Articolul 87 alin. (1/1) din Codul fiscal stabilește în calitate de beneficiari a opțiunii de amânare a achitării a impozitului pe venit, pentru perioadele 2023 – 2025, întreprinderile clasificate ca întreprinderi micro, mici sau mijlocii, conform criteriilor determinate în ultima zi a perioadei fiscale potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 179/2016 cu privire la întreprinderile mici şi mijlocii. Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr.179/2016, clasificarea întreprinderilor mici şi mijlocii se face în funcție de numărul mediu anual de salariați, de cifra anuală de afaceri sau de totalul activelor pe care le dețin, întreprinderile mici şi mijlocii se clasifică în următoarele categorii: a) întreprinderi micro – întreprinderi care au cel mult 9 salariați, realizează o cifră anuală de afaceri de până la 18 milioane de lei sau dețin active totale de până la 18 milioane de lei; b) întreprinderi mici – întreprinderi care au cel mult 49 de salariați, realizează o cifră anuală de afaceri de până la 50 de milioane de lei sau dețin active totale de până la 50 de milioane de lei; c) întreprinderi mijlocii – întreprinderi care au cel mult 249 de salariați, realizează o cifră anuală de afaceri de până la 100 de milioane de lei sau dețin active totale de până la 100 de milioane de lei. Respectiv, aprecierea statutului întreprinderii se realizează în corespundere cu criteriile stabilite de art. 5 alin. (1) Legea nr.179/2016. Totodată, prevederile art. 87 alin. (1/1) din Codul fiscal nu pot fi aplicate de către: - Întreprinderile individuale; - Gospodăriile țărănești; - Rezidenții zonelor economice libere; - Rezidenții Portului Internațional Liber „Giurgiulești”; - Rezidenții Aeroportului Internațional Liber „Mărculești”; - Rezidenții parcurilor pentru tehnologia informației; - Agenții economici care aplică regimul fiscal stabilit în cap. 7/1; - Agenții economici care desfășoară activități financiare și de asigurări prevăzute în secțiunea K a CAEM.

Conform prevederilor art. 90/1 alin. (3/5) din Codul fiscal, persoanele specificate la art.90 reţin un impozit în mărime de 6% din plăţile efectuate în folosul persoanei fizice, cu excepţia întreprinzătorilor individuali, a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) şi a persoanelor fizice care desfăşoară activităţi în domeniul achiziţiilor de produse din fitotehnie şi/sau horticultură şi/sau de obiecte ale regnului vegetal conform cap. 10/3, pe veniturile obţinute de către acestea aferente livrării producţiei din fitotehnie şi horticultură în formă naturală, inclusiv a nucilor şi a produselor derivate din nuci, şi a producţiei din zootehnie în formă naturală, în masă vie şi sacrificată, cu excepţia laptelui natural. Conform explicațiilor Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare, la producția din zootehnie în formă naturală se referă: laptele (neprelucrat), ouăle, lîna, pieii, puful, blănuri. Astfel, dat fiind faptul, că brânza de oi nu poate fi calificată ca producție din zootehnie în formă naturală, prevederile art. 90/1 alin. (3/5) din Codul fiscal, nu sunt aplicabile. Prin urmare, în conformitate cu art. 90 alin. (2) din Codul fiscal, la procurarea brânzei de oi, entitatea urmează să rețină în prealabil, ca parte a impozitului pe venit, o sumă în mărime de 12% din plățile îndreptate spre achitare în folosul persoanei fizice care nu desfășoară activitate de întreprinzător.

Conform art.35 alin.(1) și alin.(2) lit.a) din Codul fiscal, contribuabilul (persoană fizică rezidentă) are dreptul la o scutire anuală pentru fiecare persoană întreţinută, în limitele stabilite la articolul prenotat. Persoană întreținută se consideră persoana care este un ascendent sau descendent al contribuabilului sau al soţiei (soţului) contribuabilului (părinţii sau copiii, inclusiv înfietorii şi înfiaţii) și/sau persoană cu dizabilităţi severe şi accentuate, persoană cu dizabilităţi în urma unei afecţiuni congenitale sau din copilărie - rudă de gradul doi în linie colaterală. Conform art.45 din Codul familiei, rudenia este legătura bazată pe descendentă unei persoane dintr-o altă persoană sau pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun. Totodată, potrivit prevederilor aceluiași articol, rudele unuia dintre soţi sînt afinii celuilalt soţ. Prin urmare, fratele soției are calitate de rudă doar pentru soție, pentru soț fiind în calitate de afin. Astfel, reieșind din prevederile prenotate supra, contribuabilul nu are dreptul să utilizeze scutirea pentru persoana întreținută cu dizabilităţi din copilărie, care este frate cu soția contribuabilului, deoarece aceasta nu se conformează noțiunii de persoana întreținută.

În conformitate cu prevederile art.93 alin.(4) din Codul fiscal, livrare (prestare) de servicii reprezintă activitate de prestare a serviciilor materiale şi nemateriale, de consum şi de producţie, inclusiv darea proprietăţii în arendă, locaţiune, cu plata parţială sau gratuit. Obiectul impozabil, potrivit art.95 alin.(1) lit.a) din Codul fiscal, îl constituie livrarea serviciilor de către subiecţii impozabili, reprezentând rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova. Totodată menționăm că, art.103 din Codul fiscal stabilește livrările scutite de TVA fără drept de deducere. În acest context, serviciile prestate de colectori în vederea recuperării datoriilor nu se regăsesc în componența livrărilor scutite de TVA fără drept de deducere, respectiv, acestea se vor impozita pe principii generale.

În conformitate cu prevederile Codului fiscal, subiecți impozabili cu TVA sînt persoanele juridice şi fizice care practică activitate de întreprinzător, inclusiv persoanele care desfăşoară activitate profesională potrivit legislaţiei, şi procură pe teritoriul Republicii Moldova proprietatea întreprinderilor înregistrate în calitate de plătitori de TVA, declarate în proces de insolvabilitate, cu excepţia celor în procedură de restructurare şi realizare a planului, în conformitate cu prevederile Legii insolvabilităţii nr.149/2012 (art.94 lit.e) din Codul fiscal). Nu constituie obiect impozabil cu TVA livrarea către persoanele juridice şi fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător, inclusiv persoanele care desfăşoară activitate profesională potrivit legislaţiei, a proprietăţii întreprinderilor declarate în proces de insolvabilitate, cu excepţia celor în procedură de restructurare şi realizare a planului, în conformitate cu prevederile Legii insolvabilităţii nr.149/2012 (art.95 alin.(2) lit.g) din Codul fiscal). Astfel, reieșind din prevederile expuse supra, față de întreprinderea care a procurat bunul imobil al întreprinderii declarate în proces de insolvabilitate neînregistrate în calitate de plătitori de TVA, nu se răsfrâng prevederile taxării inverse cu TVA, respectiv nu apare obligativitatea de calculare și achitare la buget a sumei TVA determinată de la valoarea bunului imobil procurat.

Potrivit art.24 alin.(12) din Codul fiscal nu se permite deducerea plăţilor pentru eliminările supranormative de substanţe poluante în mediul înconjurător şi folosirea supralimită a resurselor naturale. Articolul 2 din Legea privind plata pentru poluarea mediului nr.1540/1998 stabilește că, subiecți ai plății pentru poluarea mediului, sunt persoanele juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, şi persoanele fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător, a căror activitate economică este generatoare de poluanţi, iar alin.(2) stabilește că, obiectul - îl constituie relaţiile care apar în legătură cu punerea în circulaţie pe teritoriul Republicii Moldova a mărfurilor care, în procesul utilizării, cauzează poluarea mediului, emisiile (deversările) de poluanţi în mediu şi depozitarea deşeurilor de producţie. Astfel, reieșind din prevederile menționate, în cadrul suportării unor pierderi cauzate de evenimente care nu se referă la activitatea de întreprinzător ordinară a entității, ca exemplu ploi puternice, plăţile calculate pentru emisiile de poluanţi în atmosferă, atât în limitele normativelor stabilite, cât şi a celor cu depăşirea normativelor stabilite se vor accepta la deduceri în scopuri fiscale în mărime integrală, fără a se ține cont de prevederile art.24 alin.(12) din Codul fiscal.

Darea de seamă la taxa de organizare a licitațiilor și loteriilor pe teritoriul unității administrativ-teritoriale se prezintă trimestrial, în termen de pînă la 25 a lunii imediat următoare după trimestrul de gestiune (Anexa la Titlul VII Codul fiscal). Întreprinzătorii individuali, gospodăriile țărănești (de fermier) al căror număr mediu anual de salariați, pe parcursul perioadei fiscale, nu depășește 3 unități și care nu sunt înregistrați ca plătitori de TVA prezintă, în termen de pînă la 25 martie al anului următor anului fiscal de gestiune, o dare de seamă unificată, care cuprinde și taxa dată. Darea de seamă unificată se prezintă în baza formularului „Forma UNIF21”, aprobat prin Ordin SFS nr. 370 din 24.07.2020 „Privind aprobarea Dării de seamă fiscale unificate (Declarație) (Forma UNIF21). (art.292 alin. (1) al Codului fiscal)