Reieşind din faptul că la aplicarea prevederilor art. 2 alin. (2) şi art. 13 al Legii nr. 231 din 23.09.2010 „Cu privire la comerțul interior” au apărut neclarități în ceea ce ține de obligativitatea dispunerii de autorizație de funcționare a unităților comerciale, eliberate de autoritatea publică locală, de către agenții economici care practică activitatea de acordare a serviciilor de taxi, solicităm explicații în partea ce ține de necesitatea dispunerii de această autorizație prin prisma art. 2 alin. (2) al Legii menționate, care stipulează: „În sensul prezentei legi, activitățile de comerț cu produse alimentare, nealimentare şi serviciile aferente private şi asigurarea unei surse de venit.

Aceste servicii de intermediere constau în a prezenta oferta de preț a comitentului — nerezident, a studia piața de desfacere pentru a identifica cerințele, exigențele şi tendințele potențialilor clienți. Pentru asigurarea încheierii viitoarelor contracte, după caz, de compania rezidentă sunt prezentate şi informații, consultații în domeniul economic, juridic, ingineresc, ținînd cont de rigorile impuse de legislația națională. Ce cotă a T.V.A. se aplică aferent serviciilor prestate de compania rezidentă în cadrul acestui contract? Aplicarea regimului fiscal aferent T.V.A. pentru serviciile prestate unui nerezident derivă din specificul, natura și esenţa operaţiunii economice. În cadrul unui contract complex, ce vizează prestarea mai multor servicii, este necesară diferenţierea acestora și examinarea în particular.

Reieşind din prevederile art. 93 p. 3) CF şi art. 107 CF, transmiterea mărfurilor de către comitent comisionarului, precum şi transmiterea mărfurilor de către comisionar cumpărătorului, în scopul aplicării T.V.A., se califică drept livrare de mărfuri. Pe lîngă aceasta, conform art. 107 alin. (4) CF, executarea de către comisionar a însărcinării comitentului, în cadrul realizării contractului de comision, constituie livrare de servicii. Astfel, la aprecierea faptului survenirii unor obligaţii privind T.V.A., în situaţia expusă în adresare, urmează a fi examinate trei livrări:

Conform art. 278 alin. (2) al Codului fiscal, baza impozabilă la impozitul pe bunurile imobiliare o constituie valoarea estimată a acestora. Evaluarea bunurilor imobiliare în scopul impozitării se efectuează de către organele cadastrale teritoriale, în conformitate cu Programul de măsuri privind implementarea noului sistem de evaluare a bunurilor imobile în scopul impozitării, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 670 din 09.06.2003, şi Regulamentul cu privire la evaluarea bunurilor imobile în scopul impozitării, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1303 din 24.11.2004. Conform art. 48 al Regulamentului menţionat, oficiile cadastrale teritoriale prezintă organelor fiscale informaţia despre fiecare bun imobiliar, care a fost evaluat, în volumul şi în termenele stabilite de legislaţie. Totodată, potrivit art. 279 alin. (5) al Codului fiscal, reevaluarea bunurilor imobiliare se efectuează de către organele cadastrale teritoriale o dată la trei ani, în modul stabilit de Guvern. Avînd în vedere acest fapt, care este modul de stabilire a bazei impozabile pentru impozitul pe bunurile imobiliare, în cazul în care certificatele eliberate de către organele cadastrale teritoriale la data de 01 ianuarie a anului de gestiune au vechime mai mare de 3 ani? Reieşind din prevederile capitolului 3 „Evaluarea şi reevaluarea bunurilor imobiliare în scopul impozitării” al titlului VI din Codul fiscal, evaluarea bunurilor imobiliare se efectuează pe calea evaluării în masă – în cazul obiectelor-tip ce constituie bunuri imobiliare şi pe calea evaluării individuale – în cazul obiectelor specifice (netipice).

Prevederile art. 93 alin. (6) din Codul fscal, determină drept livrare impozabilă livrarea efectuată de către subiectul impozabil în procesul activităţii de întreprinzător. Reieşind din scopurile activităţii flantropice şi de sponsorizare, stabilite prin Legea cu privire la filantropie şi sponsorizare nr. 1420-XV din 31.10.2002, acestea nu au ca scop obţinerea proftului şi, respectiv, nu pot constitui activitate de întreprinzător. Deci, în contextul celor menţionate, dacă transmiterea bunurilor cu titlu gratuit nu reprezintă activitate de întreprinzător, atunci aceasta nu constituie o livrare impozabilă.

IFS teritoriale Direcţia marilor contribuabili Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, pentru informare şi călăuză în activitate, relatează despre modificările şi completările realizate prin Legea nr. 48 din 26.03.2011 (publicată în Monitorul Oficial al RM din 04 aprilie 2011) „Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative”. Astfel, reieşind din aceste modificări, începînd cu 04 aprilie 2011, în tot textul Titlului VII „Taxele locale” al Codului fiscal, noţiunile de „cotă maximă” şi „cotă concretă” au fost substituite cu cuvîntul „cota”. Respectiv, urmare a acestui fapt, autorităţile deliberative ale administraţiei publice locale sunt în drept de a stabili cotele aferente taxelor locale fără careva delimitări. În acelaşi timp, autorităţile deliberative ale administraţiei publice locale nu sunt în drept să aplice alte taxe locale decât cele prevăzute în art. 289 alin. (2) al Codului fiscal.

La finele anului precedent compania „X” a depus toate actele necesare şi avizele instituţiilor abilitate în vederea construcţiei şi instalării unui dispozitiv publicitar. La data din 18 ianuarie 2012 de către Primăria mun. Chişinău a fost eliberată autorizaţia de construire şi amplasare a publicităţii exterioare cu termen de valabilitate de la 19.02.2012 pînă la 18.02.2013.

Sursele de venit impozabile sunt specificate în prevederile art. 18 din Codul fiscal. Ţinînd cont de faptul că venitul din chirie (arendă) este sursă de venit impozabilă, potrivit lit. d) din articolul menţionat, venitul dat urmează a fi inclus în venitul brut al contribuabilului. Totodată, potrivit prevederilor art. 90 din Codul fiscal, din plăţile efectuate în folosul persoanei fizice pentru arenda terenurilor agricole, entitatea nu urmează să reţină în prealabil impozitul pe venit în mărime de 7%. În acest sens, nici prevederile art. 901 alin. (3) din Codul fiscal nu permite reţinerea finală a impozitului în mărime de 10% din venitul arendei terenurilor agricole.

În vederea aprecierii obligaţiilor, ce apar la prestarea serviciilor menţionate, urmează de examinat conţinutul a mai multor norme din Codul fiscal. Astfel, în conformitate cu art. 117 alin. (1) din Codul fiscal, subiectul impozabil, care efectuează o livrare impozabilă pe teritoriul ţării, este obligat să prezinte cumpărătorului factura fiscală pe livrarea în cauză. Prezentarea facturii fiscale se efectuează la momentul apariţiei obligaţiei fiscale, stabilit prin art. 108, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul cod. Factura fiscală nu se eliberează pentru livrările impozitate conform art. 104 lit. a) din Codul fiscal.

Procedura şi principiile stabilirii, modificării şi anulării taxelor locale, modul lor de plată, criteriile de acordare a înlesnirilor fiscale, sunt determinate prin Titlul VII al Codului fiscal. În conformitate cu prevederile art. 288 alin. 1) al Codului fiscal (în continuare — CF), taxa locală este o plată obligatorie efectuată la bugetul unităţii administrativ-teritoriale. Taxele locale, potrivit art. 297 alin.(3) al CF, se aplică, se modifică ori se anulează de către autoritatea administraţiei publice locale concomitent cu adoptarea sau modificarea bugetului unităţii administrativ-teritoriale. Conform modificărilor şi completărilor realizate în Titlul VII din CF, prin Legea nr. 267 din 23.12.2011 „Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative”, începînd cu 13 ianuarie 2012, în lista taxelor locale, care pot fi aplicate de către autorităţile deliberative a administraţiei publice locale la adoptarea bugetului unităţii administrativ-teritoriale, este inclusă şi taxa de la posesorii unităţilor de transport (în continuare-taxa).

Programul de conformare din acest an a fost elaborat pentru susținerea conformării voluntare şi identificare/descurajare a contribuabililor care au decis sa nu se conformeze, iar rezultatele vor conduce la reducerea decalajului fiscal Serviciul Fiscal de Stat a evaluat rezultatele implementării Programului de conformare a contribuabililor pentru anul 2012. Obiectivul Programului de conformare este de a promova un nivel ridicat de conformare voluntară a contribuabililor din Moldova cu legislaţia fiscală, inclusiv prin acces uşor la drepturile legale şi prin micşorarea costurilor de raportare fiscală.

Conform art. 42 Cod fiscal, persoana care face o donaţie se consideră că a vîndut bunul donat la un preţ ce reprezintă mărimea maximă din baza lui valorică ajustată sau preţul lui de piaţă la momentul donării. Calcularea bazei valorice ajustate a proprietăţii la momentul donaţiei se efectuează ţinînd cont de prevederile art. 26 şi conform art. 38 alin. (1) şi (2), separat pe fiecare obiect donat. Baza valorică a proprietăţii donate se consideră, pentru destinatar, mărimea determinată în conformitate cu alin. (1) art. 42 Cod fiscal.

Administrația unei companii de publicitate solicită explicații privind procedura de achitare în bugetul local al mun. Chișinău a taxei pentru dispozitivele publicitare, pentru obiectele amplasate pe teritoriul municipiului, începînd cu 13 ianuarie 2012. Ar fi corect oare să se aplice cotele, stabilite pe teritoriul municipiului Chișinău și aplicabile pentru obiectele de publicitate exterioară in 2011? În conformitate cu prevederile Titlului VII „Taxele locale” din Codul Fiscal (în continuare CF), pus în aplicare prin Legea nr. 94-XV din 01.04.2004, cu modificările și completările ulterioare, în atribuțiile autorităților administraţiei publice locale intră aplicarea tuturor sau numai a unei părți din taxele locale, reglementate de art. 289 alin. (2) din CF (în funcţie de posibilităţile și necesităţile unităţii administrativ-teritoriale), precum și stabilirea cotelor de impozitare corespunzătoare. Subiecții impunerii, obiectele impunerii, baza de impozitare, modul de achitare a taxelor locale și de prezentare a dărilor de seamă aferente acestora, precum și criteriile utilizate pentru acordarea scutirilor fiscale sunt reglementați de CF.

Persoana juridică a încheiat cu organul administrației publice locale un contract de locaţiune pentru închirierea unei părți din spațiile clădirii (spații neizolate). Este oare nevoie de înregistrat, în cazul dat, dreptul de folosință asupra spațiilor respective în Registrul bunurilor imobile? Dacă da, cui îi revine obligația de înregistrare: organului administrației publice locale — proprietarul clădirii sau persoanei juridice, care are drept de folosință asupra unei părți a spațiilor clădirii?

Conform art. 117 alin (1) din Codul fiscal, subiectul impozabil, care efectuează o livrare impozabilă pe teritoriul ţării, este obligat să prezinte cumpărătorului factura fiscală pe livrarea în cauză. Prezentarea facturii fiscale se efectuează la momentul apariţiei obligaţiei fiscale, stabilit prin art. 108, cu excepţia cazurilor prevăzute de Codul fiscal. Potrivit art. 93 alin. (3) din Codul fiscal, livrarea de mărfuri reprezintă transmiterea dreptului de proprietate asupra mărfurilor. Prin urmare, reieşind din considerentul că, la transportarea mărfurilor dintr-o subdiviziune în alta, în cadrul aceleiaşi întreprinderi, nu are loc transmiterea dreptului de proprietate, obligaţia de a elibera factura fiscală nu survine. Astfel, potrivit pct. 2 din Instrucţiunea privind modul de completare a facturii, aprobată prin Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 47 din 31.03.2010, la transportarea activelor în cadrul entităţii dezintegrate din punct de vedere teritorial, entitatea va emite documentul primar cu regim special – factura

Avînd în vedere acest fapt, are sau nu obligaţia agentul economic de a calcula şi achita taxa pentru dispozitivele publicitare şi pentru perioada în care pe panouri nu este amplasată publicitate (sunt goale)?

Dle Mirzoev, de ce în Moldova oamenilor nu le place să plătească impozitele și, să-i spunem pe șleau, mulți nici nu le plătesc? Auzind întrebarea, mai întîi am zîmbit, apoi m-am pus pe gînduri. Mi-am amintit de zicala cu două lucruri inevitabile în viață – moartea și impozitele… Desigur, nimeni nu e bucuros să plătească impozite, însă în multe alte țări acestea se plătesc la un nivel mai înalt, pentru că există, în primul rînd, înţelegerea că veniturile din impozite sunt folosite pentru a asigura binele public și, în al doilea, încrederea că acești bani vor fi utilizați în folosul societății. În afară de aceasta, este mai complicat de comis evaziuni fiscale și acestea se sancționează mai dur. Asta dacă facem o comparație cu țările dezvoltate. Cred că acestea ar fi direcțiile în care trebuie să fie concentrate eforturile autorităților – cooperarea cu mediul de afaceri, societatea în general, pe de o parte, și îmbunătățirea calității administrării fiscale, pe de altă parte. Atunci am putea spera că vor fi înregistrate progrese.

Cu privire la regimurile fiscale şi vamale la introducerea/scoaterea mărfurilor în/din zona liberă Prin prezenta, Ministerul Finanţelor aduce spre cunoştinţă unele aspecte privind aplicarea uniformă a prevederilor Hotărîrii Guvernului nr. 951 din 16.12.2011 cu privire la modificarea şi completarea Regulamentului de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute de Codul vamal al Republicii Moldova, în partea ce ţine de optimizarea procesului de administrare fiscală şi vamală, asigurării mecanismului de aplicare integrală a legislaţiei fiscale şi vamale, incasării plăţilor vamale şi calculării impozitelor aferente operaţiunilor de întroducere/scoatere a mărfurilor în/din zona liberă.

Avînd în vedere acest fapt, apare magazinul on-line obiect al impunerii cu taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestare a serviciilor sociale, în condiţiile în care agentul economic care desfăşoară activitate de comerţ nu dispune de spaţiu comercial pe suprafaţa căruia s-ar desfăşura această activitate? Menţionăm că marfa se remite de către agentul economic la adresa de domiciliu al cumpărătorului, fără ca acesta să aibă acces la spaţiul în care sunt depozitate mărfurile respective. Mai mult ca atît, cecul se eliberează de către angajaţii agentului economic la transmiterea mărfii către cumpărător.

La situaţia din 31 decembrie 2012 de către Serviciul Fiscal de Stat au fost încasate venituri la bugetul public naţional în sumă de 19 028,1 mil.lei (100,3% faţă de nivelul planificat). Corespunzător componentelor bugetului public naţional sumele încasate în valoare absolută şi valoare procentuală faţă de nivelul planificat se prezintă după cum urmează: