În ceea ce priveşte morile, brutăriile şi oloinițele, reieşind din faptul că activitatea acestora, conform CAEM (I versiune), sunt codificate în secțiunea D„Industria prelucrătoare”, prin codurile: 15.41 „Fabricarea uleiurilor şi grăsimilor brute”; 15.61„Fabricarea produselor de morărit” şi 15.81 „Fabricarea pîinii şi a produselor de patiserie proaspete” şi, respectiv, nu fac parte din categoria unităților pentru care AAPL sunt în drept să stabilească taxa pentru unitățile comerciale şi/sau de prestări servicii, acestea nu apar ca obiecte ale impunerii cu taxa respectivă.

Prin urmare, aplicare corectă a prevederilor actuale a prevederilor titlului VII al CF referitor la taxa locală cu un nume nou – „taxa pentru unitățile comerciale şi/sau de prestări servicii” necesită o claritate în partea ce ține de posibilitatea stabilirii acesteia de către autoritățile administrației publice locale pentru subiecții – prestători de servicii. În scopul evitării unor interpretări din partea autorităților administrației publice locale eronate, solicităm expunerea la acest subiect a organelor fiscale. Totodată, în cazul în care unitățile de comerț şi/sau de prestări servicii sunt amplasate în afara teritoriului unității administrativ-teritoriale, este în drept autoritatea publică să stabilească taxa pentru aceste unități?

În conformitate cu prevederile art. 290 lit. e) al Codului fiscal (în continuare – CF), subiecţi ai impunerii cu taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii sînt persoanele juridice sau fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător, care dispun de unităţi comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială. Potrivit prevederilor art. 291 alin. (1) lit. e) al CF, obiect al impunerii cu taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii îl constituie unităţile de comerţ şi/sau de prestări servicii de deservire socială.

Compania Google Inc. a câştigat, joi, un proces care îi fusese intentat în urmă cu opt ani de Sindicatul autorilor americani (Authors Guild), privind drepturile de autor pe care gigantul de internet ar trebui să le plătească pentru digitalizarea a milioane de cărţi, informează Reuters. Proiectul de digitalizare a cărţilor a devenit subiect de litigiu în urmă cu opt ani, când Google a început să copieze milioane de volume, ca urmare a unui acord cu mai multe biblioteci, inclusiv cele de la prestigioasele universităţi Harvard, Stanford şi Oxford.