(Continuare. Partea I în nr. 4 (59), 2020)   Avizul de evaluare în vamă nr. 4.8: Redevenţe și drepturi de licenţă conform art. 8 paragraful 1 lit. c) din Acord   1. Importatorul „I” încheie un contract de licenţă/ redevență cu deţinătorul licenţei „L” stabilit în ţara „X”, conform căruia „I” este de acord sa îi plătească lui „L” o redevență forfetară pentru fiecare pereche de încălţăminte importată în ţara de import și care are marca de fabrică a lui „L”. Titularul licenţei „L” pune la dispoziţie lucrările de artă și design legate de marcă. Importatorul „I” încheie un alt contract de vânzare cu producătorul „M” din ţara „X” pentru cumpărarea încălțămintei produse de „M” sub marca lui „L”, pe baza lucrărilor de artă și design realizate de „L” și furnizate de „I”. Producătorul „M” nu a încheiat un contract de licenţă cu „L”. Contractul de vânzare dintre „M”și „I” nu prevede plata unei redevenţe. Între producător, importator și titularul licenţei nu există nicio legătură.

La întreprinderea noastră angajaților li se acordă un prânz din contul angajatorului. Noi solicităm să ni se acorde tichete de masă, considerăm că acestea ar fi mai convenabile pentru muncitori, însă patronul spune că vom fi lezați în careva drepturi. Explicați-ne, care este diferența între aceste facilități?

Entitățile, practicând activități de producție și/sau prestări servicii pe lângă activitatea de bază, pot avea și activități auxiliare. Cadrul normativ din domeniul contabil nu prevede o delimitare clară a acestor tipuri de activități sau o explicare la acest capitol; totodată, Indicaţiile metodice privind contabilitatea costurilor de producţie și calculaţia costului produselor și serviciilor (Indicații metodice) stipulează că contabilitatea costurilor de producție se ține separat pe activitățile de bază și auxiliare și definește aceste activități, precum: • activități de bază – activități legate de fabricarea produselor și/sau de prestarea serviciilor ce constituie scopul activității entității; • activități auxiliare – activități de deservire a activităților de bază ale entității (de exemplu, fabricarea ambalajului și instrumentelor, deservirea cu transport, furnizarea diferitelor tipuri de energie, reparația mijloacelor fixe).

Capitolul I Capitolul I partea a II Potrivit art. 24 din CF se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul perioadei fiscale, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător.

An de an, sărbătoarea Nașterii Domnului ne bate la ușă, cu bunătate, speranță și încredere. Să ne deschidem și în acest an sufletele pentru a primi vestea minunată: astăzi s-a născut Hristos! Nașterea Domnului este acea sărbătoare sfântă, care ne face să devenim mai buni, mai înțelegători, mai iertători și mai îngăduitori unii cu alții. Această zi ne face să credem în minuni, în puterea divină. Fie ca magia acestei sărbători să ne trezească în suflet cele mai frumoase amintiri – legate de casa părintească, de troienele din copilărie, de sărbătorile de altădată, dar, totodată, să ne gândim la viitor și la lucrurile bune pe care le putem face pentru cei din jurul nostru.

Potrivit art. 2 din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 (în continuare – Legea nr.149), prin insolvabilitate se înțelege situația financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea de a-și onora obligațiile de plată, constatată prin act judecătoresc de dispoziție. Totuși, urmează să facem delimitarea dintre procesul de insolvabilitate și însăși insolvabilitatea ca fapt sau moment consumat. Astfel, prin proces de insolvabilitate se înțelege o multitudine de acțiuni și subproceduri prin care se ajunge la insolvabilitate ca stare de fapt și apoi se depășește această stare. Prin proces de insolvabilitate se înțelege:

Deducerea în scopuri fiscale a cheltuielilor aferente fondului de salarizare estimate de SFS în cadrul controlului fiscal privind corectitudinea calculării salariului Conform Programului de conformare voluntară pentru anul 2019 a Serviciului Fiscal de Stat (SFS), segmentele prioritare propuse pentru monitorizate în anul curent de către SFS sunt: — construcția; — agricultura; — restaurantele și alte activități de servicii de alimentație; — transportul; — servicii de înfrumusețare/îngrijire și sănătate; — întreținerea și repararea autovehiculelor; — comerțul cu ridicata a produselor alimentare.

La 1 septembrie curent vor fi marcați cinci ani de semnarea Acordului de Asociere dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană. Documentul prevede și implementarea Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător (DCFTA), care urmărește o relație comercială preferențială bazată pe condiții mutual avantajoase, acordând fiecărei părți un acces mai bun pe piață decât cel ce este oferit altor parteneri de comerț. Acesta are ca scop eliminarea barierelor în accesul companiilor pe piețele respective, prin eliminarea taxelor vamale de import în comerțul produselor între părți. Astfel, după cinci ani de implementare a DCFTA se constată că exporturile totale au crescut cu $1,5 mld. sau cu 34% față de cele înregistrate până la semnarea DCFTA (2011-2014).

Partea I a fost publicată în nr. 6(54) Veniturile independente Cu referire la veniturile independente, merită a fi menționat că acestea acoperă, în mare parte, activitatea de întreprinzător definită în Codul fiscal1 desfășurată de persoanele fizice (inclusiv activitatea profesională sau independentă în sensul CF).

Potrivit Codului de procedură penală (CPP), persoanele fizice și juridice cărora le-a fost cauzat prejudiciu nemijlocit prin acţiunile interzise de legea penală pot intenta o acţiune civilă privitor la despăgubire prin: 1) restituirea în natură a obiectelor sau a contravalorii bunurilor pierdute ori nimicite în urma săvârșirii faptei interzise de legea penală; 2) compensarea cheltuielilor pentru procurarea bunurilor pierdute ori nimicite sau restabilirea calității, aspectului comercial, precum și repararea bunurilor deteriorate; 3) compensarea venitului ratat în urma acțiunilor interzise de legea penală; 4) repararea prejudiciului moral sau, după caz, a daunei aduse reputației profesionale.

Partea I Partea II §3. EXERCITAREA DREPTULUI DE REZOLUȚIUNE A. Dreptul de a alege Intervenirea unei cauze de rezoluţiune a contractului (cum ar fi neexecutarea esenţială a contractului) nu este prin sine un eveniment rezolutoriu, fiindcă asupra rezoluţiunii, act juridic, decide intenţionat partea îndreptăţită.

Noul standard IFRS 161, fiind considerat de experți un adevărat „cutremur” contabil, a reușit deja să ridice întrebări la aplicarea practică. Aceasta se datorează faptului că noile reglementări necesita un efort destul de mare de implementare și fac apel la raționamentul profesional.

Arbitrajul este o instituție extrajudiciară. Cu toate acestea legislația Republicii Moldova nu exclude posibilitatea ca instanțele de judecată competente (de drept comun) să intervină, pe durata derulării procedurii arbitrale. Astfel, conform cadrului legal în vigoare instanțele de judecată competente pot interveni în următoarele cazuri: a) aplicarea măsurilor asigurătorii la orice etapă a procedurii arbitrale (art.10 Legea nr.23 din 22.02.2008) sau chiar înaintea arbitrajului (art.23 alin.(1) Legea nr.23 din 22.02.2008);

Члены Ассоциации дипломированных присяжных бухгалтеров (АССА) получили доступ к обширной серии онлайн-курсов повышения профессиональной квалификации. Специальный онлайн-центр CPD (от “continuous professional development”) организует провайдер образования BPP Professional Development, который, согласно отзывам, характеризует инновационный подход к предоставлению образовательных услуг: более 150 качественных электронных курсов, специально спроектированных таким образом, чтобы учитывать сжатое деловое расписание финансовых профессионалов и т.д., и т.п.

Partea I Partea II 3. Aplicații concrete În cele ce urmează vom menționa unele cazuri tipice de evenimente justificatoare, cu accent pe jurisprudența bazată pe CVIM în contractele internaționale: (1) fenomene ale naturii și catastrofe (eng. — Act of God)

Investițiile sunt acea verigă a ciclului de viață a unei societăți, fără de care succesul în activitate nu poate fi atins. Indiferent de mărimea entității comerciale, genul de activitate, investițiile sunt cele ce fac ca o entitate sau alta să aibă un mod de activitate eficient, pot să genereze o impulsionare prin creșterea producției sau a volumului de servicii prestate, să îmbunătățească calitatea acestora, să condiționeze extinderea entității și diversificarea activității desfășurate.

Afirmaţia a fost enunţată în cadrul primei zile a Conferinţei ştiinţifice internaţionale cu genericul Contabilitatea şi profesia contabilă în era provocărilor, organizată de Asociaţia Contabililor şi Auditorilor Profesionişti (ACAP) în parteneriat cu Academia de Studii Economice din Moldova cu ocazia Zilei Profesionale a Contabililor.

Legea nr. 131 din 03.07.2015 privind achizițiile publice (Legea nr. 131/2015) transpune Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26.02.2014 privind achiziţiile publice. Astfel, obiectul prezentului studiu este „Instituția terțului susținător” prevăzut la art. 63 din Directiva menționată, potrivit căruia „În ceea ce privește criteriile referitoare la situația economică și financiară stabilite în conformitate cu art. 58 alin. (3) și criteriile privind capacitatea tehnică și profesională stabilite în conformitate cu art. 58 alin. (4), un operator economic poate, dacă este cazul și pentru un anumit contract, să recurgă la capacitățile altor entități, indiferent de natura juridică a legăturilor pe care le are cu acestea”.

Ассоциация дипломированных присяжных бухгалтеров (АССА) будет работать вместе с KPMG, PwC, EY и Deloitte над новой учебной программой для будущих представителей бухгалтерско-аудиторской и налоговой профессий.

O persoană fizică a înstrăinat un activ de capital, care i-a servit acestuia până la momentul vânzării ca locuință de bază, iar potrivit clauzelor contractuale plata se efectuează în două tranșe în ani diferiți (50% în 2016 și 50% în 2017). Care este corectitudinea principiului de determinare a creșterii de capital în raport cu sumele încasate pentru anii respectivi de la înstrăinarea imobilului, prin prisma aplicării cotelor de impozitare în vigoare pentru anii menționați cât și a facilităților prevăzute pentru locuința de bază.