În scopul executării prevederilor art. 158 şi 160 din Titlul V al Codului fiscal şi ţinînd cont de faptul că autorităţile administraţiei publice locale (primăriile), prin intermediul serviciilor de colectare a impozitelor şi taxelor locale din cadrul acestora, sînt obligate să ţină evidenţa contribuabililor şi a obligaţiilor fiscale calculate de respectivele servicii, Guvernul Republicii Moldova

La data de 14.10.2011, Guvernul prin hotărîrea nr. 771 a aprobat proiectul de lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, care rezultă din politicile fiscale, bugetare şi vamale pentru anul 2012, perfecţionarea legislaţiei fiscale, bugetare şi vamale naţionale, alte aspecte ce ţin de gestiunea finanţelor publice. Pe data de 17 octombrie proiectul a fost prezentat în Parlament. În continuare ne vom referi doar la principalele măsuri de politică fiscală şi administrare fiscală, precum şi la aspectele de perfecţionare a legislaţiei fiscale naţionale, care se propun a fi implementate/menţinute în anul 2012:

Întru executarea punctului 3 alineat 4 din Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 294 din 17 martie 1998 „Cu privire la executarea Decretului Preşedintelui Republicii Moldova nr. 406-II din 23 decembrie 1997 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 30-33, art. 288) şi Ordinului Ministerului Finanţelor nr. 115 din 6 septembrie 2010 cu privire la aprobarea şi completarea formularului tipizat de document primar cu regim special „Factură fiscală“ (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 194-196, art. 656), înregistrat la Ministerul Justiţiei cu numărul 774 din 16 septembrie 2010), ORDON:

În conformitate cu prevederile art. 185 alin (3) din Codul fiscal, reorganizarea persoanei nu schimbă pentru succesorul acesteia termenele de stingere a obligaţiei ei fiscale. În cazul reorganizării persoanei, drepturile şi obligaţiile ei trec la întreprinderea nou-creată. Înainte de a se reorganiza, întreprinderea va înştiinţa despre aceasta organul fiscal, în raza căruia se află, pentru efectuarea unui control fiscal şi determinarea volumului de drepturi şi obligaţii succesoare ale persoanei nou-create.

Direcţia marilor contribuabili (în continuare DMC) a fost înfiinţată la recomandările Fondului Monetar Internaţional în anul 1998. De la înfiinţarea sa DMC are ca obiectiv o abordare modernă a problemei interacţiunii dintre organul fiscal şi contribuabilii mari. Strategia de modernizare se bazează pe cele mai bune practici internaţionale. Nouaabordare constă în echilibrarea funcţiilor de servicii şi de control, căutarea punctului optimal, în care prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale va asigura un nivel înalt de încasări la bugetul public naţional. Pe toată perioada activităţii DMC, numărul contribuabililor administraţi a variat, în funcţie de mai mulţi factori, iar condiţiile şi criteriile, după care erau selectaţi contribuabilii mari, nu au fost bine determinate şi nu puteau fi regasite într-un oarecare act normativ.

Petiţiile sunt o formă democratică de comunicare între cetăţean şi autoritate, deseori cererea sau scrisoarea fiind ultima soluţie pentru cel neîndreptăţit. Atît Inspectoratul Fiscal Principal de Stat (IFPS), cît şi inspectoratele fiscale de stat teritoriale sunt „bombardate” zilnic cu zeci de cereri, sesizări, sugestii şi reclamaţii, multe fiind însă anonime.

În legătură cu modificările operate în Codul fiscal vizavi de livrările efectuate în cadrul contractelor de leasing conform Legii pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr.193 din 15.07.2010 (Monitorul Oficial nr.135-137/484 din 03.08.2010) şi a Legii pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr.48 din 26.03.2011 (Monitorul Oficial nr.53/114 din 04.04.2011), Inspectoratul Fiscal Principal de Stat prezintă spre cunoştinţă şi călăuză în lucru următoarele. Potrivit Hotărîrii Curţii Constituţionale nr.5 din 18.02.2011 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi ale actelor legislative, Legea nr.193 din 15.07.2010 a fost declarată drept neconstituţională.

La situaţia din 30 septembrie 2011 de către Serviciul Fiscal de Stat au fost încasate venituri la bugetul public naţional în sumă de 11 542,2 mil. lei, ceea ce reprezintă 98,3% faţă de nivelul planificat. Corespunzător componentelor bugetului public naţional sumele încasate în valoare absolută şi valoare procentuală faţă de nivelul planificat se prezintă după cum urmează: la bugetul de stat – 3 558,5 mil. lei sau 94,0%;la bugetele unităţilor administrativ teritoriale – 2 167,8 mil. lei sau 98,2%;la bugetul asigurărilor sociale de stat – 4 686,2 mil.lei sau 99,6%;la fondurile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală – 1 129,7 mil. lei sau 108,1%. În raport cu perioada similară a anului trecut la bugetul public naţional este înregistrată o depăşire a veniturilor încasate cu 851,1 mil.lei sau cu 8,0%. Corespunzător componentelor bugetului public naţional dinamica se prezintă după cum urmează:

„Evitarea taxelor este singurul efort intelectual care mai are recompense” John Maynard Keynes Orice regulă impusă creează tentaţii de a stabili căile de evitare a acesteia. Căile evident pot fi mai mult sau mai puţin legale. Situaţie prezentă şi în corelaţia dintre mediul de afaceri şi regulile de impozitare stabilite de legiuitor.

Sancţiunea stabilită în art. 10 pct. 5 din Legea nr. 845XII din 3 ianuarie 1992 se aplică în cazul efectuării decontării în numerar în sumă ce depăşeşte cumulativ 100 de mii de lei lunar.

În asemenea caz, întreprinderea „A” va fi sancționată sau nu pentru achitarea în numerar? În art. 10 pct. 5 alineatul doi din Legea nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992 sînt strict delimitate categoriile de persoane în folosul cărora pot fi achitate de către agenţii economici mijloace financiare în numerar. Sancţiunile menţionate nu se aplică la efectuarea decontărilor cu cetăţenii, gospodăriile ţărăneşti (de fermier), titularii de patente de întreprinzător şi cu bugetul public naţional, la efectuarea decontărilor de către persoanele indicate cu bugetul public naţional, cu întreprinderile şi organizaţiile, precum şi la efectuarea decontărilor de către întreprinderile şi organizaţiile ale căror drepturi la acest capitol se reglementează altfel decît în actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei, cu excepţia cazurilor efectuării decontărilor prin intermediari.

Începînd cu 23 aprilie 2011, la 6 luni din data publicării în Monitorul Oficial nr. 206-209 din 22 octombrie 2010, a intrat în vigoare Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 „Cu privire la comerţul interior”, care stabileşte principiile generale de desfăşurare a activităţii de comerţ pe teritoriul Republicii Moldova. Legea dată a provocat numeroase discuţii în rîndurile antreprenorilor, referitor la interpretarea unor prevederi privind modalitatea de aplicare a cerinţelor stabilite pentru practicarea activităţii de comerţ cu ridicata. Conform alin. (1) art. 7 din Lege, în Republica Moldova sunt definite următoarele forme de desfăşurare a comerţului:

IFS teritoriale Direcţia administrarea contribuabililor mari Particularităţile aplicării impozitului pe bunurile imobiliare în contextul modificărilor şi completărilor operate în titlul VI al Codului fiscal şi Legea nr. 1056-XIV din 16 iunie 2000 pentru punerea în aplicare a titlului VI din Codul fiscal prin Legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr. 108-XVIII din 17 decembrie 2009

Actualmente, în cazul efectuării decontărilor în numerar peste limitele stabilite, agenţi economici ce desfăşoară activitate pe teritoriul Republicii Moldova sînt sancţionaţi de către organele de control. Sancţiunile respective sînt prevăzute de Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr. 845-XII din 03.01.1992.

În anul 2005 prin Legea nr. 432-XV din 24.12.2004 „Privind modificarea si completarea unor acte legislative” (M.O. nr. 1-4/24 din 07.01.2005) obligația de a verifica respectarea de către agenții economici, rezidenți ai Republicii Moldova, a prevederilor Legii nr. 1466-XIII din 29.01.1998 „Cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace bănești, mărfuri și servicii provenite din tranzacțiile economice externe” a fost pusă în sarcina Inspectoratului Fiscal Principal de Stat. Tot prin legea menționata in Codul fiscal al RM au fost operate modificările respective, conform cărora Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanțelor preîntîmpină, depistează și curmă încălcările ce țin de repatrierea mijloacelor bănești, a mărfurilor și serviciilor provenite din tranzacțiile economice externe. Astfel, organele fiscale în cadrul controalelor efectuate, la contribuabili au verificat și respectarea de către aceștia a prevederilor Legii cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace bănești, mărfuri și servicii provenite din tranzacțiile economice externe. În urma acestor verificări numai în anul 2010 față de contribuabili au fost aplicate sancțiuni pecuniare in mărime de 33,8 mil. lei, pentru nerepatrierea mijloacelor bănești, mărfurilor și/sau serviciilor provenite din tranzacțiile economice externe.

Decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat (IFPS) de a edita o revistă nouă, după părerea mea, este o provocare, dar şi un risc pentru organul fiscal. De ce? În primul rind, pe motiv că în prezent pe acest segment avem cîteva reviste. Reviste bune, care sunt aşteptate şi care pe parcursul mai multor ani au reuşit să obţină încrederea cititorilor săi. Pe paginile acestor reviste sunt abordate destul de detaliat şi probleme ce ţin de respectarea legislaţiei fscale. Este prezentă şi părerea Inspectoratului Fiscal, respectiv, deja este stabilit un nivel înalt de calitate, cu care se va compara publicaţia nouă.

Centrele unificate de prestare a serviciilor publice vor fi instituite în vederea eficientizării prestării serviciilor publice, sporirea accesului la servicii publice, reducerii sarcinilor administrative și minimalizării costurilor serviciilor date atât pentru beneficiari de servicii, cât și indirect pentru prestatorii de servicii publice, precum și informării, promovării utilizării serviciilor electronice, abilitării și dezvoltării competențelor digitale.

În articol găsiţi norme juridice cu privire la condițiile prestării muncii de către un salariat temporar prin agent temporar.