În conformitate cu prevederile art. 654 alin. (1) din Codul civil, superficie este dreptul real imobiliar de a poseda şi folosi terenul altuia în vederea edificării şi exploatării unei construcţii a superficiarului, deasupra şi sub acest teren, sau a exploatării unei construcţii existente a superficiarului. Acest drept este alienabil, se transmite prin succesiune şi poate fi obiect al unui contract de locaţiune. Potrivit art. art. 659 alin. (1) din Codul civil, dacă actul juridic nu prevede altfel, superficiarul datorează proprietarului terenului, sub formă de rate lunare, o sumă egală cu chiria stabilită pe piaţă, ţinînd seama de natura terenului, de zona în care se află el, de destinaţia construcţiei, precum şi de orice alte criterii de determinare a contravalorii folosinţei. Redevenţa se determină la data constituirii superficiei. Potrivit art. 18 lit. o) din Codul fiscal, reprezintă sursele de venit impozabile, alte venituri care nu au fost specificate la articolul menționat şi care nu sînt neimpozabile conform art.20 din Codul fiscal. Prin urmare, venitul obținut în baza contractului de superficie reprezintă sursă de venit impozabilă. Potrivit art. 90 alin. (1) din Codul fiscal, orice persoană care desfăşoară activitate de întreprinzător, cu excepţia deţinătorilor de patente de întreprinzător şi persoanelor care desfăşoară activităţi independente conform cap. 102, orice reprezentanţă conform art.5 pct.20), reprezentanţă permanentă, instituţie, organizaţie, inclusiv orice autoritate publică şi instituţie publică, reţine, în prealabil, ca parte a impozitului, o sumă în mărime de 7% din plăţile efectuate în folosul persoanei fizice, cu excepţia deţinătorilor de patente de întreprinzător, a întreprinzătorilor individuali şi a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), a persoanelor menţionate la cap. 10¹ şi 10², pe veniturile obţinute de către aceasta conform art.18 din Codul fiscal. Totodată, conform art.90¹ alin. (3) din Codul fiscal, reţin un impozit în mărime de 10% din veniturile obţinute de către persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, de la transmiterea în posesie şi/sau folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct) a proprietăţii mobiliare şi imobiliare, cu excepţia arendei terenurilor agricole. Astfel, dat fiind faptul că utilizarea unui teren în baza contractului de superficie, nu cade sub incidența excepțiilor menționate anterior, ce prevăd lipsa reținerii în prealabil a unui impozit, respectiv, entitatea urmează să rețină un impozit în prealabil, în mărime de 7% aferente veniturile oținute în baza contractului de superficie.