realizează reieșind din valoarea estimată, dar nu sunt evaluate de către organele cadastrale, se supun impunerii în conformitate cu prevederile Legii. Impozitarea acestor bunuri conform valorii estimate se va realiza începînd cu anul următor anului în care bunurile imobiliare au fost evaluate.

În această ordine de idei, care este criteriul de determinare a datei din care va începe să curgă termenul de 3 ani după începutul lucrărilor de construcție şi a gradului de finisare a construcției de 50% şi mai mult, în vederea stabilirii faptului dacă subiectul impunerii urmează sau nu să calculeze şi să achite impozitul pentru acest bun imobil? Este obligatoriu de a înregistra acest bun la organul cadastral, avînd în vedere că este unul nefinisat? În partea ce ţine de determinarea datei din care va începe să curgă termenul de 3 ani după începutul lucrărilor de construcţie, menţionăm că, potrivit Legii nr. 163 din 09.07.2010 „Privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie”, autorizarea de construire se emite de către autoritatea executivă a administraţiei publice locale în baza cererii solicitantului, în cel mult 10 zile lucrătoare de la data înregistrării acesteia. Autoritatea executivă a administraţiei publice locale stabilește termenul de începere a lucrărilor de construcţie de pînă la 6 luni din data eliberării acesteia. Neînceperea lucrărilor în termenul stabilit prin autorizaţia de construire duce la pierderea valabilităţii acesteia. Totodată, ţinem să menţionăm că, în cazuri motivate, dacă lucrările de construcţie nu pot fi începute în termenul stabilit, se poate solicita, cu cel puţin 10 zile lucrătoare înaintea expirării, prelungirea termenului de începere a lucrărilor de construcţie. Prelungirea termenului de începere a lucrărilor de construcţie poate fi efectuată o singură dată pe un termen de pînă la 6 luni.

Neclarităţile şi incertitudinile, care se conţin în Codul fiscal, constituie numai una din principalele probleme cu care se confruntă contribuabilii din ţara noastră. În mare parte, această concluzie poate fi atribuită şi normelor legii, ce ţin de determinarea locului livrării serviciilor pentru a fi impozitate cu T.V.A.

Asociaţia, în calitatea sa de persoană juridică, este proprietar al unui bun imobil cu destinaţie nelocativă şi, drept urmare, reieșind din prevederile art. 277 alin. (1) lit. a) al Codului fiscal, apare ca subiect al impunerii cu impozitul pe bunurile imobiliare. Totodată, se constată că, potrivit prevederilor art. 283 alin. (1) lit. s) din Codul fiscal, de plata impozitului pe bunurile imobiliare sunt scutite organizaţiile necomerciale, care corespund cerinţelor art. 52 al acestuia, în cadrul cărora funcţionează instituţiile de asistenţă socială. Drept urmare, ţinînd cont de faptul că Asociaţia, conform prevederilor art. 52 din Codul Fiscal, este scutită de plata impozitul pe venit, apare întrebarea dacă poate beneficia aceasta de scutiri şi la plata impozitului pe bunurile imobiliare?

Conform art. 97 alin. (5) din Codul fiscal valoarea impozabilă a livrării impozabile a activelor supuse uzurii reprezintă valoarea cea mai mare dintre valoarea lor de bilanţ şi valoarea de piaţă.

Darea în locaţiune a bunurilor imobile de către persoanele fizice ce nu practică activitate de întreprinzător (în continuare – locator) altor persoane fizice similare (în continuare – locatar) are o răspîndire mai accentuată în municipiile republicii, în special, în mun. Chişinău. Cu toate că, aparent, mecanismul de impozitare a veniturilor din locaţiune este destul de clar descris, mai este loc de îmbunătăţire, atît din punct de vedere al administrării fiscale, cît şi al conformării prevederilor mecanismului în cauză. Baza normativă actuală conţine reglementări exprese în art. 901 alin. (34) al Codului fiscal.

Venitul din investiții sau investițional şi venitul financiar, obținut în străinătate se declară prin Declarația cu privire la impozitul pe venit CET, care se depune pînă la 31 martie al anului următor anului de gestiune. Conform art. 12 din Codul fiscal, venit din investiţii constituie venitul obţinut din investiţiile de capital şi din investiţiile în activele financiare, dacă participarea contribuabilului la organizarea acestei activităţi nu este regulată, permanentă şi substanţială. Venit financiar este venitul obţinut sub formă de royalty (redevenţă), anuităţi, de la darea bunurilor în arendă, locaţiune, de la uzufruct, pe diferenţa de curs valutar, de la activele ce au intrat în mod gratuit, alte venituri obţinute ca rezultat al activităţii financiare, dacă participarea contribuabilului la organizarea acestei activităţi nu este regulată, permanentă şi substanţială. Aceste tipuri de venit se înscriu în rîndul 1.9 al Declarației CET.

Potrivit prevederilor art. 93 pct. 9) din Codul fiscal, prin noţiunea de import de servicii se subînţelege prestarea de servicii de către persoanele juridice și fizice nerezidente ale Republicii Moldova persoanelor juridice și fizice rezidente sau nerezidente ale Republicii Moldova, pentru care locul prestării se consideră a fi Republica Moldova. În conformitate cu prevederile art. 93 pct. 15) din Codul fiscal, locul livrării serviciilor se determină în baza regulilor stabilite în art. 111 din Codul menţionat. Prin urmare, regimul fiscal privind aplicarea T.V.A. se determină în funcţie de aprecierea serviciului prestat, precum și de locul prestării acestuia, stabilit în conformitate cu art. 111 din Codul fiscal. Astfel, potrivit prevederilor art. 111 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, locul livrării serviciilor care sînt legate de bunurile imobile se consideră a fi locul aflării acestor bunuri imobile, adică Republica Moldova. Prin urmare, potrivit situaţiei expuse, în cazul în care un nerezident inclusiv persoană fizică acordă servicii de restaurare a imobilului unui rezident al Republicii Moldova, atunci, în conformitate cu prevederile art. 93 pct. 9) și art. 111 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, reprezintă import de servicii care, potrivit art. 96 lit. a), se impozitează cu T.V.A. pe principii generale la cota de 20%.

Modul de atribuire la deduceri a cheltuielilor pentru scopuri filantropice şi de sponsorizare şi confirmării lor, este reglementat prin Regulamentul cu privire la modul de confirmare a donaţiilor pentru scopuri filantropice şi/sau de sponsorizare, aprobat prin HG RM nr. 489 din 04.05.1998.

Reieşind din prevederile art. 93 p. 3) CF şi art. 107 CF, transmiterea mărfurilor de către comitent comisionarului, precum şi transmiterea mărfurilor de către comisionar cumpărătorului, în scopul aplicării T.V.A., se califică drept livrare de mărfuri. Pe lîngă aceasta, conform art. 107 alin. (4) CF, executarea de către comisionar a însărcinării comitentului, în cadrul realizării contractului de comision, constituie livrare de servicii. Astfel, la aprecierea faptului survenirii unor obligaţii privind T.V.A., în situaţia expusă în adresare, urmează a fi examinate trei livrări:

Profitul celei mai mari fabrici de dulciuri din Moldova, SA „Bucuria” a fost anul trecut de 18,65 milioane de lei, fiind în creștere de 1,5 ori. Pe de altă parte, volumul vânzărilor companiei a crescut cu 7,4% până la 457,96 milioane de lei, potrivit raportului financiar. Recent, în cadrul ședinței acționarilor fabricii s-a decis ca peste 1,91 milioane de lei din profit, ceea ce constituie 10,24%, să fie alocate pentru dezvoltarea întreprinderii, 31,4 mii lei (0,17% din profit) — pentru acoperirea pierderilor ce țin de corectarea rezultatelor anilor trecuți. Restul profitului — 16,7 milioane de lei sau 89,5%.

Auditul realizat de Curtea de Conturi la Direcția Sănătății a Consiliului municipal Chișinău a scos la iveală mai multe nereguli. Potrivit raportului, s-a constatat că au fost stabilite salarii neconforme la mai mulţi angajaţi, iar organigrama nu corespunde realităţii. Auditul mai relevă unele carenţe în procesul de executare a lucrărilor de reparație capitală, achitare și recepție finală a acestora.

În conformitate cu art. 95 alin. (1) din Codul Fiscal obiectul impunerii cu T.V.A. îl constituie: a. livrarea mărfurilor, serviciilor de către subiecţii impozabili, reprezentînd rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova; b. importul mărfurilor în Republica Moldova, cu excepţia mărfurilor de uz sau consum personal importate de persoane fizice, a căror valoare nu depăşeşte limita stabilită de legislaţia în vigoare, importate de către persoanele fizice;