În Monitorul Oficial din 1 februarie 2019 a fost publicată Convenția colectivă în ramura construcțiilor pentru anii 2018-2022. Convenţia este un act juridic care stabileşte principiile generale de reglementare a raporturilor de muncă şi a raporturilor social-economice legate nemijlocit de acestea, care se încheie de către reprezentanţii împuterniciţi ai părţilor în limitele competenţei lor. Convenția conține prevederi referitoare la parteneriatul social, resursele umane, timpul de muncă și cel de odihnă, securitate și sănătate în muncă etc. Capitolul 5 din document se referă la salarizare. Pentru munca prestată în condiţiile prevăzute de legislaţia muncii, contractul colectiv şi individual de muncă, salariaţii au dreptul la un salariu în bani, negociat la încheierea contractului. În sistemul tarifar şi sistemele netarifare salariul include salariul de bază, adaosurile şi sporurile, precum şi plăţile de stimulare şi compensare. Salariul de bază se stabileşte sub formă de salarii pe unitate de timp sau în acord - pentru muncitori, și salarii ale funcţiei pentru funcţionari, specialişti şi conducători pentru munca executată în conformitate cu normele de muncă stabilite potrivit calificării, gradului de pregătire profesională şi competenţei salariatului, calităţii, gradului de răspundere pe care îl implică lucrările executate şi complexităţii lor. În unităţile care aplică sistemele netarifare de salarizare, partenerii sociali stabilesc, prin negocieri colective, criteriile şi normele de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale salariatului, care se prevăd în contractul colectiv de muncă. Aprecierea performanţelor profesionale individuale ale salariatului se efectuează de către angajator în strictă conformitate cu criteriile şi normele de evaluare stabilite la unitate şi în mod obiectiv. În caz de reţinere, din vina angajatorului, a salariului, a indemnizaţiei de concediu, a plăţilor de eliberare din serviciu sau a altor plăţi cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de întârziere, cu titlu de prejudiciu material, 0,3 % din suma neplătită în termen şi, totodată, i se recuperează prejudiciul moral cauzat în conformitate cu prevederile Codului muncii. De asemenea, Convenția stabilește condiții ce țin de formarea profesională. Angajatorul este obligat să creeze condiţiile necesare şi să favorizeze formarea profesională şi tehnică a salariaţilor care urmează instruirea în producţie, se perfecţionează sau studiază în instituţii de învăţământ fără scoatere din activitate. În cadrul fiecărei unităţi, angajatorul, în comun cu sindicatul, întocmeşte şi aprobă anual planurile de formare profesională. Condiţiile, modalităţile şi durata formării profesionale, drepturile şi obligaţiile concrete ale părţilor, precum şi volumul mijloacelor financiare alocate în acest scop (în mărime de cel puţin 2% din fondul de salarizare al unităţii), se stabilesc în contractul colectiv de muncă. În cazul în care participarea salariaţilor la cursurile sau stagiile de formare profesională este iniţiată de angajator, toate cheltuielile aferente sunt suportate de către acesta. Salariatul are dreptul la formare profesională, inclusiv la obţinerea unei profesii sau specialităţi noi, acest drept fiind realizat prin încheierea, în formă scrisă, a unor contracte adiţionale la contractul individual de muncă. Prevederile Convenţiei sunt obligatorii pentru toţi salariaţii şi angajatorii din ramura construcției, cu orice formă organizatorico-juridică şi tip de proprietate, indiferent că au împuternicit sau nu părţile să încheie această Convenţie. Sub incidenţa ei cad toţi salariaţii şi angajatorii unităţilor din ramură, indiferent de aderarea la Patronat şi Sindicat.