Potrivit art. 5 pct. 32) din Codul fiscal, datoria compromisă este o creanţă care este nerambursabilă în cazurile în care:

 

 a) agentul economic lichidat nu are succesor de drepturi;
 b) persoana juridică sau fizică care desfăşoară activitate de întreprinzător, declarată insolvabilă, nu are bunuri;
 c) persoana fizică care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi gospodăria ţărănească (de fermier) sau întreprinzătorul individual nu are, în decurs de 2 ani din ziua apariţiei datoriei, bunuri sau este în insuficiență de bunuri ce ar putea fi percepute în vederea stingerii acestei datorii;
 d) persoana fizică a decedat şi nu mai există persoane obligate prin lege să onoreze obligaţiile acesteia;
 e) persoana fizică, inclusiv membrii gospodăriei ţărăneşti (de fermier) sau întreprinzătorul individual, care şi-a părăsit domiciliul nu poate fi găsită în decursul termenului de prescripţie stabilit de legislaţia civilă;
 f) există actul respectiv al instanţei de judecată sau al executorului judecătoresc (decizie, încheiere sau alt document prevăzut de legislaţia în vigoare) potrivit căruia perceperea datoriei nu este posibilă;
 g) datoria în mărime de până la 2000 de lei are termenul de prescripţie expirat.

 

Calificarea datoriei drept compromisă, în cazurile specificate mai sus, cu excepţia lit. g), are loc doar în baza documentului corespunzător prin care se confirmă apariţia circumstanței respective de implicare într-o formă juridică în condiţiile legii.