Conform art. 3 alin. (1) lit. a) al Legii nr. 1466-XIII din 29 ianuarie 1998 cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţii economice externe (în continuarea Lege), agenţii economici rezidenţi ai Republicii Moldova, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, sunt obligaţi să înregistreze în conturile lor din băncile autorizate ale Republicii Moldova încasările de la export, sumele transferate în avans pentru importul neefectuat, să efectueze importul de mărfuri şi servicii în urma plăţilor pentru import sau să repatrieze mijloacele băneşti şi/sau materiale în urma altor tranzacţii economice externe (în continuare repatrierea mijloacelor băneşti şi materiale) în termenele stabilite, după cum urmează:

1. în contractele de vînzare-cumpărare, barter, de export în regim de consignaţie - în termenul stabilit în contract, dar nu mai mult de un an de la data expedierii mărfurilor respective sau efectuării plăţii pentru marfă, cu excepţia contractelor de procurare a materialului săditor viticol şi pomicol, al căror termen este de 18 luni de la data efectuării plăţii;
2. în contractele de prelucrare - 60 de zile calendaristice de la data încheierii ciclului tehnologic, stabilită în contract;
3. în contractele de leasing, la scoaterea obiectului leasingului din Republica Moldova, încasarea plăţilor se efectuează în termenele stabilite pentru efectuarea plăţilor, conform clauzelor contractuale, dar cel puţin o dată în decurs de un an, începînd cu data scoaterii obiectului leasingului din ţară. La introducerea obiectului leasingului în Republica Moldova, în cazul achitării plăţii prealabile potrivit contractului de leasing, obiectul în cauză se introduce în termen de un an, începînd cu data efectuării acestei plăţi.

Totodată, conform prevederilor art. 5 alin. (7) al Legii, nu sunt supuse sancţiunilor pecuniare sumele nerepatriate de la export-import provenite din tranzacţiile economice externe:

b. dacă, în decurs de o lună de la data expirării termenului de repatriere, partenerului extern i-au fost înaintate pretenţii şi/sau dacă, în termen de două luni de la data expirării termenului de repatriere, faţă de acesta a fost începută procedura judiciară – pe toată perioada examinării litigiilor în instanţele judecătoreşti;

c. dacă există reclamaţii privind cantitatea şi calitatea mărfurilor, prezentate de partenerii economici externi, în baza documentelor respective eliberate de autorităţile competente;

f. la returnarea de către nerezident a mijloacelor băneşti şi a mărfurilor neachitate, dar nu mai tîrziu de o lună de la data expirării termenului de repatriere.

Potrivit art. 2 din Lege noţiunea de repatriere a mijloacelor băneşti se consideră încasarea de la nerezidenţi, în termenul stabilit, a mijloacelor băneşti aferente exportului de mărfuri, prestării de servicii în străinătate, precum şi altor operaţiuni şi tranzacţii externe în conturi deschise la băncile autorizate în Republica Moldova, volumul mijloacelor fiind indicat în declaraţia vamală, iar costul serviciilor prestate – în documentele confirmative (contract, acte privind lucrările executate sau serviciile prestate, factură/invoice). Astfel, în cazul în care volumul mărfurilor exportate de către rezidentul RM nu corespunde cu volumul mărfurilor primite şi confirmate de nerezident, iar pe diferenţa în cauză au fost înaintate reclamaţii privind cantitatea şi calitatea mărfurilor, în conformitate cu art. 5 alin. (7) lit. c) al Legii, mijloacele băneşti aferente exportului de mărfuri nerepatriate nu vor fi supuse sancţiunilor pecuniare.