Potrivit art.823 alin.(1) din Codul civil, o creanţă transmisibilă şi sesizabilă poate fi cesionată de titular (cedent) unui terţ (cesionar) în baza unui contract. Din momentul încheierii unui astfel de contract, cedentul este substituit de cesionar în drepturile ce decurg din creanţă, dacă din contractul de cesiune nu rezultă un moment ulterior.
Potrivit art.39 alin.(1) lit.b) din Codul fiscal, proprietatea privată nefolosită în activitatea de întreprinzător, constituie activ de capital.
Prin urmare, în situația expusă, determinarea obiligației fiscale aferente impozitului pe venit se va efectua în conformitate cu Capitolul 5 din titlul II al Codului fiscal.
Astfel, venitul obținut din cesionarea creanței va constitui suma încasată, iar suma cheltuielilor achitate, ce formează valoarea creanței cesionate va constitui baza valorică.
Prin urmare, suma creşterii de capital în perioada fiscală se calculează din suma excedentară a creşterii de capital recunoscute peste nivelul oricăror pierderi de capital suportate pe parcursul perioadei fiscale în mărimea de 50% conform (art. 40 alin.(7) din Codul fiscal).
