Conform art.54⁴ alin.(2) din Codul fiscal agenţii economici subiecți ai sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii achită impozitul pe venit, trimestrial, în termen de pînă la data de 25 a lunii următoare trimestrului corespunzător.

   Conform art. 290 lit. e) din Codul fiscal, subiecți ai impunerii cu taxa pentru unitățile comerciale și/sau de prestări servicii sînt persoanele fizice care desfășoară activitate de întreprinzător și persoanele juridice, care dispun de obiecte ale impunerii.
   Obiecte ale impunerii cu taxa respectivă, potrivit art. 291 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal, sunt unităţile care corespund tipologiei unităţilor comerciale stabilite conform nomenclatorului prevăzut în anexa nr.5 la Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior.
    Unitățile care desfășoară activitate de colectare a laptelui se includ la poziția 22 ”Depozit” din Anexa nr. 5 la Legea respectivă.
    Respectiv, persoanele care desfășoară activitate de comerț cu ridicata prin intermediul punctelor de colectare a laptelui sunt subiecţi ai impunerii cu taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii.
[Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul Legii pentru modificarea unor acte normative (ce vizează politica bugetar-fiscală) nr. 212/2023 (publicată în Monitorul Oficial, 2023 nr. 297-301/514) în vigoare din 01.01.2024)].

Obiecte ale impunerii cu taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii, potrivit art. 291 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal, îl constituie unităţile care corespund tipologiei unităţilor comerciale stabilite conform nomenclatorului prevăzut în anexa nr. 5 la Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior (în continuare – Lege).
    Conform punctului 27 al Normelor metodologice de utilizare CAEM-2, termenul "activitate" este definit ca utilizarea factorilor de producție (capital, forță de muncă, energie și materiale) pentru producerea produsului final.
    Produsul rezultat din astfel de activități poate fi transmis sau vândut altor unități (ca parte a operațiunilor comerciale sau necomerciale), transferat în stocuri sau utilizat de unitățile de producție pentru consumul propriu.
   Astfel, activitatea economică se caracterizează prin intrările de produse (bunuri sau servicii), procesul de producție și ieșirile de produse (bunuri sau servicii). Legea reglementează activitatea de comerț ca o activitate a comerciantului în baza unei sau mai multor forme de comerţ, exercitate separat sau combinat, participând la circuitul comercial, prin intermediul unităţilor comerciale, inclusiv prin prestarea serviciilor comerciale complementare.
   Prin unitate comercială, în scopul aplicării prevederilor Legii, potrivit art. 3 al acestuia, se subînțelege o unitate (spaţiu/structură/teritoriu/dispozitiv) amenajată/instalată conform specificului activităţii de comerţ prin care se desfăşoară activitatea de comerţ.
    Drept urmare, depozitul care este amplasat la locul de producție, în care se organizează păstrarea produselor fabricate și se prestează servicii comerciale complementare, nu constituie obiect al impunerii cu taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii.
     Totodată, în cazul în care întreprinderea producătoare dispune de depozite amplasate în alte locuri decît locul de producere și acestea comportă caracteristicile uneia dintre categoriile de unități comerciale prevăzute în anexa nr. 5 la Lege, depozitele respective apar ca obiecte ale impunerii cu taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii.
[Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul Legii pentru modificarea unor acte normative (ce vizează politica bugetar-fiscală) nr. 212/2023 (publicată în Monitorul Oficial, 2023 nr. 297-301/514) în vigoare din 01.01.2024)].