Sursa: Analiza efectuată de către PwC Moldova

Experiența internațională arată că, din cele 16 țări analizate^2, 81% limitează cotele acestor taxe la nivel național, restul având o practică similară celei aplicate în prezent de Republica Moldova. Cum indică și imaginea de mai sus, doar în Estonia, Letonia și Slovenia dreptul de stabilire a cotelor taxelor locale aparține exclusiv autorităților locale, fără nicio limitare prevăzută la nivel național.

Țările analizate însă aplică limitarea cotelor taxelor locale, fie prin stabilirea unui plafon (Azerbaidjan, Belarus, Cehia, Ungaria, Polonia, România și Serbia), fie a unui interval de referință (Albania, Armenia, Bulgaria, Lituania, Macedonia și Ucraina). Aceste țări (cu excepția Belarus) sunt semnatare ale Cartei Europene pentru Autonomia Locală, similar Republicii Moldova.

Menționăm, cu titlu de exemplu, următoarele practici aplicate de unele țări în domeniul stabilirii cotelor taxelor locale:

• în România, Codul fiscal prevede limitele maxime ce urmează a fi avute în vedere la stabilirea cotelor taxelor locale. Totodată, autoritățile locale pot aplica cote suplimentare în funcție de anumite criterii economice, sociale, geografice și de necesitățile bugetare. Aceste cote suplimentare însă nu pot depăși 50% din limita maximă prevăzută de Codul fiscal.
• în Ucraina legislația stabilește fie cote specifice, fie un interval de limite minime și maxime; sau numai un plafon, in funcție de tipul taxei locale.

Interesant este că, potrivit informațiilor primite în cadrul analizei, chiar dacă în Estonia nu sunt aplicate limitele maxime, o astfel de măsură nu s-a dovedit necesară: stabilirea unor cote mari într-o țară mică așa cum este Estonia ar putea duce la evaziune fiscală și ar denatura climatul concurențial. 

De asemenea, în 50% dintre țările analizate, propunerile privind modificarea cotelor taxelor locale sunt supuse consultărilor publice în baza prevederilor legislației (în cazul Albaniei, Armeniei, Bulgariei, României, Serbiei și Ucrainei) sau în baza practicii existente, chiar în lipsa normelor legislative exprese (Azerbaijan și Slovenia). Totodată, în șapte țări (Bulgaria, Letonia, Lituania, Polonia, Serbia, Slovenia, Ucraina), de regulă, modificările cotelor taxelor locale au loc o data pe an, cu aprobarea lor cu suficient timp înainte de intrarea acestora în vigoare, astfel încât mediul de afaceri să își poată adapta corespunzător strategiile de afaceri.

În cazul Republicii Moldova, trebuie menționat că, potrivit art.81 alin.(3) al Legii privind administrația publică locală (nr.436/2006), autorităţile publice locale dispun de bază fiscală proprie (distinctă de cea a statului), constituită din impozite, al căror cuantum este stabilit în conformitate cu Legea finanţelor publice locale. În același timp, baza fiscală a autorităţilor publice locale trebuie să fie proporţională competenţelor lor proprii prevăzute de Constituţie, Legea finanţelor publice locale şi alte acte legislative.

Potrivit art.32 din Legea 397/2003, în domeniul finanțelor publice locale autoritățile reprezentative și deliberative ale unităților administrativ-teritoriale au, printre altele, și competențe și responsabilități ce țin de punerea în aplicare, modificarea și anularea, în limitele competenței lor, a taxelor locale, stabilirea cotelor acestora și cotelor impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor fizice și juridice în limita celor prevăzute de legislație, precum și acordarea de înlesniri fiscale.

În conformitate cu prevederile art.297 al Codului fiscal, autoritatea deliberativă a administraţiei publice locale poate aplica toate sau numai o parte din taxele locale, în funcţie de posibilităţile şi necesităţile unităţii administrativ-teritoriale. Mai mult, aceasta nu are dreptul să aplice alte taxe locale decât cele prevăzute de Codul fiscal. Pe parcursul anului fiscal (calendaristic), stabilirea de taxe locale sau anularea ori modificarea taxelor locale se permite numai concomitent cu modificarea bugetelor locale.

Este important de punctat că autoritatea deliberativă a administraţiei publice locale nu are dreptul să stabilească cotele taxelor locale în următoarele moduri: (a) nominal, pentru fiecare contribuabil în parte; (b) diferenţiat, în funcţie de forma organizatorico-juridică de desfăşurare a activităţii; (c) diferenţiat, în funcţie de genuri de activitate desfăşurate; (d) diferenţiat, în funcţie de amplasament; (e) diferenţiat, pe tipuri de obiecte ale impunerii.

La stabilirea cotelor taxelor locale, autorităţile administraţiei publice locale sunt obligate să se ghideze după următoarele criterii şi principii:

• previzibilitatea activităţii de întreprinzător – întreprinzătorii, pentru planificarea cheltuielilor, vor cunoaşte din timp şi vor fi consultaţi referitor la cuantumul taxelor locale;
• principiul transparenţei decizionale – autorităţile administraţiei publice locale, în mod prioritar, vor informa şi vor asigura accesul liber la proiectele ce vizează cuantumul preconizat al taxelor locale;
• principiul echitabilităţii (proporţionalităţii) în raporturile dintre unitatea administrativ-teritorială şi întreprinzător – autorităţile administraţiei publice locale, la stabilirea cuantumului taxelor locale, se vor asigura că este asigurată proporţionalitatea (echitabilitatea) între interesele comunității locale şi ale întreprinzătorilor, și nu vor întreprinde acţiuni în exces sub pretextul atingerii scopurilor societăţii/comunității locale.

În caz de divergenţe la stabilirea cotelor taxelor locale, autorităţile administraţiei publice locale trebuie să efectueze o analiză a impactului de reglementare.

Totodată, Cancelaria de Stat, prin intermediul oficiilor sale teritoriale, va supune controlului de legalitate deciziile autorităţilor deliberative ale administraţiei publice locale privind stabilirea cotelor taxelor locale, pentru a asigura respectarea prevederilor menționate anterior.

Suplimentar, menționăm că până la 4 aprilie 2011 cotele taxelor locale erau stabilite de autoritățile publice locale („APL”) în limita cotelor maxime prevăzute de Codul fiscal. Ulterior, acestea au fost excluse. Prin legea aferentă politicii bugetar-fiscale în vigoare din 1 ianuarie 2014 au fost stabilite cotele maxime ale taxelor locale care urmau a fi aplicate de către APL. Aceste prevederi au constituit obiectul unei sesizări la Curtea Constituțională. Temeiurile care au stat la baza acestei sesizări țineau de aprobarea unor măsuri cu impact asupra bugetelor locale (1) fără aprobarea prealabilă din partea Guvernului, și (2) fără acordarea unei perioade rezonabile de analiză a acestora la elaborarea bugetelor locale. Drept urmare, prevederile menționate pentru stabilirea cotelor maxime ale taxelor locale au fost declarate neconstituționale.

Tabelul de mai jos cuprinde o analiză comparativă a principalelor taxe locale aplicate în prezent, care ilustrează aplicarea neuniformă și, pe alocuri, exagerată a taxelor locale în funcție de localitate.

Sursa: http://monitorul.fisc.md/editorial/cotele-taxelor-locale-pentru-anul-2020.html

Suplimentar, o altă taxă importantă este taxa pentru amplasarea unităților comerciale, care, de asemenea, indică variații mari ale valorilor de la un raion la altul, după cum urmează:

Sursa:https://juridicemoldova.md/10178/plafonarea-taxelor-locale-in-republica-moldova-consideratii-juridice.html

Coroborând analiza practicii internaționale în regiune cu evoluția modalității de stabilire a cuantumului taxelor locale în Republica Moldova pe parcursul ultimilor zece ani, devine evident că statul trebuie să aprecieze limitele „autonomiei locale” în sensul legislației în vigoare pentru a găsi o soluție legislativă care să ofere un echilibru între asigurarea unui nivel optim de venituri autorităților publice locale fără descurajarea antreprenorilor de la dezvoltarea afacerilor în anumite zone prin imprevizibilitate cuantumului taxelor locale pe termen mediu, existența unor variații mari la nivelul diferitor autorități locale și, modificarea frecventă a acestora.

____________

¹ Unicul impozit local aplicat în Georgia și Rusia este impozitul pe bunuri imobiliare.

² Cu excepția Georgiei și Rusiei, care nu au instituite taxele locale în sensul noțiunii aplicabile în Republica Moldova.