Activitatea prin agent de muncă temporară este cea prestată de un salariat temporar care va încheia un contract individual de muncă pe perioadă determinată sau nedeterminată cu un agent de muncă temporară şi care va fi pus la dispoziţia utilizatorului pentru a lucra o anumită perioadă sub supravegherea şi conducerea acestuia. Prevederea se conține în proiectul modificării unor acte legislative promovat de Consiliul economic de pe lângă Prim-ministru și care are drept scop reglementarea prin lege a acestui gen de activitate. Astfel, modificările propuse la Legea nr. 105/2018 cu privire la promovarea ocupării forţei de muncă şi asigurare de şomaj va fi completată cu un obiectiv al politicilor în domeniu, care stipulează crearea condiţiilor pentru dezvoltarea agenţiilor private de ocupare a forţei de muncă, inclusiv a agenţiilor de muncă temporară, precum şi pentru interacţiunea şi cooperarea acestor agenţii cu instituţiile de stat implicate la realizarea politicii în domeniul promovării ocupării forţei de muncă. În acest context, se propune completarea Legii nr. 105/2018 cu capitolul V¹ ce va reglementa în exclusivitate munca prin agent de muncă temporară. Redacția propusă prevede că, în calitate de agent de muncă temporară, poate desfăşura activitate agenţia privată de ocupare a forţei de muncă înregistrată pe teritoriul RM care dispune de licenţă pentru desfăşurarea activităţii de recrutare şi plasare a forţei de muncă în ţară şi/sau peste hotare. Condiția obligatorie este notificarea în acest sens a Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM). În același timp, în calitate de utilizator al muncii prin agent de muncă temporară poate fi o persoană fizică sau juridică pentru care şi sub supravegherea şi conducerea căreia va munci temporar un salariat temporar pus la dispoziţie de agentul de muncă. Se propune ca în calitate de salariat temporar să poată fi angajată oricare persoană fizică, care are dreptul de a fi încadrată în câmpul muncii conform prevederilor Codului muncii. Un punct aparte al proiectului stabilește că agentul de muncă temporară nu va putea percepe nici o taxă de la salariații temporari în schimbul demersurilor în vederea recrutării acestora de către utilizator sau pentru încheierea unui contract individual de muncă. În condițiile noi, agentul de muncă temporară va pune la dispoziţia utilizatorului un salariat temporar, cu acordul angajatului prin contract individual de muncă, în baza unui contract de punere la dispoziţie încheiat în formă scrisă, pentru a lucra temporar sub supravegherea şi conducerea utilizatorului, pentru executarea unei sarcini precise şi cu caracter temporar. Contractul va trebui să conțină date cu privire la durata misiunii de muncă temporară; caracteristicile specifice postului, în special calificarea necesară, locul executării misiunii de muncă temporară şi programul de lucru; condiţiile concrete de muncă; echipamentele individuale de protecţie şi de muncă pe care salariatul temporar trebuie să le utilizeze; obligaţia utilizatorului de a asigura condiţiile de siguranţă şi protecţie a muncii stabilite de legislaţie. În contract urmează a mai fi indicate serviciile şi facilităţile în favoarea salariatului temporar; valoarea comisionului de care beneficiază agentul de muncă temporară, precum şi remuneraţia la care are dreptul salariatul; condiţiile în care utilizatorul poate refuza un salariat temporar pus la dispoziţie de un agent de muncă temporară. Proiectul conține un șir de modificări la Codul muncii, care le vom analiza într-un articol aparte.