Ministerul Finanțelor a inițiat astăzi, 11 iunie curent, procedura de avizare și consultare publică a proiectului de lege pentru modificarea unor acte normative, în cadrul procesului de reformare și simplificare a legislației fiscale și vamale.

 

De ce este necesară reforma fiscală?

 

Necesitatea intervenției derivă din faptul că actualul sistem fiscal este excesiv de fragmentat, caracterizat printr-o multitudine de regimuri speciale, excepții și facilități fiscale. Această complexitate afectează conformarea voluntară, generează inechități între contribuabili și limitează capacitatea statului de a mobiliza resursele necesare pentru finanțarea investițiilor publice.

 

Totodată, diversitatea tratamentelor fiscale reduce competitivitatea mediului de afaceri și încrederea în sistemul fiscal. Practicile prin care sunt impozitate costurile, în detrimentul valorii adăugate, afectează competitivitatea externă a companiilor autohtone. Exemple relevante în acest sens sunt limitările privind restituirea TVA, taxarea investițiilor prin intermediul taxelor vamale sau nivelul efectiv al accizelor aplicate anumitor sectoare, inclusiv agriculturii, superior celui existent în unele state vecine.

 

De asemenea, diferențele semnificative dintre sarcina fiscală aplicabilă anumitor categorii de venituri, în special veniturilor din capital și celor supuse unor regimuri preferențiale, comparativ cu povara fiscală aferentă veniturilor salariale, continuă să stimuleze practicile de remunerare informală și plata salariilor „în plic”.

 

Obiectivele reformei

 

Viziunea propusă urmărește construirea unui sistem fiscal:

 

• mai simplu;
• mai echitabil;
• mai competitiv;
• mai ușor de administrat.

 

Reforma are drept obiective stimularea investițiilor prin impozitarea exclusivă a profitului distribuit, uniformizarea regulilor de aplicare a TVA și eliminarea facilităților fiscale ineficiente sau incompatibile cu principiile concurențiale.

 

Dincolo de obiectivul de mobilizare a veniturilor bugetare, noua politică fiscală este concepută ca un instrument de dezvoltare economică, orientat spre stimularea investițiilor și valorificarea resurselor interne. Aceasta se va fundamenta pe patru principii esențiale:

 

• simplitate;
• claritate;
• competitivitate;
• conformare.

 

În plan practic, reforma presupune trecerea de la un sistem caracterizat prin multiple regimuri fiscale specifice către unul cât mai uniform, bazat pe un număr redus de impozite funcționale, ușor de aplicat și administrat. Scopul este diminuarea poverii administrative și fiscale asupra mediului de afaceri, reducerea oportunităților de evaziune și optimizare fiscală agresivă și creșterea competitivității economiei naționale.

 

O nouă arhitectură fiscală

 

Pe termen mediu, implementarea acestei viziuni presupune elaborarea unui nou Cod fiscal, construit din perspectiva experienței contribuabililor – cetățeni și antreprenori – și fundamentat pe cele patru principii enunțate.

 

În acest scop, va fi constituit un grup de lucru dedicat, cu participarea reprezentanților instituțiilor publice, mediului de afaceri, comunității academice și experților relevanți.

 

Noua politică fiscală urmează să fie neutră din punct de vedere sectorial, cu eliminarea graduală a facilităților fiscale și a scutirilor nejustificate economic, cu excepția celor expres permise de legislația Uniunii Europene, inclusiv în domeniul antreprenoriatului și al ajutorului de stat.

 

În paralel, eventualele ajustări parametrice ale principalelor cote de impozitare vor fi promovate în mod transparent și anticipat.

 

Principalele măsuri propuse

 

Reforma fiscală propune, în principal:

 

• introducerea cotei zero la impozitul pe venit din activitate de întreprinzător pentru profitul reinvestit și nedistribuit;
• reducerea poverii fiscale asupra muncii și majorarea efectivă a veniturilor salariale;
• extinderea regimului de antreprenoriat independent (freelance), fără limitări sectoriale;
• instituirea unei cote unice de TVA, însoțită de restituirea lunară, integrală și automatizată a TVA;
• plafonarea anumitor impozite și taxe locale care generează riscuri pentru cetățeni și mediul de afaceri.

 

Impozitul pe venitul din activitatea de întreprinzător

 

În perspectivă, Republica Moldova trebuie să tindă către existența unui singur regim general de impozitare a companiilor, completat de o opțiune simplificată destinată antreprenorilor aflați la început de activitate sau celor care desfășoară activități independente.

 

Pentru a facilita o tranziție voluntară și amplă către noul model, se propune preluarea și adaptarea modelului baltic, aplicabil tuturor agenților economici.

 

Acest model presupune impozitarea exclusivă a profitului distribuit, stimulând capitalizarea și reinvestirea profiturilor și contribuind astfel la creșterea investițiilor private. Totodată, sistemul devine semnificativ mai simplu din perspectiva administrării fiscale.

 

Pentru a evita perturbarea activității contribuabililor care aplică în prezent alte regimuri fiscale, acestea vor continua să fie disponibile beneficiarilor existenți, fără a mai permite noi înregistrări în respectivele regimuri.

 

Beneficiul acordat profitului nedistribuit permite, totodată, ajustarea cotei aplicabile profitului distribuit de la 12% la 15%, nivel care corespunde standardului minim global și contribuie la reducerea diferențelor dintre fiscalitatea capitalului și cea a muncii.

 

Impozitul pe venitul persoanelor fizice

 

Bunele practici internaționale evidențiază necesitatea reducerii decalajului dintre impozitarea veniturilor persoanelor juridice și cea aplicabilă persoanelor fizice, pentru a limita arbitrajul fiscal și posibilitățile de evitare a obligațiilor fiscale.

 

Totuși, această convergență trebuie realizată gradual, ținând cont de constrângerile actuale.

 

Armonizarea impozitării veniturilor salariale trebuie să aibă în vedere:

 

• povara fiscală totală aferentă muncii;
• tranziția finanțării sistemului de sănătate către bugetul de stat;
• eliminarea treptată a regimurilor speciale cu cote reduse.

 

Într-o primă etapă, se propune aplicarea cotei de 15% pentru veniturile mai ridicate ale persoanelor fizice, în special cele provenite din capital.

 

În același timp, se propune aplicarea unei cote reduse de 7% pentru veniturile anuale care nu depășesc 1 mil. lei, în special pentru veniturile salariale, având în vedere faptul că acestea suportă și contribuțiile sociale și medicale obligatorii.

 

Pe termen mediu, majorarea graduală a cotei impozitului pe venit către nivelul de 15% va fi corelată cu diminuarea contribuției de asigurări medicale datorate din salarii.

 

Taxa pe valoarea adăugată

 

Există un consens larg în literatura de specialitate potrivit căruia TVA este cel mai eficient atunci când se aplică unei baze cât mai largi și printr-o cotă unică.

 

Principalele argumente în favoarea acestui model sunt:

 

• reducerea riscurilor de evaziune fiscală;
• eliminarea presiunilor pentru extinderea tratamentelor preferențiale;
• caracterul regresiv al cotelor reduse;
• diminuarea diferenței dintre potențialul și nivelul efectiv de colectare a TVA.

 

În acest context, se propune menținerea cotei standard de 20%, concomitent cu eliminarea cotelor reduse și a scutirilor incompatibile cu Directiva TVA a Uniunii Europene.

 

Această abordare va permite implementarea unui mecanism de restituire lunară, integrală și automatizată a TVA, inclusiv stabilirea unui calendar de rambursare a soldurilor istorice, și va genera resurse suplimentare pentru finanțarea politicilor publice.

 

Totodată, impactul asupra gospodăriilor va fi atenuat prin măsuri compensatorii, precum:

 

• reducerea poverii fiscale asupra muncii;
• majorarea stimulentelor personale în raport cu persoanele încadrare în câmpul muncii;
• compensarea suplimentară pentru gospodăriile vulnerabile și familii cu copii.

 

Accize

 

Principala măsură propusă în domeniul accizelor vizează restituirea accizei pentru motorina utilizată în agricultură, până la nivelul minim admis în UE.

 

În același timp, politica în domeniul accizelor urmărește accelerarea convergenței cu nivelurile minime europene și extinderea bazei de impozitare către produse cu impact negativ asupra sănătății și siguranței publice, precum:

 

• lichidele  care nu conțin nicotină pentru țigările electronice;
• băuturile cu zahăr sau îndulcitori;
• articolele pirotehnice.

 

Alte măsuri fiscale

 

Printre măsurile complementare propuse se regăsesc:

 

• extinderea posibilității de desfășurare a activităților independente pentru orice tip de activitate economică;
• eliminarea unor impozite și taxe considerate redundante;
• plafonarea unor impozite locale cu impact semnificativ asupra contribuabililor.

 

În acest sens, se propune:

 

• implementarea unui interval de impozitare a bunurilor imobiliare de la 0,1% până la maxim 1% din valoarea bunului;
• aplicarea taxelor locale aplicate asupra rulajului companiilor la nivelul de maxim 3%.

 

Aspecte aferente contribuțiilor sociale și medicale

 

Modificările propuse în Legea nr.489/1999 privind sistemul public de asigurări sociale urmăresc actualizarea categoriilor de plătitori şi de asigurați, tarifele contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii, baza de calcul al acestora.

 

Astfel, având în vedere reforma privind modul de impozitare a salariilor, s-a propus unificarea cotelor contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii prin instituirea cotei unice de 21% pentru toate categoriile de salariați, fie în sectorul privat, fie în sectorul public. La fel, se propune ca cota de 21% să fie aplicabilă în raport cu salariații din sectorul agricol, precum și în raport cu zilierii, pentru a nu admite inechitatea între contribuabilii care contribuie în sectorul social.

 

Totodată, este important de reiterat că, începând cu perioada fiscală 2027,  atât contribuțiile sociale (21%) cât și primele de asigurare medicală (în cuantum de 7%) vor fi datorate de către salariați, fiind reținute din salariul brut al salariatului.

 

Suplimentar se propune extinderea bazei de calcul pentru indemnizațiile adresate familiilor cu copii de la 12 luni la 36 luni.

 

Extinderea perioadei utilizate la determinarea bazei de calcul pentru indemnizațiile adresate familiilor cu copii de la 12 luni la 36 luni reprezintă o măsură necesară pentru consolidarea echității sociale și creșterea protecției financiare a familiilor cu copii.

 

În prezent, baza de calcul a indemnizației pentru creșterea copilului este determinată în funcție de venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare nașterii copilului. Această abordare generează situații în care venitul luat în calcul nu reflectă în mod real capacitatea de contribuție și nivelul obișnuit al veniturilor persoanei asigurate, în special în cazul fluctuațiilor salariale, al perioadelor de șomaj, concediilor medicale, reducerii activității economice sau al altor circumstanțe temporare.

 

Extinderea perioadei de referință la 36 de luni ar permite calcularea indemnizației pe baza unei imagini mai complete și mai reprezentative a veniturilor realizate de beneficiar. Astfel, impactul unor evenimente temporare asupra cuantumului indemnizației ar fi diminuat, iar drepturile sociale ar fi stabilite într-un mod mai echitabil.