Actualmente entitățile se confruntă cu multiple probleme care rezultă din specificul activității lor, iar relațiile complexe și controversate dintre contabilitate și fiscalitate, nu sînt suficient tratate și expuse în literatura de specialitate autohtonă.

Crearea şi menţinerea unui climat de încredere şi respect reciproc între contribuabili şi autoritatea fiscală naţională, respectiv între contribuabili şi funcţionarii fiscali ai SFS, este o componentă indispensabilă a procesului de modernizare a autorităţii fiscale naţionale. Reformarea şi modernizarea SFS se face în condiţiile legii, cu asigurarea unui climat bazat pe transparenţă, imparţialitate, pe profesionalism, spirit de echipă şi onestitate, toate aceste componente fiind inerente unui serviciu fiscal modern şi eficient.

În perioada 28 octombrie -08 noiembrie 2013, colaboratorii IFS pe raionul Râşcani au întreprins mai multe acţiuni, cu scopul ridicării nivelului de conformare benevolă a contribuabililor, printre care: organizarea unui seminar cu agenţii nou-înregistraţi, în cadrul căruia acestora li s-au adus la cunoştinţă unele aspecte din legislaţia fiscală, legislaţia muncii etc.;organizarea unei întruniri cu participarea primarilor şi perceptorilor fiscali, în cadrul căreia au fost discutate rezultatele încasării impozitelor şi taxelor locale, restanţa pe moment la primăriile administrate, precum şi analizarea propunerilor pentru încasarea restanţei neacumulate, inclusiv prin măsurile de executare silită, conform Codului Fiscal al Republicii Moldova;

Generalităţi Asigurarea constă în protecţia financiară pentru pierderile cauzate de o gamă largă şi variată de riscuri. În Republica Moldova, piaţa asigurărilor este reglementată de o serie de acte legislative şi normative. Principalul act legislativ în domeniul asigurărilor este Legea nr. 407-XVI din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări. Acest act legislativ reglementează modul de organizare şi funcţionare a asigurărilor, reasigurărilor, precum şi supravegherea activităţii acestora. Nu sunt acoperite asigurările sociale de stat, asigurările obligatorii de asistenţă medicală, asigurările obligatorii pentru unele categorii de persoane şi fondurile nestatale de pensii. După modul de asigurare, există două forme: obligatorie şi benevolă (facultativă).

Dl LEHMANN este un jurist şi deţine titlul de master în drept, precum şi un titlu de master cu studii aprofundate în domeniul T.V.A… Înainte de a lucra în cadrul Administraţiei Fiscale Federale a Elveţiei, Secţia Principală T.V.A., a activat în calitate de consultant pe problemele T.V.A… Sumar În scopul reducerii poverii administrative şi simplificării procedurii de completare a declaraţiilor privind T.V.A. pentru întreprinderile mici şi mijlocii, în Elveţia a fost implementată, prin Ordonanţa privind T.V.A. din 1995, metoda cotei fiscale nete. De atunci, legislaţia privind T.V.A. a fost ajustată prin implementarea, în anul 2001, a Legii privind T.V.A. şi a Legii privind T.V.A. revizuite în anul 2010. Odată cu cea de a doua revizuire a Legii privind T.V.A. au fost majorate plafoanele în aşa mod, încît mai mulţi subiecţi ai impunerii să deţina dreptul de a folosi cota fiscală netă. Cotele fiscale nete se calculează pentru fiecare sector sau ramură a economiei. Acestea se stabilesc de către Administraţia Fiscală Federală a Elveţiei (AFF) în urma consultării asociaţiilor din industria în cauză. În scopul asigurării acurateţii cotelor fiscale nete, Oficiul Federal de Audit al Elveţiei1 revizuieşte cu regularitate oportunitatea şi corectitudinea acestora.

Darea în locaţiune a bunurilor imobile de către persoanele fizice ce nu practică activitate de întreprinzător (în continuare – locator) altor persoane fizice similare (în continuare – locatar) are o răspîndire mai accentuată în municipiile republicii, în special, în mun. Chişinău. Cu toate că, aparent, mecanismul de impozitare a veniturilor din locaţiune este destul de clar descris, mai este loc de îmbunătăţire, atît din punct de vedere al administrării fiscale, cît şi al conformării prevederilor mecanismului în cauză. Baza normativă actuală conţine reglementări exprese în art. 901 alin. (34) al Codului fiscal.

În articol găsiţi norme juridice cu privire la condițiile prestării muncii de către un salariat temporar prin agent temporar.