Stimați cititori, anunțăm că în curând va ieși de sub tipar o nouă ediție a revistei „monitorul fiscal FISC.md”. În nr. 4(59) venim cu o serie de articole în care, cu siguranță, veți găsi răspunsuri la întrebările cu care vă confruntați, inclusiv la unele situații ce au apărut în activitățile Dvs. ca urmare a declarării stării de urgență în legătură cu pandemia COVID-19. Totodată, începând cu această ediție, în „monitorul fiscal FISC.md” veți putea citi articole ce țin de legislația muncii, într-o rubrică dedicată exclusiv acestui domeniu. Astfel, în numărul din iunie vă propunem următoarele trei articole elaborate de autorul nostru Olga Donciu:

O companie din RM s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere privind încasarea prejudiciului de la un salariat (șofer), angajat prin contract individual de muncă și contract de răspundere materială deplină, ulterior fiind semnat și un contract pentru folosirea cardului bancar – proprietate a companiei în situații de lucru. Prin act de predare-primire, șoferul a primit de la companie, pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu, automobil și semiremorcă de mare tonaj.

În cadrul unei conferinţe de presă, acţionarii băncii comerciale X au prezentat informaţii despre activitatea managerului întreprinderii. În opinia managerului, acestea sunt defăimătoare, fiind preluate şi larg mediatizate practic în toate sursele media de ştiri online, scrise şi TV. Managerul a atacat declarațiile în instanță, considerând că declaraţiile pârâţilor privind faptele expuse în conferinţa de presă constituie un derapaj grav, care în niciun caz nu poate fi considerat ca fiind într-o limită admisibilă de etică, fiind categoric atât ca limbaj utilizat, cât şi ca manieră de expunere, discursul fiind extrem de exagerat.

Organizațiile de creditare nebancară (OCN) asigură circa 20% din totalul creditelor acordate consumatorilor, la momentul actual fiind înregistrate circa 600 mii de contracte de creditare nebancară valabile. Datele au fost prezentate în cadrul conferinței Finanțarea responsabilă – perspectiva sectorului de creditare nebancară, organizată de Camera de Comerț Americană din Moldova, Comisia Națională a Pieței Financiare din Moldova și Fondul European pentru Europa de Sud-Est. La eveniment au participat reprezentanți ai pieței financiare nebancare, autorităților publice, organizațiilor de dezvoltare și fondurilor de investiții, precum și experți internaționali.

La data de 16 martie 2020 Agenția Națională pentru Soluționarea Contestațiilor (în continuare — ANSC) a publicat Raportul anual de performanță pentru 2019 (în continuare — Raport). Astfel, înainte de a trece la o analiză sumară a acestuia, urmează de reținut câteva prevederi ale Legii nr. 131 din 03.07.2015 privind achizițiile publice, cu privire la activitatea acestei instituții: — ANSC este o autoritate publică autonomă şi independentă faţă de alte autorităţi publice, faţă de persoane fizice şi juridice, care examinează contestaţiile formulate în cadrul procedurilor de achiziţie publică; — ANSC este persoană juridică de drept public, finanţată de la bugetul de stat în limitele alocaţiilor bugetare aprobate prin legea bugetară anuală şi dispune de ştampilă cu imaginea Stemei de Stat a RM;

În contextul Declarației Organizației Mondiale a Sănătății și Parlamentul RM a adoptat Hotărârea nr.55 din 17 martie 2020, prin care a instituit starea de urgență în țară pe o perioadă de 60 zile, fiind instituită Comisia pentru Situaţii Excepţionale a RM (CSE). Prin anexa la Dispoziția nr. 1 din 18.03.2020, pct.1, CSE a dispus: pe durata stării de urgență, termenele de prescripție și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență (17 martie-15 mai 2020).

Eschivarea de la primirea spre plată atât a bancnotelor, cât şi monedelor metalice emise de Banca Naţională a Moldovei constituie contravenţie, aceasta fiind stabilită în art. 289 a Codului contravenţional (CC), conform căruia eschivarea respectivă se sancţionează cu amendă: • de la 600 la 1050 lei aplicată persoanei fizice • de la 4500 la 6000 lei aplicată persoanei cu funcţie de răspundere • de la 10500 la 12000 lei aplicată persoanei juridice, cu sau fără privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an.

Comisia Națională a Pieței Financiare propune spre consultare publică proiectul de lege privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse de vehicule. Documentul reglemetează raporturile juridice dintre asigurători, asigurați şi persoane terțe ce derivă din contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule și modul de realizare a acestui tip de asigurare. Asfel, potrivit proiectului, persoanele fizice și juridice care posedă vehicule înregistrate în RM vor fi obligate să încheie contracte de asigurare pentru orice cazuri de răspundere civilă pentru pagubele produse de accidentele de vehicule. Contractul de asigurare urmează să acopere în mod obligatoriu atât prejudiciile materiale, cât și vătămările corporale.

Conform art.330 alin.(2) din Codul muncii (CM), în caz de reţinere, din vina angajatorului, a salariului (art.142), a indemnizaţiei de concediu (art.117), a plăţilor în caz de eliberare (art.143) sau a altor plăţi (art.123, 124, 127, 139, 186, art. 225 alin. (8) etc.) cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc, suplimentar pentru fiecare zi de întârziere, 0,3% din suma neplătită în termen. Modul de examinare a litigiilor privind repararea prejudiciului material şi celui moral cauzate salariatului este stabilită de art. 332 din CM, conform căruia cererea scrisă a salariatului privind repararea prejudiciului material şi celui moral se prezintă angajatorului, care este obligat să înregistreze cererea respectivă, să o examineze şi să emită ordinul (dispoziţia, decizia, hotărârea) în termen de 10 zile calendaristice din ziua înregistrării acesteia, aducându-l la cunoştinţă salariatului sub semnătură.

În Monitorul Oficial de astăzi, 31 decembrie, Ministerul Finanțelor a publicat Ordinul nr. 153 din 27 decembrie 2021 cu privire la modul de achitare și evidență a plăților la bugetul public național prin sistemul trezorerial al Ministerului Finanțelor în anul 2022.  În continuare vă propunem să luați cunoștință de Ordinul publicat. Întru asigurarea achitării și evidenței plăților la bugetul public naţional prin sistemul trezorerial al Ministerului Finanțelor în anul 2022,

O persoană fizică s-a adresat Casei Naționale de Asigurări Sociale (CNAS) cu cerere prealabilă prin care a contestat refuzul CNAS de a include în stagiul de cotizare perioada 2 octombrie 1990 – 28 decembrie 1998 în care a activat în cadrul entității X. Refuzul CNAS a fost argumentat de faptul că certificatele de salariu de la întreprinderea X pentru perioada 2 octombrie 1990 – 28 decembrie 1998 nu au fost luate în considerare la stabilirea pensiei, deoarece au fost legalizate cu ștampila fostei Republici Sovietice Socialiste Moldovenești (RSSM).

Conform prevederilor art. 954 din Codul civil (СС), arvuna este o suma de bani sau un alt bun pe care o parte contractantă o dă celeilalte părţi pentru a confirma încheierea contractului şi a-i garanta executarea. În caz de dubii, suma plătită este considerată avans. Convenţia cu privire la arvună trebuie să fie întocmită în formă autentică, dacă legea cere această formă pentru actul juridic, din care rezultă obligaţia garantată. În celelalte cazuri, convenţia cu privire la arvună trebuie să fie întocmită în scris, sub sancţiunea nulităţii absolute. La rândul său, art. 955 din CC stabilește că, arvuna se ia în calcul la executarea prestaţiei, iar în cazul în care aceasta nu s-a efectuat, se restituie.

Compania „X” se află în proces de insolvabilitate. Pe perioada derulării procesului, administratorul insolvabilității este obligat să prezinte dările de seamă fiscale și de a ţine evidenţă contabilă. Care este procedura de acordare administratorului insolvabilității a accesului la serviciile fiscale electronice pentru depunerea dărilor de seamă fiscale?   Conform prevederilor art. 187 alin. (21) din Codul fiscal (CF), începând cu 1 ianuarie 2013, subiecții înregistrați în calitate de plătitori ai TVA prezintă darea de seamă fiscală utilizând, în mod obligatoriu, metode automatizate de raportare electronică, în forma și în modul reglementat de SFS.

Două persoane fizice, M. în calitate de debitor și G. în calitate de creditor, au încheiat un contract de împrumut bănesc în sumă de 20 000 euro, pe care M. s-a obligat să-l restituie la 10 mai 2015. Din motiv că debitorul nu și-a executat obligația de restituire a împrumutului în termenul stabilit în contract, G. a depus la 15 iunie 2016 cerere de chemare în judecată împotriva M. și soția acestuia, solicitând încasarea în mod solidar a datoriei și cheltuielilor de judecată. Pe parcursul examinării cauzei s-a constatat că M. a decedat la 11 mai 2015, iar la 2 noiembrie 2015 a fost deschisă procedura succesorală, fiind depuse declarații de acceptare a succesiunii de către soția, feciorul, fiica și mama defunctului.

Acceptarea solicitărilor de eliberare a autorizațiilor de transport rutier de către Agenția Națională de Transport Auto de la operatorii de transport, precum și eliberarea acestora în afara sistemului informațional ”e-Autorizație transport” ar putea fi interzisă. Autorizațiile vor fi eliberate obligatoriu și exclusiv prin intermediul sistemului, contra costul stabilit și în limita stocului disponibil, operatorilor de transport rutier înregistrați în acest sistem, cu respectarea principiilor de repartizare și utilizare stabilite de Guvern.

Conform art. 12 pct. 3) din Codul fiscal (CF), dividend este venitul obţinut din repartizarea profitului net între acţionari (asociaţi) în conformitate cu cota de participaţie depusă în capitalul social, cu excepţia venitului obţinut în cazurile lichidării complete a agentului economic. În continuare o să analizăm care este impactul fiscal asupra operațiunii economice de calculare și achitare a dividendelor către persoanele juridice și persoanele fizice, atât rezidenți, cât și nerezidenți ai Republicii Moldova.

Introducere: Achizițiile publice constituie un aspect esențial al investițiilor publice care stimulează dezvoltarea economică, iar acest lucru trebuie să se realizeze în cel mai eficient și corect mod. Misiunea fundamentală a guvernului şi a instituţiilor publice este de a servi interesul public, luând măsuri pentru ca funcţionarii publici să nu permită compromiterea procesului decizional şi de administraţie publică din cauza intereselor şi relaţiilor lor personale. În condiţiile în care pretenţiile societăţii sunt din ce în ce mai mari, conflictul de interese în cadrul procedurilor de achiziție publică, tratat în mod necorespunzător de către funcţionarii publici, slăbesc inevitabil încrederea cetăţenilor în instituţiile publice.

La data de 12 decembrie 2019, Curtea Constituțională (CC) a emis Hotărârea nr. 29, prin care a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de către un avocat, a declarat neconstituțional art. 16 alin. (9) din Legea nr. 180/2018 privind declararea voluntară și stimularea fiscală și a stabilit drept criterii ce urmează a fi puse în balanță de către Serviciul Fiscal de Stat și, după caz, instanțele judecătorești, următoarele: a) contribuția informației solicitate la o dezbatere de interes public;b) gradul de notorietate a persoanei/persoanelor afectate de informația solicitată;c) conținutul, forma și consecințele publicării informației;d) alte criterii relevante pentru cazul pe care îl examinează.

Poate contesta hotărârile anterioare ale adunărilor generale ale acţionarilor persoana care a devenit acţionar ulterior desfășurării acestor adunări? Conform art. 59 alin. (5) din Legiea privind societăţile pe acţiuni nr. 1134 din 02.04.97, hotărârea luată de adunarea generală a acţionarilor contrar cerinţelor legii citate, ale altor acte legislative sau ale statutului societăţii poate fi atacată în justiţie de oricare dintre acţionari sau de o altă persoană împuternicită dacă:

Desfășurarea activităţii economice nu exclude riscul apariţiei unor conflicte între partenerii de afaceri. De regulă, partenerii de afaceri anticipează aceste conflicte și stabilesc în contractul pe care îl încheie că soluţionarea ulterioarelor conflicte/divergenţe se va efectua prin negociere. Dacă după negociere nu se va ajunge la un consens, unii parteneri de afaceri stabilesc în contract că, până a înainta acţiunea în instanţa de judecată competentă, părţile vor apela la arbitraj și doar în situaţia în care una dintre părţi nu va fi de acord cu soluţia dată de arbitraj, părţile contractului sunt în drept să se adreseze în instanța de judecată.