Dreptul la despăgubiri prevăzut de proiectul legii analizat în cadrul ședinței secretarilor generali de stat din 20 iulie curent, va fi asigurat pentru toate persoanele fizice sau juridice, fie ele consumatori, întreprinderi sau autorități publice indiferent de existența sau lipsa unei relații contractuale directe cu întreprinderea care a săvârșit încălcarea și indiferent dacă există sau nu o constatare prealabilă cu privire la încălcare în materie de concurență a unei autorități de concurență.

De menționat că, proiectul transpune prevederile Directivei (UE) 2014/104 a Parlamentului European și a Consiliului din 26.11.2014 privind anumite norme care guvernează acțiunile în despăgubire în temeiul dreptului intern în cazul încălcărilor dispozițiilor legislației în materie de concurență a statelor membre și a Uniunii Europene.

Odată cu intrarea în vigoare, noua lege va stabili procedura de înaintare a acțiunilor de către orice persoană fizică sau juridică care a suferit un prejudiciu cauzat de o încălcare a legislației în materie de concurență săvârșită de către o întreprindere sau o asociere de întreprinderi de a solicita instanțelor de judecată competente despăgubirea integrală a prejudiciului suferit.

Conform proiectului, prevederile legii se vor aplica în mod egal în cazul încălcării prevederilor¹ art. 5 sau art. 11 din Legea nr. 183/2012 concurenței săvârșite de către întreprinderi publice și de către întreprinderi cărora li s-au încredințat drepturi speciale sau exclusive.

Noile reglementări se vor aplica și în cazul încălcărilor dispozițiilor art. 101 sau 102 din Tratatul privind funcționarea UE (TFUE), atunci când acestea din urmă se vor aplica în paralel cu art. 5 sau art. 11 din Legea nr. 183/2012.

De menționat că, scopul proiectului elaborat cu suportul experților din cadrul proiectului Twinning „Consolidarea capacității instituționale ale Consiliului Concurenței pentru aplicarea politicii de concurență și ajutor de stat în conformitate cu cele mai bune practici ale UE”, este de a oferi un sistem eficient de asigurare a respectării normelor la nivel privat în ceea ce privește încălcările legislației în materie de concurență și sunt completate de căi de atac alternative, cum ar fi soluționarea consensuală a litigiilor și deciziile de asigurare a respectării normelor la nivel public care încurajează părțile să acorde despăgubiri.

Se propune ca noile prevederi să fie puse în aplicare la expirarea a 3 luni de la publicarea în MO, cu excepția unor articole care vor intra în vigoare concomitent cu aderarea RM la UE.

-------------------

¹  Legea nr. 183/2012 concurenței

Articolul 5. Interzicerea acordurilor anticoncurențiale

 (1) Sunt interzise, fără a fi necesară o decizie prealabilă în acest sens, orice acorduri între întreprinderi sau asocieri de întreprinderi, orice decizii ale asocierilor de întreprinderi și orice practici concertate (denumite în continuare acorduri) care au ca obiect sau efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței, în special cele care:

a) stabilesc, direct sau indirect, prețurile de cumpărare sau de vânzare ori orice alte condiții de tranzacționare;

b) limitează sau controlează producția, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau investițiile;

c) împart piețele sau sursele de aprovizionare;

d) participă cu oferte trucate la licitații sau la orice alte forme de concurs de oferte;

e) aplică, în raporturile cu partenerii comerciali, condiții inegale la prestații echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurențial;

f) condiționează încheierea contractelor de acceptare de către parteneri a unor prestații suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanțele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte.

(2) Acordurile interzise în temeiul prezentului articol sunt nule de drept.

(3) Dacă s-a stabilit că acordul are ca obiect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței, existența unor efecte anticoncurențiale nu trebuie demonstrată de către Consiliul Concurenței pentru a constata că există o restrângere a concurenței în sensul prezentei legi.

(4) Prin natura cartelurilor, ca fiind cele mai grave acorduri anticoncurențiale, se prezumă că acestea, prin obiectul lor, au capacitatea de a împiedica, restrânge sau denatura concurența.

Articolul 11. Interzicerea abuzului de poziţie dominantă

(1) Este interzisă folosirea în mod abuziv de către una sau mai multe întreprinderi a unei poziții dominante deținute pe piața relevantă. Aceste practici abuzive pot consta în special în:

a) impunerea, direct sau indirect, a prețurilor de vânzare sau de cumpărare sau a altor condiții de tranzacționare inechitabile;

b) limitarea producției, comercializării sau dezvoltării tehnice în dezavantajul consumatorilor;

c) aplicarea în raporturile cu partenerii comerciali a unor condiții inegale la prestații echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurențial;

d) condiționarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestații suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanțele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte;

e) practicarea unui preț excesiv sau a unui preț de ruinare în scopul înlăturării concurenților;

f) refuzul neîntemeiat de a contracta cu un anumit furnizor sau de a face livrări către un anumit beneficiar;

g) ruperea unei relații contractuale stabilite anterior pe piața relevantă pentru singurul motiv că partenerul refuză să se supună unor condiții comerciale nejustificate.

(2) Prețul de ruinare poate fi calificat, după caz, ca preț inferior costurilor medii variabile sau ca preț inferior costurilor totale medii dacă sunt determinate ca fiind parte a unui plan de eliminare a unui concurent.

(3) Dacă datele sugerează că preţul practicat de întreprinderea dominantă riscă să ducă la înlăturarea unor concurenţi la fel de eficienţi, acest element se va include în evaluarea generală a restrângerii semnificative a concurenţei, ţinând cont de alte probe cantitative şi/sau calitative.

(4) Întreprinderile dominante nu se penalizează pentru pierderi ex post în cazul în care decizia ex ante de aplicare a pretinselor practici abuzive a fost luată cu bună-credinţă, şi anume dacă pot furniza probe concludente conform cărora au putut estima în mod rezonabil că activitatea va fi profitabilă.

(5) Interdicțiile stabilite la alin. (1) nu se aplică dacă întreprinderea dominantă demonstrează că practicile sale sunt justificate, fiind necesare din punct de vedere obiectiv sau producând creșteri semnificative ale eficienței, care compensează orice efecte anticoncurențiale asupra consumatorilor, cu condiția că practicile respective sunt indispensabile și proporționale cu pretinsul scop urmărit de întreprinderea dominantă.

(6) Caracterul de necesitate obiectivă şi de proporţionalitate trebuie să fie determinat pe baza unor factori care nu ţin de întreprinderea dominantă, cum ar fi motivele de sănătate sau de siguranţă legate de natura produsului respectiv.

(7) În cazul în care invocă motivele de creştere a eficienţei care sunt suficiente pentru a garanta că nu există riscul de a cauza un prejudiciu net consumatorilor, întreprinderea dominantă va trebui să demonstreze, cu un grad de probabilitate suficient de ridicat şi pe baza unor probe verificabile, că sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) s-a realizat creşterea eficienţei sau este probabil să fie realizată ca urmare a practicilor respective, cum ar fi îmbunătăţirile tehnice ale calităţii bunurilor sau reducerea costului de producţie ori de distribuţie;

b) practicile respective sunt indispensabile pentru creşterea eficienţei: trebuie să nu existe alternative mai puţin anticoncurenţiale la aceste practici care să fie capabile să determine în aceeaşi măsură creşterea eficienţei;

c) creşterea probabilă a eficienţei determinată de practicile respective compensează orice efecte negative probabile asupra concurenţei şi bunăstării consumatorilor pe pieţele afectate;

d) practicile respective nu elimină concurenţa efectivă prin suprimarea majorităţii sau a tuturor surselor existente de concurenţă efectivă sau potenţială.

(8) Practicile de excludere care menţin, creează sau consolidează o poziţie de piaţă ce se apropie de cea de monopol nu pot fi justificate în mod normal pe motivul că acestea creează şi câştiguri de eficienţă.