Potrivit prevederilor art. 102 alin. (1) din Codul fiscal, dacă valorile materiale importate (inclusiv cu titlu gratuit) urmează a fi utilizate pentru efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfăşurării activităţii de întreprinzător, atunci TVA aferentă, achitată la vamă, urmează de a fi trecută în cont. În cazul importului producţiei cu caracter publicitar, care se referă la livrări scutite de TVA, atunci, în conformitate cu art. 102 alin. (2) din Codul fscal, nu se permite trecerea în cont a acesteia. Dacă producţia cu caracter publicitar importată este folosită pentru efectuarea livrărilor impozabile şi neimpozabile, la trecerea în cont a TVA urmează de a ţine cont de prevederile art. 102 alin.(3) din Codul fiscal.

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat pe lîngă Ministerul Finanţelor Ministerul Sănătăţii de comun cu Compania Naţională de Asigurări în Medicină a examinat adresarea SA (denumirea) referitor la calcularea primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală la sumele, primate pentru darea în arendă a patrimoniului, şi vă comunică următoarele. În temeiul prevederilor pct. 27 din anexa nr. 3 al Legii nr. 1593-XV din 26.12.2002 „Cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală” cu modificările şi completările ulterioare, sumele obţinute în baza unei convenţii civile, cu excepţia veniturilor obţinute conform contractelor pentru executarea de lucrări sau prestarea de servicii, se referă la tipurile drepturilor şi veniturilor la care nu se calculează primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală.

Impozitele şi taxele reprezintă principala sursă de venituri a unui stat, utilizate pentru finanţarea activităţilor social-economice şi pentru a menţine statalitatea. Reprezentînd un element indispensabil de constituire a unui stat, impozitele au început să fie colectate şi percepute odată cu apariţia primelor formaţiuni statale. De atunci, metodele de impunere şi colectare a impozitelor, precum şi rolul şi impactul acestora în viaţa social-economică, au evaluat diferit de la un teritoriu la altul. Totuşi, o trăsătura comună aplicabilă oricărui sistem fiscal este colectarea impozitelor de pe un spaţiu geografic definit, de la anumiţi plătitori, într-o perioadă definită de timp şi conform anumitor principii.

Începînd cu 23 aprilie 2011, la 6 luni din data publicării în Monitorul Oficial nr. 206-209 din 22 octombrie 2010, a intrat în vigoare Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 „Cu privire la comerţul interior”, care stabileşte principiile generale de desfăşurare a activităţii de comerţ pe teritoriul Republicii Moldova. Legea dată a provocat numeroase discuţii în rîndurile antreprenorilor, referitor la interpretarea unor prevederi privind modalitatea de aplicare a cerinţelor stabilite pentru practicarea activităţii de comerţ cu ridicata. Conform alin. (1) art. 7 din Lege, în Republica Moldova sunt definite următoarele forme de desfăşurare a comerţului:

Procedura ce ţine de restituirea aferentă investiţiilor (cheltuielilor) capitale prevede două cazuri de efectuare a ei. I. Primul caz privind restituirea sumelor TVA ce ţin de investiţiile (cheltuielile) capitale este specific situaţiilor cînd solicitantul cere restituirea TVA pentru procurările ce reprezintă obiecte ale investiţiilor capitale, efectuate în perioada cînd el deţine statutul de plătitor al TVA.

La aplicarea legislaţiei fiscale, la fel ca şi a oricărei legislaţii ce afectează interesele cetăţenilor şi altor particulari, este necesar să fie respectată proporţionalitatea dintre interesele publice (în cazul dat colectarea veniturilor la buget) şi interesele private (cetăţeanul trebuie să se simtă confortabil şi nu trebuie să se simtă discriminat, în raport cu persoanele aflate în condiţii similare ori să simtă atitudine ostilă sau indiferentă din partea oricăror autorităţi publice). Practica, în special internaţională, demonstrează că succesul unei administrări fiscale depinde foarte mult de atitudinea corectă şi binevoitoare faţă de contribuabil, cu asigurarea inevitabilităţii răspunderii (în special faţă de contribuabilii care comit evaziuni fiscale în proporţii deosebit de mari).

Cu toate că percepția societății vizavi de activitatea unei autorități fiscale este că aceasta constă exclusiv în a încasa impozitele și taxele de la contribuabili și de a aplica sancțiuni pentru neonorarea obligațiilor fiscale, misiunea autorități fiscale este, în primul rând, majorarea nivelului de respectare a legislației fiscale, astfel încât intervenția forțată și acțiunile de control să fie reduse la minim.