21
05 2019
339

Rangul creanțelor chirografice în procesul de insolvabilitate a companiei de construcții. Persoana fizică vs persoana juridică

La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a art. 50 alin. (2) lit. c) din Legea insolvabilității nr.149. Obiectul excepţiei îl constituie textul ,,creanţelor persoanelor fizice, născute din contracte de investire în construcţia de locuinţe” din art. 50 alin. (2) lit. c) din Legea nr.149, ridicată de către autorul sesizării în dosarul pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

Pe data de 18 octombrie 2012, între agentul economic ,,X” și agentul economic ,,Z” a fost încheiat un contract cu privire la investirea capitalului în construcție. Potrivit contractului, agentul economic ,,Z” a executat în beneficiul agentului economic ,,X” lucrări de finisare a fațadei blocului locativ.

Plata pentru lucrările îndeplinite trebuia efectuată în baza actelor de recepţie a lucrărilor semnate de beneficiar şi antreprenor. În contul achitării lucrărilor îndeplinite, beneficiarul trebuia să-i ofere antreprenorului un apartament cu trei camere situat în blocul locativ respectiv.

Ulterior, Curtea de Apel Chişinău a constatat insolvabilitatea agentului economic ,,X” şi a desemnat un administrator al procesului de insolvabilitate, care a acceptat integral spre validare creanţa agentului economic ,,Z” şi a admis creanţa creditorului cu titlu de creanţă chirografară de rangul V. La rândul său, agentul economic ,,Z” a contestat acţiunea juridică a administratorului cu privire la ignorarea rangului garantat pretins de către creditor şi încadrarea creanţei sale în categoria creanţelor chirografare de rangul V.

Astfel, în cadrul şedinţei de judecată, autorul sesizării, reprezentantul creditorului, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a art. 50 alin. (2) lit. c) din Legea nr.149, conform căreia creditorii cu drept de gaj convenţional sau legal asupra unui bun din masa debitoare sunt îndreptăţiţi la satisfacerea prioritară a capitalului împrumutat, a dobînzii şi a cheltuielilor aferente din contul bunului gajat.

Totodată, art. 50 alin. (2) din Legea nr.149 stabilește că prevederea alin.(1) se aplică şi:
a) creditorului care deţine un bun sau un titlu în asigurarea dreptului său;
b) creditorului care are un drept de retenţie;
c) creanţelor cumpărătorului, născute din contracte de vânzare-cumpărare a bunului imobil în construcţie.

Astfel, autorul excepției susţine că norma contestată reglementează în mod distinct rangul garantat al creanţelor persoanelor fizice şi aduce atingere drepturilor legitime ale persoanelor juridice. El consideră că creditorul este supus unui tratament juridic disproporţionat şi discriminatoriu în raport cu persoanele fizice, creditori garanţi cu creanţe născute din contractele de investire în construcţia de locuinţe. Mijloacele financiare izvorâte din contractul cu privire la investirea capitalului în construcţia de locuinţă încheiat cu persoana fizică şi cu persoana juridică ar avea aceeaşi destinaţie şi ar fi investite în construcţia de locuinţe. De asemenea, autorul consideră că principiul constituţional privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice este aplicabil deopotrivă faţă de persoana fizică şi de persoana juridică.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei pretinde că prevederile contestate sunt contrare art. 4, 7, 15, 16, 20 şi 54 din Constituţie, însă nu a prezentat argumente pertinente privind încălcarea art. 4, 7 şi 15 din aceasta. Prin urmare, Curtea nu va efectua vreo analiză prin prisma acestora. Suplimentar, Curtea Constituțională nu observă cum i-a fost încălcat autorului sesizării dreptul de acces liber la justiţie, având în vedere mai ales faptul că prezenta excepţie a fost ridicată în faţa unei instanţe.

De asemenea, Curtea Constituțională menţionează că Legea nr.149 stabileşte cadrul juridic privind procesul de restructurare a societăţilor insolvabile în vederea remedierii lor financiare şi economice, iar acţiunile administratorului/lichidatorului sunt orientate spre păstrarea, majorarea şi valorificarea cât mai eficientă a masei debitoare prin toate mijloacele legale disponibile, pentru o acoperire mai bună a creanţelor creditorilor.

Astfel, Curtea Constituțională conchide că reglementarea prin lege a creanţelor privilegiate în vederea asigurării unui grad sporit de responsabilitate în gestionarea eficientă a patrimoniului pentru realizarea obiectivului principal al insolvenţei este justificată de preocuparea legislatorului de a reglementa în mod judicios aspectele ce ţin de distribuirea masei debitoare pentru executarea creanţelor patrimoniale ale creditorilor. Prin urmare, această practică se încadrează în marja de discreţie a legislatorului, fără a afecta prevederile invocate ale Constituţiei.

Curtea Constituţională a declarat inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 50 alin. (2) lit. c) din Legea nr.149.

0 comentarii

Doar utilizatorii înregistraţi şi autorizați au dreptul de a posta comentarii.