Administrațiile publice centrale și locale, instituțiile publice, în conformitate cu legislația în vigoare sunt în drept să transmită elementele patrimoniale publice (terenuri, mijloace fixe, inclusiv bunuri distincte, clădiri, edificii etc.) în gestiunea întreprinderilor de stat, municipale și altor entități similare, inclusiv entităților la autogestiune financiară și societăților comerciale cu capital public.

Administrațiile publice centrale și locale, instituțiile publice, în conformitate cu legislația în vigoare sunt în drept să transmită elementele patrimoniale publice (terenuri, mijloace fixe, inclusiv bunuri distincte, clădiri, edificii etc.) în gestiunea întreprinderilor de stat, municipale și altor entități similare, inclusiv entităților la autogestiune financiară și societăților comerciale cu capital public. În acest articol ne vom expune asupra cadrului normativ și a particularităților de contabilizare de către autoritățile și

Examinarea modului în care sunt documentate operațiunile de transmitere/primire a bunurilor patrimoniului public cu titlu gratuit a identificat interpretarea diferențiată a prevederilor cadrului normativ în raport cu înțelesul economic și juridic al acestor operațiuni. Pentru a le evita și în scopul

Administrarea neconformă a bunurilor publice și managementul necorespunzător al patrimoniului public generează riscuri de înstrăinare a proprietății publice și de neacumulare a veniturilor generate din administrarea patrimoniului. În acest context, întru excluderea interpretărilor eronate ale cadrului

Parteneriatul public-privat (în continuare PPP) a devenit în ultimele decenii un mecanism strategic prin care statele încearcă să suplinească resursele financiare limitate și să asigure implementarea unor proiecte de interes public major. Acest instrument juridic și

O problemă des abordată pe parcursul mai multor ani este gestiunea defectuoasă a patrimoniului public.

O problemă frecventă este gestiunea defectuoasă a patrimoniului public. Administrarea neconformă a bunurilor publice și managementul necorespunzător al patrimoniului public generează riscuri de înstrăinare a proprietății publice și de neacumulare a veniturilor generate din administrarea patrimoniului.

Pe parcursul ultimului deceniu, controlul gestionării responsabile și conforme a patrimoniului public, delimitarea și modul de transmitere a acestuia către întreprinderile de stat și municipale se află în vizorul Curții de Conturi. Și asta din considerentul că deseori în acest context se constată neconformități în transmiterea patrimoniului public...

Ministerul Justiției a înaintat pentru consultări publice proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative (consolidarea răspunderii penale a persoanei juridice și sancționarea încălcării măsurilor restrictive internaționale).

O problemă des abordată pe parcursul mai multor ani este gestiunea defectuoasă a patrimoniului public.

Astăzi, 17 decembrie, în „MO” a fost publicat și a intrat în vigoare Ordinul ministrului Justiției nr. 300 din 29 noiembrie 2022 privind aprobarea Regulamentului cu privire la modul de efectuare a inventarierii patrimoniului succesoral (Regulament) care stabilește procedura de constatare și înregistrare a rezultatelor inventarierii (inventariere), precum și întocmirea inventarului.

Potrivit legislației în vigoare, administrațiile publice centrale și locale, instituțiile publice sunt în drept să transmită elementele patrimoniale publice (terenuri, mijloace fixe, inclusiv bunuri distincte, clădiri, edificii etc.) în gestiunea întreprinderilor de stat, municipale și altor entități similare, inclusiv entităților la autogestiune financiară și societăților comerciale cu capital public.   În ediția din iunie a revistei „monitorul fiscal FISC.md” care va ieși în curând de sub tipar va fi publicat articolul „Patrimoniul public transmis în gestiune (economică, delegată), comodat și alte forme de folosință. Particularitățile contabilității”, în care autorul nostru Elena Taban analizează cadrul normativ aplicabil în aceste cazuri, modul de contabilizare de către autoritățile și

În temeiul analizei rezultatelor modului în care sunt documentate operațiunile de transmitere/primire a bunurilor patrimoniului public cu titlu gratuit a fost identificată interpretarea diferențiată a prevederilor cadrului normativ în raport cu înțelesul economic și juridic al acestor operațiuni.

Riscurile inerente activității de întreprinzător pot conduce deseori la dificultăți în onorarea obligațiilor contractuale și a obligațiilor de altă natură, cum ar fi taxele, impozitele și alte plăți obligatorii față de bugetul public național.

Este în drept autoritatea publică locală să administreze piața și ce dări de seamă fiscale se vor prezenta pentru declararea veniturilor obținute din achitările percepute de la comercianți?

Condiţiile juridice, organizatorice şi economice ale fondării, funcţionării şi încetării activităţii întreprinderii de stat şi întreprinderii municipale sunt stabilite în Legea cu privire la întreprinderea de stat și întreprinderea municipală nr.246/2017.

Urmare a examinării conținutului Rapoartelor anuale și de activitate ale Curții de Conturi pe anii 2020 și 2021, prezentate Parlamentului Republicii Moldova și audiate în cadrul ședinței Comisiei de control al finanțelor publice în februarie 2023, autorul revistei „monitorul fiscal FISC.md” Tatiana Railean a selectat cele mai frecvente iregularități constatate în procesul de verificare în domeniul corectitudinii gestionării patrimoniului public de către autorități/instituții bugetare.

Conform prevederilor art. 2 din Legea insolvabilității nr. 149/2012, prin masă debitoare se înțelege bunuri, inclusiv mijloace băneşti în numerar şi fără numerar,

Deseori, în conținutul actelor legislative și normative în vigoare, se utilizează expresiile „instituțiile publice” și „instituțiile bugetare” cu același înțeles sau ca sinonime. Acest fapt implică mai multe neînțelegeri, în cazul în care le utilizăm în limbajul finanțelor publice și modului de gestionare

Potrivit prevederilor art. 2055 din Codul civil, fiducia este un raport juridic în care o parte (fiduciar) este obligată să devină titularul unei mase patrimoniale (masă patrimonială fiduciară), să o administreze şi să dispună de ea, în conformitate cu condiţiile care guvernează raportul (condiţii ale fiduciei), în folosul unui beneficiar sau pentru a promova un scop de utilitate publică.