Contractul de comision este definit la art. 1511 alin. (1) din Codul civil (CC), care prevede că, prin contractul de comision, o parte (comisionar) se obligă să încheie acte juridice în nume propriu, dar pe contul celeilalte părţi (comitent), iar aceasta să plătească o remuneraţie (comision).   Conform alin.(2) al acestui articol, actul juridic încheiat de comisionar cu un terţ dă naștere unor drepturi și obligaţii numai pentru comisionar, chiar și în cazul în care comitentul este numit sau a participat la executarea actului juridic. La fel, comisionarul trebuie să execute toate obligaţiile și să exercite toate drepturile care rezultă din actul juridic încheiat în numele său, dar pe contul comitentului.

Camera de Comerț și Industrie a Republicii Moldova (CCI RM) continuă să-și dezvolte platforma online www.client.chamber.md cu scopul de a moderniza și simplifica serviciile în domeniul expertizei mărfurilor, evaluării bunurilor și emiterii de certificate de origine preferențiale. Săptămâna trecută, 50 de noi agenți economici s-au conectat la platforma online și au primit semnături electronice gratuite cu sprijinul financiar al Agenției Elvețiene pentru Dezvoltare și Cooperare (SDC) în cadrul Proiectului „Optim - Oportunități prin Tehnologii și Inovație în Moldova ‘’ realizat de HELVETAS Swiss Intercooperation.

Întreprinderea, subiect al impunerii cu TVA, desfăşoară activităţi de închiriere de bunuri de la persoane fizice – rochii de mireasă –, pe care apoi le dă în chirie altor clienţi. Plata de închiriere pentru client este, spre exemplu, de 500 lei (50% pentru proprietarul bunului + 50% comisionul întreprinderii).

Esența aspectelor privind cerințele-cheie ale ISQM 1 „Managementul calității pentru firmele care efectuează audituri sau revizuiri ale situațiilor financiare ori alte misiuni de asigurare sau servicii conexe” a fost examinată în articolele publicate în revista „monitorul fiscal FISC.md” nr. 7 (77) (anul 2022) și nr. 2 (79) (anul 2023).

Contractul de formare profesională în învățământul dual (în continuare – ÎD) se încheie pentru o perioadă determinată, de minimum un an și de maximum 3 ani, conform cadrului normativ: instruirea teoretică se realizează în instituţia de învățământ, iar cea practică – la întreprindere. În tabelul de mai jos găsiţi norme

În conformitate cu prevederile art. 70 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, la determinarea venitului impozabil al nerezidenților se va ține cont numai de venitul obținut în Republica Moldova. Potrivit prevederilor art. 71 alin.(1) lit. c) din Codul fiscal, venituri ale nerezidenților obținute în Republica Moldova se consideră veniturile, sub formă de creştere de capital, obţinute de către persoanele fizice nerezidente care nu desfăşoară activitate de întreprinzător pe teritoriul Republicii Moldova, determinate conform art.39-41 din Codul fiscal.

Noile standarde de management al calității în audit introduc o nouă abordare care se concentrează pe identificarea proactivă și răspunsul la riscurile la adresa calității. Cheia conformării cu standardele noi constă în faptul că firmele de audit trebuie să își efectueze propria evaluare a riscurilor, pentru a se asigura că sistemul de management al calității

Conform Normelor metodologice privind evidența contabilă și raportarea financiară în sistemul bugetar, aprobate prin Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 216/2015 (în continuare - Norme metodologice) mijloacele fixe sunt active materiale cu durata utilă de exploatare mai mare de un an, deținute în vederea utilizării pentru producerea sau furnizarea de bunuri sau servicii pentru a fi folosite în scopuri administrative sau pentru a fi închiriate terților.

Proprietatea privată (bunul imobil) nefolosită în activitatea de întreprinzător, potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, se consideră activ de capital. Totodată, potrivit art. 18 lit. e) din Codul fiscal, creșterea de capital definită la art. 40 alin. (7) reprezintă sursă de venit impozabilă care se include în venitul brut.

Una dintre primele decizii, dar și una dintre cele mai importante, pe care ar trebui să o ia antreprenorul în momentul lansării activității sale, este alegerea formei organizatorico- juridice a afacerii sale. Dat fiind faptul că nu există o formă organizatorică și juridică perfectă

Pe parcursul lunilor martie-aprilie ale fiecărui an este în plină desfășurare procesul de recepționare a Declarațiilor cu privire la impozitul pe venit (în continuare – CET18). Ținând cont de faptul că, în anul 2020, până la data limită de prezentare benevolă a CET18, de către Serviciul fiscal de Stat au fost recepționate 101587 declarații, se anticipează că și în anul curent numărul de servicii prestate contribuabililor persoane fizice va fi unul semnificativ.   În acest context, reiterăm că una dintre funcțiile de bază ale Serviciului Fiscal de Stat este cea de acordare a serviciilor pentru contribuabili (prevăzute la art. 1324 pct. 3) din Codul fiscal), urmând în același timp și moto-ul autorității fiscale: „În serviciul contribuabilului”.

În ultima perioadă sunt frecvent puse întrebări ce țin de aspectele fiscale ale primirii sau transmiterii în comodat a bunurilor între persoanele juridice. Pentru a răspunde la acestea, propunem o descriere succintă a aspectelor juridice, după care vom reflecta impactul fiscal atât pentru persoana care transmite în comodat un bun, cât și pentru persoana care primește și utilizează în activitatea de întreprinzător un bun luat în comodat.

Bunul imobiliar  se afla în proprietate comună în devălmășie. De comun acord acest bun a fost împărțit în cote – părți între soți. Contractul a fost înregistrat la notar la 31 octombrie, iar la organul cadastral înregistrarea a fost efectuată la 1 noiembrie. După divizare valoarea estimată a fiecărei cote-părți este mai mica de 1,5 mil. lei.  Este obiect al impunerii cu impozitul pe avere?    În cazul în care bunurile imobiliare reglementate de Titlu VI1 din  Codul fiscal se află în proprietate comună în devălmăşie, subiect al impunerii este considerat, în baza acordului comun, unul din proprietari (coproprietari). În acest caz, toţi proprietarii (coproprietarii) poartă o răspundere solidară pentru îndeplinirea obligaţiilor fiscale, conform art. 2872 alin. (3) din CF.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Regionale și Mediului (MADRM) și compania Japan International Cooperation System (JICS) au semnat astăzi, 15 februarie 2021, un contract de consultanță pentru asistență în implementarea creditului japonez pentru modernizarea tehnicii și echipamentelor agricole. Serviciile de consultanță vor fi acordate Agenției pentru Dezvoltarea și Modernizarea Agriculturii (ADMA) cu scopul de a valorifica și implementa eficient creditul preferențial acordat de Agenția Japoneză pentru Cooperare Internațională (JICA) Guvernului Republicii Moldova în cadrul proiectului „Modernizarea mașinilor și a echipamentului agricol din Republica Moldova” (proiectul „MAME”).

Prin Legea nr. 141/2020, care a intrat în vigoare la 14 septembrie 2020, au fost promovate amendamente la Legea insolvabilității nr. 149/2012, inclusiv în partea ce ține de contestarea actelor juridice ale debitorului în cadrului procesului de insolvabilitate. În continuare vom prezenta principalele amendamente.   Astfel, în perioada de observaţie, a procedurii de insolvabilitate, procedurii falimentului şi/sau a procedurii de restructurare oricare creditor care are interes legitim, cu acordul administratorului/lichidatorului, poate introduce în instanţa acţiuni, inclusiv acțiuni reconvenționale, pentru anularea unor acte juridice1 încheiate de debitor (art. 104 alin. (1) din Legea nr.149/2012).

Apare obligația de a achita impozitul pe bunuri imobiliare și impozitul pe avere în cazul în care persoana deține doar dreptul de posesie asupra bunului?   După cum prevede legislația civilă a RM, posesia asupra unui bun apare în cazul exercitării voite a stăpânirii de fapt asupra acestuia, iar posesor al dreptului este persoana care a început să-l exercite ca un titular. Posesorul este prezumat proprietar al bunului până la proba contrară, cu excepția cazului  în care dreptul de proprietate se dobândeşte prin înregistrare într-un registru de publicitate. Corespunzător, în cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobândeşte la data înregistrării în registrul bunurilor imobile.

Donațiile pentru orice entitate, în special pentru autorități/instituții bugetare au scopul de a trezi interesul sau a încuraja o comunitate, echipă, grupă de oameni să obţină acele avantaje sau să dezvolte acele activități, acceptate din punct de vedere economic și/ sau social care, în mod normal, nu puteau fi atinse în cazul când donația nu ar fi fost acordată. Ele sunt orientate spre atingerea unor obiective, pentru a aborda o temă, pentru a rezolva o problemă sau pentru a schimba ceva spre binele societății, pentru finanțarea cheltuielilor urgente legate de înlăturarea consecințelor calamităților naturale, în caz de epidemii, precum și în alte situații excepționale.

În conformitate art. 542 alin. (1) din Codul fiscal, obiectul impunerii este venitul determinat conform contabilităţii financiare, obţinut în perioada fiscală de declarare, cu excepția veniturilor stipulate la alin.(3) al aceluiași articol. Astfel, subiecţii regimului fiscal al agenţilor economici subiecţi ai sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii (IVAO) achită impozitul pe venit în mărime de 4% din obiectul impunerii.

În conformitate cu prevederile art. 40 alin. (4) din Codul fiscal, persoana care face o donație se consideră că a vândut bunul donat la un preț ce reprezintă mărimea maximă din baza lui valorică ajustată sau prețul lui de piață la momentul donării. Astfel, persoana fizică care face donație un bun, în scopuri fiscale va constata venit.   Venitul în scopuri fiscale va fi evaluat la valoarea maximă din baza valorică ajustată a bunului donat sau prețul lui de piață la momentul donării. La determinarea obiectului impozabil cu impozitul pe venit, se va lua în calcul baza valorică a bunului donat care, la rândul său, se constată în conformitate cu prevederile art. 42 din CF.  

(continuare a articolului „Vânzarea acțiunilor proprietate publică: reglementări, proceduri, particularități, noutăți”)   Numeroase studii efectuate la nivel mondial arată că mediul privat poate activa și gestiona anumite lucruri și procese într-un mod mai eficient decât guvernele datorită concurenței pe piața liberă. De-a lungul timpului, acest lucru tinde să conducă la prețuri mai mici, calitate mai bună, o varietate mai mare de bunuri produse și servicii prestate, mai puțină birocrație și livrare mai rapidă. Din aceste considerente, majoritatea statelor au tins să supună privatizării majoritatea obiectelor comerciale deținute în proprietate. Privatizarea în sine constă în