Constituţia Republicii Moldova cert consfinţește că cetăţenii, cărora le sunt încredinţate funcţii publice, au obligaţiunea și răspund de exercitarea cu credinţă a atribuţiilor ce le revin și, în conformitate cu legislaţia, depun jurămîntul. Indiferent de treapta ierarhică a funcţionarului fiscal, acesta trebuie să se călăuzească în exerciţiul funcţiunii de următoarele principii: legalitate, imparţialitate, independenţă, profesionalism, loialitate. Funcţionarul fiscal supraveghează respectarea legislaţiei de către contribuabili, administrează acumularea veniturilor la buget, prestează servicii persoanelor fizice și juridice etc., iar în aceste condiţii orice funcţionar trebuie să dea dovadă de perseverenţă, capabilitate, inteligenţă și dăruire de sine, să respecte standardele corespunzătoare de comportament etic al funcţionarului fiscal.

Cadrul juridic pentru satisfacerea creanţelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului, prin aplicarea faţă de acesta a procedurii planului sau prin lichidarea patrimoniului debitorului şi distribuirea produsului obţinut, este stabilit de prevederile Legii insolvabilităţii nr. 632-XV din 14.11.2011. Prezenta lege se aplică întreprinderilor, indiferent de tipul lor de proprietate şi forma juridică de organizare, întreprinzătorilor individuali, inclusiv titularilor de patentă de întreprinzător, societăţilor de asigurări, fondurilor de investiţii, companiilor fiduciare, societăţilor necomerciale în proces de insolvabilitate, înregistrate în Republica Moldova în condiţiile legale. Procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă, Codului civil, Legii insolvabilităţii şi a Codului fiscal.

Europa Liberă: E prietenoasă administraţia fiscală pentru cei care fac investiţii? Ion Prisăcaru: „E o situaţie dificilă şi trebuie să recunoaştem că aceasta nu a apărut astăzi, ea s-a creat cu anii. Pur şi simplu, acum a ajuns la momentul critic.” Europa Liberă: E de vină legislaţia? Sunt de vină specialiştii care merg şi fac aceste controale? Pentru că se zice că şi factorul uman ori nu are pregătire suficientă, ori urmăreşte alte scopuri decât să respecte buchia şi spiritul legii, când merge un control. Ion Prisăcaru: „Mai mult. Sunt de vină abordările care au fost faţă de contribuabili, în general, pe parcursul anilor şi mentalitatea noastră care se trage, iarăşi, din trecut. Deoarece agentul economic, mai cu seamă, cei care fac business-ul mic, mijlociu şi mare, erau trataţi, din start, ca nişte infractori. Aceasta a şi condus la situaţia în care am ajuns. De aceea am venit cu un alt mesaj.”

Reieşind din faptul, că în Republica Moldova există un număr mare de agenţi economici ce activează în sfera comerţului cu amănuntul şi comercializează diferite mărfuri şi produse populaţiei, ne vom axa pe îndatoririle principale ale agenţilor economici faţă de consumatori şi organele de control, ce informaţii trebuie să afişeze la vedere un agent economic pentru a respecta drepturile consumatorilor şi în vederea excluderii aplicării amenzilor de către organele abilitate, şi care sunt aspectele verificate de către inspectorii fiscali în cadrul controalelor fiscale prin metoda verificării operative din partea organului fiscal.

O alta etapă a procesului de insolvabilitate este aplicarea faţă de debitor a procedurii planului în cadrul procesului de insolvabilitate. Conform prevederilor art. 2 al Legii insolvabilităţii nr. 632-XV din 14.11.2001, precum şi a Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 34 din 22.11.2004 „Cu privire la aplicarea Legii insolvabilităţii de către instanţele judecătoreşti economice”, procedură a planului este procedura aplicabilă debitorului în cadrul procesului de insolvabilitate, reprezentînd modalitatea de satisfacere a creanţelor creditorilor prin realizarea unui plan complex de măsuri de remediere financiară şi economică a debitorului şi/sau de valorificare a masei debitoare. Procedura planului are cel puţin două justificări: pe de o parte, este păstrat întreprinzătorul ca subiect de drept, acordînduise şansa unui nou început, iar, pe de altă parte, procedura permite creditorilor să recupereze mai multe procente din creanţe decît ar fi obţinut printro simplă lichidare.

Paragraful 1 al articolului 15 al Acordului stabileşte regula generală referitoare la impozitarea veniturilor din munca salariată (altele decît pensiile), conform căreia impozitarea unor asemenea venituri se face în Statul unde este desfăşurată, de fapt, munca salariată. Munca salariată este desfăşurată acolo unde salariatul este prezent fizic atunci cînd desfăşoară activităţile pentru care este plătit venitul dintr-o muncă salariată. O consecinţă a acestui fapt ar fi aceea că, un rezident al unui Stat Contractant care primeşte o remuneraţie, în legătură cu munca salariată, din surse situate în celălalt Stat, nu ar putea fi impozitat în celălalt Stat în legătură cu acea remuneraţie numai pentru că rezultatele muncii sale au fost exploatate în celălalt Stat.

Sunt sigură că mulţi din cei care vor vedea titlul articolului s-ar putea gîndi că copiii nu sunt afectaţi de impozite şi că instruirea lor la tema dată este absolut inutilă. În opinia mea, ideea dată nu este întru totul adevărată. Deseori copiii pot auzi în mass-media cuvintele impozite şi buget; în magazin, făcînd cumpărăturile pot observa că pentru un singur produs sunt indicate două preţuri — cu şi fără T.V.A., ba chiar îşi pot auzi proprii părinţii vorbind despre careva plăţi faţă de stat, care ar reprezenta impozite şi taxe. În contextul dat, nu trebuie să neglijăm faptul că percepţia de bine şi rău se cultivă anume în copilărie şi viitorul nostru, al celora care suntem la moment adulţi, depinde de această percepţie. Or, de gradul de responsabilitate civică de care vor da dovadă copii noştri devenind maturi depinde nivelul traiului în viitor, inclusiv şi pensia care ne va fi plătită.

În conformitate cu prevederile art. 290 lit. e) din Titlul VII „Taxele locale” al Codului fiscal (în continuare – CF), subiecţi ai impunerii cu taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială sunt persoanele juridice sau fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător, care dispun de unităţi comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială.

Începînd cu 14.03.2013, în Republica Moldova, în legătură cu adoptarea Legii insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012, procedura privind declararea stării de insolvabilitate a întreprinderilor se va simplifica, iar termenii de realizare a acestora vor fi reduşi. Legea insolvabilității este aplicabilă la practica europeană avînd o abordare unică față de procedura de insolvabilitate a întreprinderilor. În acest context, legea prevede un şir de modalități şi un spectru larg de instrumente legale întru identificarea unei hotărîri în cazul în care întreprinderea insolvabilă poate fi salvată de la lichidare.

Dorind de a stabili cum ar trebui să arate o administrare fiscală modernă am studiat Bazele codului fiscal mondial cu comentarii, elaborat de un grup de savanţi de la Universitatea din Harvard1, dar şi recomandările diferitor experţi internaţionali asupra unor proiecte de legi cu privire la administrarea fiscală elaborate anterior, dar neacceptate din diverse motive. Prin prezentul articol doresc să aduc la cunoştinţa cititorilor unele constatări fără a le comenta sau a arăta situaţia de la noi, lăsînd acest lucru pe seama cititorului.

Probabil pentru mulţi cetăţeni mai e valabilă ideea că nimic nu este mai complicat şi mai regretabil decît a calcula şi a achita impozite. Absolut încrezuţi în această pretinsă axiomă, deseori se recurge la diverse căi de evitare a obligaţiunilor faţă de stat, care, într-un final, se dovedesc a fi mai puţin eficiente şi semnificativ mai costisitoare.

În conformitate cu prevederile pct. 9 din Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 3 din 15 aprilie 2013 Privind modificarea şi completarea Hotărîrii explicative Cu privire la aplicarea de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei, ce reglementează asigurarea acţiunii la judecarea cauzelor civile nr. 32 din 24 octombrie 2003, Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, 2003, nr. 12, pag. 6 ,,Se atenţionează că, în situaţia în care partea a contestat în judecată decizia organului fiscal, aplicată potrivit art. 134 alin. (1) lit. o) din Codul fiscal (suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului), instanţa nu va fi în drept să aplice în calitate de măsură de asigurare a acţiunii suspendarea acestui act de suspendare, întrucît măsura de asigurare va corespunde cu însăşi obiectul acţiunii şi, aplicînd-o, instanţa se va pronunţa şi asupra fondului cauzei înainte de examinarea acestuia”, se explică instanţelor de judecată că, în cazul contestării măsurii de asigurare suspendarea operaţiunilor la conturile bancare a contribuabilului, aplicată de către organul fiscal, instanţa de judecată nu va fi în drept să suspende acţiunea dispoziţiei de suspendare a operaţiunilor la conturile bancare drept măsură de asigurare, pînă la examinarea fondului cauzei.

Potrivit art. 8 din Legea fondului rutier în redacția în vigoare pînă la modificările operate prin Legea nr. 267 din 23.12.2011 „Controlul asupra virării integrale şi la timp a accizelor şi taxelor revine organelor Ministerului Finanțelor”. Totodată, ulterior modificărilor realizate prin această Lege „Controlul asupra virării integrale şi la timp a taxelor în fond revine organelor Ministerului Finanțelor. În cazul nerespectării modului de calculare, declarare şi/sau achitare a taxelor aferente fondului rutier, organele fiscale vor aplica măsurile de asigurare a stingerii, de răspundere şi de executare silită aferente obligațiilor fiscale conform Codului fiscal.” În acest context, solicităm explicații privind corectitudinea aplicării amenzilor fiscale pentru perioada de pînă/după modificările operate prin Legea nr. 267 din 23.11.2011, şi anume: amenzile fiscale prevăzute la art. 261 alin. (4) al Codului fiscal în cazul în care accizele şi taxele cu referință nu au fost declarate, dar au fost achitate în termen, şi art. 261 alin. (5) al Codului fiscal – în cazul în care taxele nu au fost declarate şi, corespunzător, nu au fost achitate. Se aplică sancțiuni fiscale în cazul taxei pentru folosirea drumurilor de către autovehiculele a căror masă totală, sarcină masică pe osie sau ale căror gabarite depăşesc limitele admise, prevăzută de Titlul IX al Codului fiscal?

În ultimii ani în Republica Moldova tot mai des se utilizează de către Serviciul Fiscal de Stat practica instituirii posturilor fiscale. Însă acest lucru, pe lîngă beneficiile aduse, creează uneori, inclusiv, nemulţumiri din partea contribuabililor. Potrivit prevederilor art. 146 alin. (2) şi (3) din Codul fiscal, posturile fiscale pot fi staţionare, mobile şi electronice. Postul fiscal staţionar este amplasat într-un loc stabil şi special amenajat, unde îşi exercită atribuţiile. Postul fiscal mobil, asigurat cu mijloace tehnice, inclusiv de transport, se deplasează, după caz, în raza teritoriului controlat. Postul fiscal electronic reprezintă o soluţie tehnico-informaţională de transmitere şi stocare în mod electronic a informaţiei, care poate fi utilizată în mod direct sau indirect la determinarea obligaţiei fiscale. Postul fiscal staţionar sau postul fiscal mobil este constituit din cel puţin un funcţionar fiscal şi, în funcţie de caz şi de modul de efectuare a controlului, din angajaţi ai organelor afacerilor interne sau ai altor organe. Postul fiscal electronic este constituit din soluţia tehnico-informaţională de transmitere a informaţiei în formă electronică, folosind reţelele de comunicaţii, de la contribuabil către sistemul informaţional al Serviciului Fiscal de Stat.

La 15 aprilie 2012 între persoane fizice a fost încheiat un contract de vînzare-cumpărare a unui teren pentru construcții de 0,6 hectare. Dar, conform contractului, cumpărătorul trebuie să achite în întregime plata pentru lotul de pămînt procurat pînă la 01.01.2014, în caz contrar dreptul de proprietate al cumpărătorului se va anula. Contractul de vînzare-cumpărare a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile. Conform extrasului din Registru, în secțiunea II „Dreptul de Proprietate asupra bunului imobil”, în calitate de „proprietar” se indică inițial vînzătorul și apoi cumpărătorul. Iar la cumpărător figurează „condiţia rezolutorie”: achitarea costului pînă la 01.01.2014. În cazul dat, cui îi revine obligația de a achita impozitul pe bunurile imobiliare aferent terenului pentru construcții? Cumpărătorului sau vînzătorului?

Persoana, care intenţionează să activeze în baza patentei de întreprinzător, depune o cerere de eliberare a patentei la inspectoratul fiscal teritorial în raza căruia își are domiciliul sau la locul de desfășurare a activităţii preconizate. Patenta poate fi eliberată și de primăria în a cărei rază de administrare solicitantul intenţionează să-și desfășoare activitatea în baza patentei, în cazul dacă în localitatea respectivă nu este amplasat inspectoratul (oficiul) fiscal. În acest caz, patenta eliberată de primărie este valabilă numai pe teritoriul administrat de aceasta.

Societatea Comercială „XXXX” Societate cu Răspundere Limitată (în continuare SC „XXXX” SRL) desfăşoară activitate comercială, comerţ cu amănuntul al articolelor de vestimentaţie. Totodată, întreprinderea prestează servicii de subarendă a imobilului din str. Bucureşti YY, care a fost luat în locaţiune. În rezultatul efectuării inventarierii mărfurilor, Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiul Chişinău a stabilit existenţa soldului de mărfuri aflate în subdiviziunea SC„XXXX” SRL. Conform datelor evidenţei contabile, soldul mărfurilor la 06 octombrie 2011 constituia suma de 1 334 459 lei. Devierea dintre datele evidenţei contabile şi rezultatele inventarierii constituia neajunsuri de marfă în valoare de 107 817 lei. Conform actului de control nr. 5-654674 din 25 noiembrie 2011, s-a constatat că, potrivit scrisorii Comisariatului General de Poliţie pe municipiul Chişinău nr. AAA din august 2011, s-a stabilit trecerea de către SC „XXX” SRL peste frontiera de stat a Republicii Moldova a mărfurilor în regim vamal de import din Franţa şi Germania de la companiile „ YYYY” Societate pe Acţiuni şi „TTTT” Gmbh prin eschivarea de la controlul vamal şi, respectiv, de la nedeclararea mărfurilor.

Colectarea impozitelor şi altor taxe stabilite prin lege se exercită prin intermediul unor autorităţi statale specializate, care în cadrul sistemului fiscal desfăşoară activitate de administrare fiscală. Conform art. 9 din Codul fiscal, administrarea fiscală reprezintă activitatea organelor de stat împuternicite şi responsabile de asigurarea colectării depline şi în termen a impozitelor şi taxelor, a penalităţilor şi amenzilor în bugetele de toate nivelurile, precum şi de efectuarea acţiunilor de urmărire penală, în caz de existenţă a unor circumstanţe ce atestă comiterea infracţiunilor fiscale. Potrivit Codului fiscal, organele cu atribuţii de administrare fiscală în Republica Moldova sunt: Serviciul Fiscal de Stat, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, Serviciul Vamal şi Serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale din cadrul primăriilor. Serviciul Fiscal de Stat reprezintă autoritatea cu atribuţii şi drepturi cumulare depline privind administrarea fiscală.

Probabil n-a fost până acum în fruntea Inspectoratului Principal Fiscal de Stat o persoană care să se pronunţe atât de tranşant în vederea reformării sistemului fiscal ca actualul şef al autorităţii Ion Prisăcaru. Carenţele administrării fiscale, evaziunea, corupţia în rândul inspectorilor dar şi rezistenţa celor ce nu doresc schimbări, sunt doar unele dintre problemele care trebuie luate în calcul atunci când îţi propui un astfel de obiectiv. Şi mai există cel mai mare obstacol, mentalitatea cetăţenilor, care, în mare parte sunt departe de a percepe Fiscul drept o instituţie care lucrează în favoarea lor. Despre cum îşi propune să soluţioneze toate aceste chestiuni destul de dificile pentru a realiza în final reformarea sistemului, ne-a relatat Ion Prisăcaru, Şeful IPFS.

Serviciile electronice fiscale prestate de Î.S. „Fiscservinform” au fost implementate reieşind din necesităţile contribuabililor. Utilizarea lor prevede o serie de avantaje, care vin să eficientizeze lucrul prestat de fiecare persoană în parte, astfel încît, să se contribuie continuu la ridicarea nivelului de productivitate a întreprinderii, indiferent de tipul şi natura ei: particulară sau de stat.