În ultimii ani, aspectele ce țin de cuantumul taxelor locale și modalitatea de stabilire a acestora în Republica Moldova reprezintă un subiect de mare interes, ce stârnește discuții aprinse între autoritățile de stat și mediul de afaceri. Date fiind obiectivele principale ale politicii fiscale pentru anul 2021, enunțate recent de Ministerul Finanțelor, ne așteptăm ca nici anul acesta să nu constituie o excepție.   

Cu prilejul aniversării a 30 de ani de activitate, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Republicii Moldova (CCI a RM) în parteneriat cu Universitatea de Stat din Moldova,

În cadrul activității economice de întreprinzător, debitorul relațiilor comerciale civile obține o poziție procesuală specifică în cadrul procedurii de insolvabilitate, în care nu există reclamant şi pârât care să participe în condiţii de contradictorialitate. În calitate de părţi în cadrul procedurii de insolvabilitate apar doar debitorul insolvabil şi creditorii acestuia.

Interpretarea eronată de către autoritățile/instituțiile bugetare a cadrului normativ și abordări neuniforme privind modul de înregistrare în evidența contabilă a rezultatelor reevaluării mijloacelor fixe, precum și determinarea momentului când reevaluarea activului este obligatorie,

Art. 3521 alin. (1) Cod penal (CP) stabilește răspunderea penală pentru declaraţia necorespunzătoare adevărului făcută unui organ competent în vederea producerii unor consecinţe juridice pentru sine sau pentru o terţă persoană, atunci când, potrivit legii sau împrejurărilor, declaraţia serveşte pentru producerea acestor consecinţe. Pentru a identifica existența elementelor constitutive ale infracțiunii, urmează să verificăm existența următoarelor aspecte legate între ele cauzal: — dacă declaraţia este făcută organului competent; — dacă declaraţia este producătoare de consecinţe juridice; — dacă făptuitorul a avut în vedere producerea anume a acestor consecinţe.

Art.61 alin. 1 din Codul de executare1 al RM (în continuare – CE) prevede că, executorul judecătoresc poate refuza intentarea procedurii de executare și stabilește condițiile în care executorul utilizează acest drept. La Curtea Constituțională (CC) a fost depusă o sesizare, prin care a fost solicitată examinarea constituționalității acestei sintagme. Instanța, prin Hotărârea nr.22 din 08.10.2019, a declarat sesizarea admisibilă, având în vedere că termenul „poate" din art. 61 alin. (1) din CE se referă la o pretinsă putere discreționară a executorului judecătoresc de a refuza sau nu intentarea procedurii de executare și că instanța va aplica aceste dispoziții din CE, mai exact în situația în care va determina dacă executorul a intentat în mod corect procedura respectivă.

Interpretarea eronată de către persoanele responsabile din cadrul autorităților/instituțiilor bugetare a cadrului normativ și abordarea neuniformă privind modul de înregistrare

Potrivit Legii cu privire la modificarea și completarea unor acte legislative nr. 138/2016 au fost operate modificări la Codul fiscal (CF) (Legea 138/2016), fiind completat cu Titlul VI1 „Impozitul pe avere”. Conform art. 2871 din CF, Impozitul pe avere reprezintă impozitul aplicat asupra averii contribuabilului sub formă de bunuri imobiliare cu destinație locativă, inclusiv căsuțele de vacanţă (cu excepția terenurilor) (bunuri imobiliare cu destinație locativă), în cazul în care acestea satisfac condițiile specificate în CF.

 Calculul taxei pentru parcaj se efectuează de către organele împuternicite de autoritatea administraţiei publice locale (art. 293 alin. (2) din Codul fiscal). [Modificare operată în Baza generalizată a practicii fiscale în conformitate cu prevederile Hotărârii Curții Constituționale nr. 27 din 14.09.2021, în vigoare din 14.09.2021].

La data de 6 iulie 2023, peste 50 de membri ai Camerei de Comerț și Industrie a Republicii Moldova (CCI a RM) au participat la o ședință de informare privind soluționarea litigiilor comerciale prin arbitraj și mediere.

Potrivit art. 290 lit. p) din Codul fiscal, subiecți ai impunerii cu taxa pentru salubrizare sunt persoanele fizice înscrise la adresa declarată ca domiciliu.

Subiecți ai impunerii cu taxa pentru parcaj sunt persoanele juridice sau fizice posesoare de autovehicule, care utilizează parcajul (art. 290 lit. n) din Codul fiscal). [Modificare operată în Baza generalizată a practicii fiscale în conformitate cu prevederile Hotărârii Curții Constituționale nr. 27 din 14.09.2021, în vigoare din 14.09.2021].

Potrivit art. 298 alin. (2) din Codul fiscal, responsabilitatea pentru virarea în termen la bugetele locale a taxei pentru parcaj revine organelor împuternicite de autorităţile administraţiei publice locale.

Recent, Curtea Constituțională a RM a examinat excepția de neconstituționalitate invocată asupra unor prevederi din art. 4 alin. (6) din Legea pentru punerea în aplicare a titlului IV din Codul fiscal nr. 1054-XIV din 16.06.2000 (Legea nr. 1054/2000).

Taxa pentru parcare se calculează de către subiecții impunerii prin înmulțirea suprafeței parcării cu cota taxei stabilită de către autoritatea administraţiei publice locale (anexa la Titlul VII al Codului fiscal).

Taxa balneară se calculează de către subiecții impunerii, prin înmulţirea venitului din vânzări ale biletelor de odihnă şi tratament cu cota taxei stabilită de către autoritatea administraţiei publice locale (anexa la Titlul VII al Codului fiscal).

Taxa pentru cazare se calculează de către subiecții impunerii prin înmulţirea venitului din vânzări ale serviciilor de cazare prestate de structurile cu funcţii de cazare cu cota taxei stabilită de către autoritatea administraţiei publice locale. [Modificare operată în Baza generalizată a practicii fiscale în conformitate cu prevederile Hotărârii Curții Constituționale nr. 27 din 14.09.2021, în vigoare din 14.09.2021].

Taxa pentru amenajarea teritoriului se calculează de către subiecții impunerii, pornind de la baza impozabilă și cota taxei stabilită de către autoritatea administraţiei publice locale (consiliile locale) (art. 293 alin. (1) din Codul fiscal).

Taxa pentru dispozitivele publicitare se calculează de către subiecții impunerii, prin înmulțirea suprafeței feței (fețelor) dispozitivului publicitar cu cota taxei stabilită de către autoritatea administrației publice locale (anexă la Titlul VII al Codului fiscal).

Prin parcaj, în scopul aplicării taxei pentru parcaj, se subînțelege locul special amenajat, utilizat pentru staţionarea temporară a unităţilor de transport şi autorizat de autoritatea administraţiei publice locale (art. 288 alin. (17) din Codul fiscal).