09
07 2014
805

Ce era mai bun din capitalism s-a încheiat pentru ţările bogate, iar pentru cele sărace se va încheia în 2060

Una din părţile bune de a avea o elită la nivel mondial este că ei ştiu ce se întâmplă, încotro se îndreaptă lumea, pe când masele induse în eroare trebuie să aştepte decenii pentru a afla care bănci sunt falimentare sau să afle cine este un infractor la nivel înalt. Dar elita ar trebui să ştie aceste lucruri în timp real şi pe această bază ar trebui să facă previziuni exacte, scrie editorialistul britanic Paul Mason pentru The Guardian. Cât de dificil a devenit acest lucru a fost evidenţiat săptămâna trecută când Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) a publicat într-un raport ”predicţiile” sale pentru situaţia economică la nivel mondial până în 2060. Creşterea economică va încetini la aproape două treimi din nivelul actual, inegalitatea va creşte masiv şi va exista riscul ca schimbările climatice să facă totul şi mai rău. În pofida acestor previziuni sumbre, lumea va fi de patru ori mai bogată, mult mai productivă, mai globalizată şi mult mai educată. Creşterea economică va încetini la aproape 2,7% întrucât efectele prinderii din urmă a ţărilor dezvoltate, efecte care stimulează creşterea economică în ţările în curs de dezvoltare şi care se referă la natalitate, nivelul de educaţie şi urbanizarea, vor dispărea. Chiar şi până ca acest lucru să se întâmple, pragul apropiat de stagnare din economiile dezvoltate va înseamna o creştere medie de aproape 3% în următorii 50 de ani, nivel pe care Mason îl consideră ca fiind mic. Creşterea numărului de locuri de muncă cu calificare înaltă şi automatizarea celor de mijloc vor duce la creşterea inegalităţii cu aproape 30%. Până în 2060 ţări precum Suedia vor avea acelaşi nivel al inegalităţii văzut astăzi în SUA: oraşul Gary din Indiana, cunoscut pentru fabricile sale de oţel, în suburbiile din Stockholm. Întreaga proiecţie a OCDE este suprapusă de riscul potrivit căruia efectele economice ale schimbărilor climatice vor începe să distrugă în prima jumătate a secolului capitalul, terenurile aflate pe coastă şi agricultura şi vor rade aproape 2,5% din PIB-ul la nivel mondial şi 6% din cel din Asia de Sud Est. Mason consideră că cele mai sumbre aspecte ale raportului OCDE nu se află în predicţiile sale, ci în ceea ce presupune şi anume o creştere rapidă a productivităţii ca urmare a tehnologiei informaţiei. Trei sferturi din creşterea economică previzionată pentru următorii 50 de ani provine de la acest lucru. Cu toate acestea presupunerea este, după cum precizează şi raportul, “mare comparativ cu istoria recentă”. Nu există certitudine că revoluţia informaţională din ultimele două decenii a avut un efect în cascadă asupra unei industrii din ce în ce mai productivă. Anul trecut OCDE spunea că internetul a mărit economia SUA cu aproape 13%, efectele economice la o scară mai largă fiind probabil nemăsurabile. O altă problemă ar fi cea a migrării. Pentru ca scenariul central să funcţioneze, Europa şi SUA vor trebui să absorbă fiecare aproape 50 milioane de migranţi până în 2060, iar restul ţărilor dezvoltate să absorbă alte 30 de milioane. Fără acest lucru forţa de muncă şi baza de impozitare se vor reduce atât de mult încât ţările vor intra în faliment. Principalul risc pe care OCDE îl preconizează este că ţările în curs de dezvoltare îşi vor îmbunătăţi atât de mult situaţia economică încât oamenii nu vor mai migra. Un risc şi mai evident, semnalat de votul de 27% pentru Frontul Naţional din Franţa şi de mulţimile turbulente de la graniţa cu California, este că populaţia din ţările dezvoltate nu va accepta acest lucru. Totuşi el nu este luat în considerare, susţine Mason. Editorialistul îşi imaginează un scenariu în care Los Angeles şi Detroit vor arăta precum Manila, (un oraş care în ciuda sărăciei este unul dintre cele mai cosmopolite din lume), în care mahalele abjecte se întind alături de zgârie-nori; forţa de muncă britanică va fi un mix între englezii bătrâni şi noi imigranţi sosiţi, iar locurile de muncă cu venituri medii vor dispărea. În aceste condiţii, dacă te-ai născut în 2014, până în 2060 vei fi ori un avocat de 46 de ani ori un barman. Nu vor mai exista multe la mijloc, consideră britanicul. Capitalismul va fi în cel de-al patrulea deceniu de stagnare, iar atunci, dacă nu se va face nimic cu privire la emisiile de carbon, va începe să-şi facă apariţia impactul serios al schimbărilor climatice. Manson consideră că OCDE are un mesaj clar pentru toată lumea: pentru ţările bogate, ce era mai bun din capitalism s-a terminat, iar pentru cele sărace, care se confruntă în prezent cu industrializarea, partea bună a capitalismului se va epuiza până în 2060. Dacă vrei creştere mai mare, trebuie să accepţi inegalitate mai mare şi vice versa. Chiar şi pentru a obţine o rată medie de creştere economică la nivel mondial de 3%, trebuie ca muncă să devină mult mai flexibilă, iar economia mai globalizată. Raportul OCDE sublinează că prin polarizarea între veniturile mari şi mici se va recurge la impozitarea pe avere. Problema pe care o evidenţiează OCDE este că activele tind să fie intangibile şi prin urmare păstrate în jurisdicţii care au rolul de a evita astfel de taxe pe avere. Predicţiile OCDE cu privire la mai multă globalizare, privatizare, austeritate, migraţie şi impozite pe avere vor fi greoaie, dar nu cu toată lumea. Britanicul consideră că ultima lecţie a analiziei este că mai devreme sau mai târziu, va apărea un program alternativ la “mai mult din acelaşi lucru”, deoarece populaţia înarmată cu smartphone-uri şi cu sentimentul crescut al drepturilor omului nu va accepta un viitor cu inegalitate mai mare şi creştere economică redusă.

via www.zf.ro

0 comentarii

Doar utilizatorii înregistraţi şi autorizați au dreptul de a posta comentarii.