Determinarea impozitului pe venit din creşterea de capital este o provocare atît pentru persoana fizică şi juridică, cît şi pentru administraţia fiscală. Baza normativă, ce ţine de aplicarea impozitului pe venit la creşterea de capital, este prevăzută în Capitolul 5 „Creşterea şi pierderile de capital” din Titlul II al Codului fiscal.

Din Nota, care se conține în anexa nr. 1 la Regulament, reiese că defalcările date sunt impuse taxei pe valoarea adăugată, care urmează de transferat pe contul respectiv, conform clasificației bugetare. Drept urmare a calculării defalcărilor menționate urmează să calculăm T.V.A.? În cazul stabilirii obligației de calculare a T.V.A. urmează de a se emite factura fiscală pe suma calculată a defalcărilor impuse cu T.V.A.? În conformitate cu art. 95 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, obiect al impunerii cu T.V.A. îl constituie livrarea mărfurilor, serviciilor de către subiecţii impozabili, reprezentînd rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova. Potrivit prevederilor pct. 5) şi 6) din Hotărîrea Guvernului pentru aprobarea Regulamentului cu privire la administrarea mijloacelor pentru finanţarea sistemului de documente normative în construcţii, nr. 1436 din 17.12.2008 (Monitorul Oficial 233-236/1453, 26.12.2008), sumele mijloacelor defalcate pentru finanţarea SDNC se includ în costul producţiei (lucrărilor, serviciilor). La întocmirea devizului local, pe obiect sau general al construcţiei, organizaţiile de proiectare şi construcţii-montaj includ, pînă la calcularea taxei pe valoarea adăugată, defalcările pentru finanţarea SDNC, cu indicarea sumei calculate.

Cine are competenţe de a determina dacă obiectele respective se atribuie sau nu la categoria unităţilor de comerţ şi sau de prestare a serviciilor de deservire socială? Are obligaţia agentul economic de a calcula şi achita taxa pentru unităţile de comerţ şi/sau de prestări servicii de deservire socială pentru acest spaţiu?

Tranziţia entităţilor la noile reglementări contabile, care se efectuează benevol de la 1 ianuarie 2014 sau în mod obligatoriu de la 1 ianuarie 20151, condiţionează anumite efecte cu caracter fiscal. În prezentul articol se examinează unele aspecte de impozitare, care sînt conexate cu modificările în contabilitatea activelor materiale pe termen lung, denumite în noile acte normative contabile „imobilizări corporale”.

Întreprinderea plătitoare de T.V.A. efectuează livrări impozabile cu T.V.A., precum şi scutite de T.V.A. În corespundere cu prevederile art. 102 alin. (3) din Codul fiscal, pentru corecta apreciere a sumei T.V.A., atribuită la decontări cu bugetul a fost calculată lunar prorata. Tot în baza art. 102 alin. (3) este stabilit că prorata definitivă se determină la completarea declaraţiei privind T.V.A., pentru ultima perioadă fiscală a anului şi se bazează pe indicatorii anuali ai livrărilor. Cum se va reflecta în Declaraţia privind T.V.A. diferenţa dintre suma T.V.A. trecută în cont în perioadele fiscale precedente şi suma T.V.A. determinată drept urmare a aplicării proratei definitive?

Chişinău, 16 iulie 2013 – Inspectoratul Fiscal Principal de Stat (IFPS) a semnat un Acord de colaborare cu Agenţia de Stat pentru Proprietate Intelectuală a Republicii Moldova (AGEPI) privind accesul la informaţia din Bazele de date ale obiectelor de proprietate intelectuală deţinute de AGEPI.

Ministerul Finanţelor, în scopul aplicării corecte a legislaţiei fiscale privind impozitul pe venit, pentru cunoştinţă şi călăuză în activitatea cotidiană, comunică următoarele.

În același timp, în conformitate cu anexa la Titlul VII al Codului Fiscal, baza impozabilă a obiectului impunerii cu taxa pentru amenajarea teritoriului îl constituie numărul mediu scriptic trimestrial al salariaţilor şi/sau fondatorii întreprinderilor, în cazul în care aceştia activează în întreprinderile fondate, însă nu sînt incluşi în efectivul trimestrial de salariaţi. În legătură cu redacțiile sus-expuse referitoare la articolul 291 din Codul Fiscal, solicităm să ne explicați care este baza de impozitare aferentă taxei pentru amenajarea teritoriului?

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (3) al Legii nr. 135-XVI din 14.06.2007 „Privind societăţile cu răspundere limitată”, reprezentanţa este o subdiviziune separată a societăţii, care este situată în afara sediului societăţii, reprezintă şi apără interesele ei şi nu este în drept să desfăşoare activitate de întreprinzător. Astfel, reprezentanţa persoanei juridice străine îndeplineşte doar o condiţie din art. 290 alin. (1) al Codului fiscal, deoarece are bază impozabilă, însă nu şi calitatea de întreprinzător. În această ordine de idei, este sau nu reprezentanţa străină subiect al impunerii cu taxa pentru amenajarea teritoriului, respectiv, are sau nu obligaţia de a achita aceasta taxa pentru amenajarea teritoriului?

prin Decizia Consiliului Municipal Chişinău nr. 3/2 din 29.09.2013 (publicată pe pagina web oficială a Primăriei mun. Chişinău www.chisinau.md la data de 09.04.2013), au fost aprobate cotele concrete noi ale taxei pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială pe teritoriul mun. Chişinău;prin Decizia Consiliului Municipal Chişinău nr. 3/3 din 29.09.2013 (publicată pe pagina web oficială a Primăriei mun. Chişinău www.chisinau.md la data de 09.04.2013), au fost aprobate cotele concrete ale taxei pentru unităţile stradale de comerţ şi/sau de prestare a serviciilor pe teritoriul mun. Chişinău. Astfel, solicităm să vă expuneţi: care cote concrete ale taxei pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială, stabilite pentru unităţile amplasate pe teritoriul mun. Chişinău, urmează a fi luate ca bază de către contribuabili la determinarea obligaţiilor faţă de bugetul local pentru trimestrul I al anului 2013 – cele stabilite prin Decizia Consiliului Municipal Chişinău nr. 3/2 din 29.09.2013 sau cele în vigoare pînă la publicarea oficială a acesteia?dacă autoritatea publică locală va elibera, în cazul obiectelor impunerii cu taxa pentru unităţile stradale de comerţ şi/sau de prestare a serviciilor, autorizaţii de funcţionare suplimentare la cele în baza cărora se determină cuantumul taxei pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială sau agenţii economici urmează să decidă de sine stătător dacă obiectele ce le aparțin se încadrează sau nu în categoria de unităţi stradale de comerţ şi/sau de prestare a serviciilor.

… şi a modificat valoarea estimată a acestuia în scopul impozitării, este necesar de a lua în considerație valoarea modificată a bunului imobil la calcularea impozitului pe bunurile imobiliare în perioada fiscală curentă? Reieşind din prevederile art. 2801 al Titlului VI al Codului fiscal, perioada fiscală pentru bunurile imobiliare specificate în art. 4 alin. (3) al Legii nr. 1056-XIV din 16.06.2000 pentru punerea în aplicare a titlului VI din Codul fiscal (în continuare – Lege) şi evaluate de organele cadastrale teritoriale (OCT), este anul calendaristic. Pentru categoriile respective de obiecte impozitul pe bunurile imobiliare se calculează, conform prevederilor art. 281 al CF, reieşind din baza impozabilă a acestora (valoarea estimată de către OCT), conform situaţiei de la 01 ianuarie al anului calendaristic respectiv.

Generalităţi Asigurarea constă în protecţia financiară pentru pierderile cauzate de o gamă largă şi variată de riscuri. În Republica Moldova, piaţa asigurărilor este reglementată de o serie de acte legislative şi normative. Principalul act legislativ în domeniul asigurărilor este Legea nr. 407-XVI din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări. Acest act legislativ reglementează modul de organizare şi funcţionare a asigurărilor, reasigurărilor, precum şi supravegherea activităţii acestora. Nu sunt acoperite asigurările sociale de stat, asigurările obligatorii de asistenţă medicală, asigurările obligatorii pentru unele categorii de persoane şi fondurile nestatale de pensii. După modul de asigurare, există două forme: obligatorie şi benevolă (facultativă).

Inspectoratele fiscale de stat teritoriale Direcția marilor contribuabili Cu privire la unele aspecte aferente impozitului pe venit pentru executorii judecătoreşti Întru determinarea corectă a obligaţiei fiscale aferente impozitului pe venit la executorii judecătorești, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat aduce spre cunoștinţă și călăuză că, în conformitate cu prevederile alin. (1) art. 36 din Codul de executare nr. 443/24 din 24.12.2004 (Monitorul Oficial 34-35/112 din 03.03.2005), cheltuielile de executare se compun din taxele pentru efectuarea actelor executorului judecătoresc, spezele procedurii de executare și onorariul executorului judecătoresc. De asemenea, conform prevederilor alin. (5) art. 38 din Legea privind executorii judecătorești nr. 113 din 17.06.2010 (Monitorul Oficial nr. 126-128/406 din 23.07.2010), mărimea taxelor pentru efectuarea actelor executorului judecătoresc și a spezelor procedurii de executare se stabilește de Guvern.

Potrivit art. 911 alin. (1) lit. d) din Codul civil, contractul de arendă se încheie între o parte – proprietar, uzufructuar sau un alt posesor legal de terenuri (arendator) – şi de altă parte (arendaş) referitor la exploatarea acestora pe o durată determinată şi la un preţ stabilit de părţi. În contractul de arendă urmează de a fi stabilite termenul arendei, plata şi alte condiţii care urmează de a fi respectate de către arendaş.

În conformitate cu prevederile alin. (4) al art. 1171 din Codul fiscal, în redacţia Legii nr. 267 din 13 decembrie 2012, pe lîngă cazurile de livrare a producţiei agricole, la livrările a altfel de mărfuri, servicii către proprietarii de teren agricol în contul plăţii pentru arenda pămîntului, factura fiscală se eliberează de arendaş în ultima zi a lunii în care a avut loc livrarea, la valoarea totală a livrării. La factura fiscală este necesară anexarea informaţiei despre beneficiari, ce conţine indicatorii specificaţi în factura fiscală şi semnătura olografă a beneficiarilor.

În conformitate cu art. 103 alin. (1) pct. 24) din Codul fiscal, livrarea autoturismele şi a altor autovehicule (poziţiile tarifare 870321, 870322, 870323, 870324 870331, 870332, 870333) se efectuează fară aplicarea T.V.A…

În conformitate cu art. 95 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, livrarea de mărfuri şi servicii efectuată cu titlu gratuit în scopuri de publicitate şi/sau de promovare a vînzărilor în mărime anuală de 0,2% din venitul din vînzări, obţinut pe parcursul anului precedent anului în care se efectuează această livrare, nu reprezintă obiect al impunerii cu T.V.A… Prin urmare, pentru livrările respective nu survin careva obligaţii privind T.V.A…

În conformitate cu prevederile art. 288 alin. 1) al Codului fiscal (în continuare – CF), taxa locală este o plată obligatorie efectuată la bugetul unităţii administrativ-teritoriale. Autorităţile administraţiei publice locale, reieşind din prevederile art. 297 al CF, poate, concomitent cu adoptarea sau modificarea bugetului unităţii administrativ-teritoriale, să aplice toate sau numai o parte din taxele locale, în funcţie de posibilităţile şi necesităţile unităţii administrativ-teritoriale.

Se consideră sursă de venit impozabilă venitul salarial şi alte plăţi similare, achitate unei persoane fizice rezidente din Republica Moldova pentru serviciul efectuat în calitate de membru al Consiliului de Administrare al unei societăţi, rezidentă al unui Stat Contractant? Subiecţi ai impunerii cu impozitul pe venit la sursa de plată, potrivit prevederilor lit. b) şi c) alin. (1) al art. 13 din Codul fiscal, sunt persoanele fizice rezidente cetăţeni ai Republicii Moldova, care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, dar pe parcursul perioadei fiscale obţin venituri impozabile din orice surse aflate în Republica Moldova şi din orice surse aflate în afara Republicii Moldova pentru activitatea lor în Republica Moldova, inclusiv obţin venit din investiţii şi financiar din orice surse aflate în afara Republicii Moldova.

Potrivit art. 77 alin. (5) din Legea privind administraţia publică locală nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006, înstrăinarea, concesionarea, darea în arendă ori în locaţiune a bunurilor proprietate a unităţii administrativ-teritoriale se fac prin licitaţie publică, organizată în condiţiile legii, cu excepţia cazurilor stabilite expres prin lege.