16
11
2015
5317
Aspecte aplicative în determinarea pragului de semnificație conform noilor reglementări contabile
În revista Monitorul Fiscal nr. 11/2014 au fost expuse conceptele generale privind noțiunea de semnificație în fundamentarea raționamentului profesional contabil.
În practica contabilă nu prea s-a utilizat termenul de semnificație prin prisma prevederilor contabile, astfel poate fi dificil de stabilit, de exemplu, în mărime absolută (în sumă fixă) sau mărime relativă (cote procentuale) de la mărimea elementului sau a grupei de elemente; dacă în procent, atunci care mărimea ce se consideră semnificativă sau nesemnificativă 1%, 2,5%, 10% etc., precum și cum tehnic se determină și aplică.
Astfel, determinarea pragului de semnificație, în general este un aspect ce ține de judecata profesională a contabilului, stabilirea și tehnica de aplicare a acestuia este un aspect destul de relevant.
Menționăm că, valorile pragului de semnificație după caz trebuie determinat și inclus în politicile contabile pînă la aprobarea acestora.
Astfel, în prezentul articol vom recomanda unele aspecte aplicative în determinarea pragului de semnificație, conform noilor reglementări contabile în cazul situațiilor concrete, precum:
Recunoașterea mijloacelor fixe
În conformitate cu SNC Imobilizări necorporale și corporale pct. 4, mijloacele fixe sunt definite ca imobilizări corporale transmise în exploatare, valoarea unitară a cărora depășește plafonul valoric prevăzut de legislația fiscală sau pragul de semnificație stabilit de entitate în politicile contabile.
Astfel entitatea poate stabili în politicile contabile o valoare concretă pentru a putea recunoaște activul în categoria de mijloc fix. De exemplu activul este deținut pentru a fi utilizat pe o perioadă mai mare de un an, și entitatea stabilește în politicile sale contabile limita de valoare pentru astfel de active in mărime de 3 000 lei.
Menționăm că, plafonul prevăzut de legislația fiscală este 6 000 lei (CF art. 26, (2)).
Valoarea reziduală a obiectelor de mijloace fixe
SNC Imobilizări necorporale și corporale, pct. 20, prevede considerarea valorii reziduale egale cu zero la calcularea amortizării, pentru obiectele a căror valoare reziduală este nesemnificativă.
În continuare vom prezenta un model de aplicare a pragului de semnificație în cazul valorii reziduale a obiectelor de mijloace fixe.
Studiu de caz 1. Entitatea X aplică pragul de semnificație în cazul valorii reziduale pentru calcularea amortizării mijloacelor fixe. În conformitate cu politicile contabile, dacă valoarea reziduală este mai mică de 1,5% din valoarea inițială, atunci valoarea reziduală se consideră egală cu zero la calcularea amortizării. Calculul amortizării începînd cu data transmiterii în utilizare.
În luna septembrie 201X entitatea a achiziționat un utilaj, valoarea inițială constituie 157 840 lei, durata de utilizare 7 ani. Entitatea a estimat valoarea reziduală în mărime de 2 000 lei.
În situația dată valoarea reziduală constituie 1,27% (2000 lei: 157 840 lei x 100%) ceea ce este mai puțin de 1,5% astfel valoarea reziduală se consideră nulă.
Prin urmare amortizarea lunară v-a constitui 1 879 lei (157 840 lei: 7 ani: 12 luni)
Costurile ulterioare aferente întreţinerii, asistenţei tehnice şi reparaţiei imobilizărilor corporale
În conformitate cu SNC Imobilizări necorporale și corporale, costurile ulterioare aferente întreţinerii, asistenţei tehnice şi reparaţiei imobilizărilor corporale se efectuează pentru menţinerea lor în stare funcţională. Costurile (inclusiv remunerarea personalului, valoarea materialelor consumate şi părţilor componente înlocuite) de la care nu se aşteaptă beneficii economice suplimentare, se reflectă ca costuri/cheltuieli curente.
Cînd costurile menţionate sînt semnificative în comparaţie cu pragul de semnificaţie stabilit de entitate, ele pot fi raportate la cheltuieli anticipate cu includerea ulterioară în componenţa costurilor şi/sau cheltuielilor curente în modul stabilit de politicile contabile a entităţii.
În continuare vom prezenta un model de aplicare a pragului de semnificație în cazul costurilor ulterioare aferente întreținerii, asistenței tehnice și reparației imobilizărilor corporale.
Studiu de caz 2. Entitatea X în august 201X a reparat două obiecte de mijloace fixe, o clădire administrativă și o încăpere de producere. Conform politicilor contabile în cazul mijloacelor fixe utilizate în:
În tabelul de mai jos sunt prezentate informațiile necesare.
Tabelul 1
Informații privind amortizarea lunară și costurile de întreținere
Conform datelor din studiu de caz, în cazul clădirii administrative costurile aferente întreținerii se reflectă la cheltuieli curente în valoarea integră de 24 500 lei, deoarece este în limita valorii amortizabile anuale 30 720 lei (2 560 lei x 12 luni).
În cazul încăperii de producție costurile de întreținere, se includ în costuri de producție în limita valorii amortizabile lunare, restul se înregistrează ca cheltuieli anticipate cu decontarea ulterioară în limita sumelor de amortizare și se reflectă:
Costurile de ieşire a imobilizărilor corporale
Conform prevederilor SNC Imobilizări necorporale și corporale, costurile de ieşire a obiectului se înregistrează ca cheltuieli în perioadă în care ele au fost suportate. Dacă nu coincide perioada în care sînt suportate costurile şi recunoscute veniturile din înstrăinarea obiectului, costurile de ieşire semnificative pot fi reflectate în componenţa cheltuielilor anticipate. Astfel de cheltuieli se trec la cheltuieli curente în perioada în care se recunoaşte venitul din înstrăinarea obiectului.
În continuare vom prezenta un model de aplicare a pragului de semnificație în cazul costurilor de ieșire a imobilizărilor corporale.
Studiu de caz 3.Entitatea în decembrie 201X a suportat costuri aferente ieșirii unui obiect de mijloc fix în sumă de 8 500 lei. Valoarea inițială a obiectului constituie 1 000 000 lei, amortizarea acumulată – 955 000 lei. Mijlocul fix a fost vîndut în ianuarie 201X+1.
Conform politicilor contabile dacă costurile aferente ieșirii depășesc pragul de semnificație de 0,5% din valoarea inițială2, atunci costurile suportate se înregistrează ca cheltuieli anticipate și se decontează ulterior la costuri curente în perioada cînd a fost efectuată ieșirea efectivă.
Conform datelor din studiu de caz, entitatea întocmește următoarele înregistrări contabile:
în decembrie 201X:
în ianuarie 201X+1:
Delimitarea investiţiei imobiliare de proprietatea imobiliară deținută de posesor
În conformitate cu SNC Investiții imobiliare pct. 6, în cazul în care o proprietate imobiliară include două părţi — una deţinută pentru a fi transmisă în leasing operaţional sau cu scopul creşterii valorii acesteia, iar altă parte pentru a produce bunuri, prestarea serviciilor sau în scopuri administrative, clasificarea se efectuează astfel:
Pragul de semnificaţie privind delimitarea investiţiei imobiliare de proprietatea imobiliară utilizată de posesor se stabileşte în politicile contabile ale entităţii.
În continuare vom prezenta o modalitate de determinare a delimitării investiţiei imobiliare de proprietatea imobiliară deținută de posesor.
Studiu de caz 4.O entitate deține o proprietate imobiliară în suprafață de 150 m2 care nu poate fi vîndută în mod separat, dar este utilizată o parte (25 m2) în scopuri administrative, cealaltă suprafață este transmisă în leasing operațional.
Pragul de semnificație stabilit în politicile contabile pentru delimitarea investiției imobiliară de proprietatea imobiliară deținută de posesor este de 20 %.
În cazul dat entitatea consideră proprietatea imobiliară drept investiție imobiliară, deoarece nivelul este în limita de 20 % (16,67 % (25 m2: 150 m2 x 100%)).
Totodată, pot fi situații cînd entitatea — deţinătoare a unei proprietăţi imobiliare transmise în leasing operaţional furnizează locatarilor servicii suplimentare, conform SNC Investiții imobiliare pct. 7, ea tratează proprietatea imobiliară ca fiind investiţie imobiliară, dacă valoarea acestor servicii nu depăşeşte pragul de semnificaţie stabilit de entitate.
În continuare vom recomanda o variantă de delimitare de a proprietăţi imobiliare ca fiind investiție imobiliară în cazul furnizării serviciilor suplimentare.
Studiu de caz 5.
Conform datelor din exemplu precedent să presupunem că proprietatea este transmisă în leasing operațional către 2 locatari (cîte 62,5 m2), cărora li se prestează servicii de pază.
Conform contractelor încheiate părțile de leasing operațional constituie pentru ambii locatari de 5 euro pentru un metru pătrat. Dar costul serviciilor de pază pentru un locatar constituie 25 euro lunar, iar pentru al doilea locatar 250 euro, deoarece comercializează produse prețioase.
Conform politicilor contabile pragul de semnificaţie stabilit în cazul delimitării proprietăților imobiliare în cazul prestării serviciilor constituie 30% din valoarea părții de leasing operațional, dar delimitarea investiției imobiliare de proprietatea imobiliară deținută de posesor este stabilită de 20 %.
În baza datelor din studiu de caz, entitatea determină dacă, cota serviciilor suplimentare în plata de leasing operațional, se încadrează în pragul de semnificație stabilit în politicile contabile, de exemplu in cazul:
În urma calculelor efectuate entitatea trebuie3 să clasifice partea proprietății în cazul locatarului nr. 2 ca proprietatea imobiliară deținută de posesor.
Totodată, menționăm că, conform politicilor contabile entitatea a stabilit prag de semnificație, potrivit pct. 6 SNC Investiții imobiliare, în cazul delimitării investiției imobiliare de proprietatea imobiliară deținută de posesor în mărime de 20 %.
Astfel, în cazul cînd suprafața de 25 m2 este utilizată de posesor, iar suprafața de 62,5 m2, nu poate fi clasificată ca investiție imobiliară (din cauza depășirii pragului de semnificație stabilit în mărime de 30% aferent prestării serviciilor prevăzut în politicile contabile), atunci entitatea a depășit și pragul de semnificație (stabilit în mărime de 20%) care este aplicat în cazul delimitărilor investiției imobiliare de proprietatea imobiliară deținută de posesor determinată ulterior în mărime de 58% [(25 m2 + 62,5 m2): 150 m2 x 100 %], astfel în urma calculelor făcute întreaga proprietate nu poate fi clasificată ca investiție imobiliară.
Delimitarea produselor secundare de produsele principale
În conformitate cu SNC Stocuri pct. 6, alin. 5, produsele secundare reprezintă bunuri care se obţin în procesul de producție, concomitent cu produsele principale şi au o importanţă secundară şi valoare nesemnificativă faţă de acestea. Aceste produse, conform pct. 18 al standardului menționat, se evaluează la valoarea realizabilă netă care se deduce din suma totală a costurilor de producţie.
Menționăm că, pot fi situații cînd un produs concret stabilit ca secundar într-o perioadă poate fi clasificat ca principal4 într-o altă perioadă. Astfel, în politicile contabile recomandam de a se ține cont de un prag de semnificație, în cazul stabilirii produsului secundar evaluat la valoarea realizabilă netă.
În continuare vom recomanda o variantă de determinare a produselor secundare din cadrul produselor principale.
Studiu de caz 6.
O entitate în:
Conform politicilor contabile entitatea a stabilit pragul de semnificație în mărime de 1% din costul produselor principale, aferent produsului secundar evaluat la valoarea realizabilă netă.
În baza datelor entitatea în:
Recunoașterea obiectelor de mica valoare și scurtă durată
Obiectele de mică valoare şi scurtă durată – bunuri valoarea unitară a cărora nu depăşeşte plafonul stabilit de legislaţie sau pragul de semnificaţie prevăzut în politicile contabile, indiferent de durata de serviciu sau cu o durată de serviciu nu mai mare de un an, indiferent de valoarea unitară (de exemplu, instrumente şi dispozitive cu destinaţie generală şi specială, utilaj de schimb, ambalaj tehnologic, inventar de producţie, îmbrăcăminte şi încălţăminte specială, dispozitive de protecţie, lenjerie, construcţii şi dispozitive provizorii, inventar sportiv şi turistic şi alte obiecte similare) (SNC Stocuri pct. 6).
Astfel, entitatea poate stabili în politicile contabile o valoare concretă pentru a putea recunoaște activul în categoria obiectelor de mică valoare şi scurtă durată. De exemplu entitatea stabilește în politicile sale contabile limita de valoare de 5 000 lei pentru recunoașterea obiectelor de mică valoare și scurtă durată, în cazul cînd acestea au o durată de serviciu mai mare de un an.
După cum am menționăm mai sus, plafonul prevăzut de legislația fiscală este 6 000 lei (CF art. 26, (2)).
Bunurile cu o pondere nesemnificativă în totalul stocurilor
După cum am menționat mai sus, în perioada elaborării politicilor contabile este necesar aplicarea după caz a pragului de semnificație. În unele cazuri aplicarea pragului de semnificație pare a fi neesențială, precum evaluarea, recunoașterea, înregistrarea și gestiunea rechizitelor de birou, cum pot fi, calculatoare, capsatoare, hîrtie etc., sau literatură specializată (ISO, SM etc.) s. a., sau diferite servicii, precum încărcarea cartușelor la imprimante, la copiatoare etc., altfel spus „bunuri de cancelarie și servicii similare”.
Dacă unele entități au cheltuit pentru procurarea a astfel de bunuri sume de 500 lei/lunar altele de 85 000 lei/lunar.
Astfel contabilii se întreabă ce fac cu aceste cheltuieli/costuri, cum se contabilizează, direct în costuri (811, 812, 821 etc.), sau se trec în componența cheltuielilor (712, 713 etc.), sau stocurilor (211, 2135 etc.), sau cheltuielilor anticipate (171, 261).
Menționăm că, aspectele aferente contabilității rechizitelor de birou sunt prevăzute în pct. 9, SNC Stocuri prin bunurile cu o pondere nesemnificativă în totalul stocurilor (de exemplu, rechizitele de birou) pot fi decontate direct la costuri şi/sau cheltuieli curente din momentul achiziţionării lor cu condiţia că datele procurării şi transmiterii lor în folosinţă coincid.
Din această prevedere constatăm trei condiții principale:
Primul aspect pare a fi cunoscut deja, dar ce înseamnă nesemnificativ pentru entitatea care a cheltuit 500 lei și pentru cea care a cheltuit 85 000 lei.
Pentru a stabili un indicator (cotă sau sumă) concret aferent nivelului de semnificație, recomandăm, în principal:
Studiu de caz 7.
Entitatea X pentru anul 201X a suportat cheltuieli pentru bunurile de cancelarie și serviciile similare în sumă de 70 965 lei, în 201X-1 – 71 256 lei. Intrările în componența stocurilor (debitul conturilor 211, 213, 217 etc.) au fost înregistrate pentru anul 201X – 40 356 458 lei, pentru 201X-1 — 41 056 897 lei.
Conform datelor din exemplu entitatea a determinat că aproximativ 0,17 % — 0,18 % — din intrările de stocuri constituie bunuri de cancelarie și servicii similare.
Astfel, entitatea poate stabili că, în limita de 1% din valoarea stocurilor poate fi trecută direct la cheltuieli, cu condiția că se respectă celelalte condiții: pot fi decontate direct la costuri şi/sau cheltuieli curente din momentul achiziţionării lor și datele procurării şi transmiterii lor în folosinţă coincid.
Dar, poate sau nu de aplicat acest indicator în practică. Astfel, entitatea la fiecare achiziție de bunuri de cancelarie trebuie să facă calculul dintre intrările de stocuri și această cotă. Totodată pot fi situații cînd la data achiziționării mărfurilor de cancelarie soldul (stocul) de stocuri este epuizat, dar rechizitele de birou au fost transmise în folosință.
În astfel de situații, se poate stabili o valoare absolută printr-o limită lunară pentru astfel de cheltuieli.
Studiu de caz 8.
Conform datelor din exemplul precedent, entitatea în politicile contabile pentru anul 201X+1 a stabilit limita de 6 000 lei lunar pentru bunuri de cancelarie și servicii similare. De asemenea în Planul de conturi contabil de lucru a introdus7 la analitica contului de cheltuieli 713 „Bunuri de cancelarie și servicii similare”.
În ianuarie — februarie 201X+1 entitatea deține următoarele operații referitor la bunuri de cancelarii și servicii similare:
Alte achiziții și operații similare nu au fost înregistrate în lunile ianuarie-februarie 201X+1. Toate rechizitele de birou au fost transmise în folosință la data achiziției și/sau primirii serviciilor de încărcare a cartușelor.
În baza datelor din exemplu entitatea întocmește următoarele formule contabile:
la 15.01.201X+1:
la 20.01.201X+1:
la 21.01.201X+1:
la 05.02.201X+1:
La sfîrșitul lunii entitatea decontează cheltuielile anticipate acumulate, conform limitei stabilite în politicile contabile, de exemplu, în studiu de caz limita constituie 6 000 lei
În baza datelor entitatea întocmește următoarele formule contabile:
la 28.02.201X+1:
De asemenea sunt entități care, în funcție de genul de activitate, nu au rulaje în conturile de stocuri sau soldurile aferent acestora sunt nesemnificative, atunci pentru aceștia ponderea dintre bunurile de cancelarie și fluxul de stocuri este semnificativă, după cum am menționat mai sus. Prin urmare, aceste entități pot stabili un prag de semnificație în mărime absolută.
Totodată, pentru bunurile și sau serviciile similare care în momentul achiziţionării lor sunt transmise în folosinţă, poate fi aplicată și prevederea SNC Cheltuieli pct. 8, numai cu condiția că astfel de bunuri și/sau servicii pot fi recunoscute drept cheltuieli.
Cheltuieli suportate în perioada de gestiune, dar care se referă la perioadele de gestiune ulterioare
Conform prevederilor SNC Cheltuieli, cheltuielile suportate în perioada de gestiune, dar care se referă la perioadele de gestiune ulterioare şi depăşesc pragul de semnificaţie stabilit în politicile contabile, se recunosc ca cheltuieli anticipate. Pe măsura survenirii perioadelor corespunzătoare, cheltuielile anticipate se decontează la cheltuielile curente prin metoda liniară sau prin altă metodă stabilită de entitate.
În continuare vom prezenta un studiu de caz, pentru a expune modul de aplicare a pragului de semnificație în cazul cheltuieli suportate în perioada de gestiune, dar care se referă la perioadele de gestiune ulterioare.
Studiu de caz 9.
Entitatea a asigurat la 15.09.201X un utilaj cu o valoare contabilă de 578 560 lei utilizat în procesul de fabricație a produselor entității. Asigurarea este prevăzută pe o perioada de 24 de luni în sumă de 28 650 lei.
Conform politicilor contabile, în cazul cînd costurile de asigurare se referă la perioadele viitoare și depășesc 1% din valoarea contabilă a utilajelor ele se recunosc ca cheltuieli anticipate, și se alocă costurilor curente în limita duratei asigurării.
În baza datelor din studiu de caz entitatea contabilizează:
În contextul dat, menționăm că entitatea poate aplica prevederile pragului de semnificație în capitol aparte ca anexă la politicile contabile, sau poate include fiecare aspect aferent pragului de semnificație în capitolele respective (active imobilizate, active circulante etc.,), de exemplu aspectele ce țin de pragul de semnificație a imobilizărilor vor fi incluse în capitolul politicii de contabilitate aferent imobilizărilor.
În continuare vom întocmi un model de anexă la politici contabile aferent unui capitol distinct legat de pragul de semnificație.
__________________________________
1 Totodată, în funcție de prevederile în politicile contabile entitatea poate efectua următoarele înregistrări contabile:
la cheltuieli anticipate — Dt. 261 Ct. 211, 521 etc., în valoarea totală 17 500 lei,
în componența costurilor de producție — Dt. 811, 812, 821 etc. Ct. 261 suma de 2 670 lei
2 Totodată menționăm că, entitatea de sine stătător poate stabili modul de determinarea și mărimea pragului de semnificație, care poate fi divers în dependență de tipul ieșirii: lichidării din motivul uzurii, distrugerii, vînzare, donație etc., precum și în funcție de exemplu de valoarea contabilă, valoarea reziduală etc.
3 Totodată menționăm că, entitatea poate aplica și o altă tehnică (variantă) de delimitarea a proprietății imobiliare, în utilizată de posesor și investiție imobiliară, deoarece pot fi situații, de exemplu, cînd: nu la toți locatarii li se prestează (furnizează) servicii suplimentare, sau pentru locator sunt mai importante serviciile ce le furnizează decît plățile de leasing operațional de primit.
4 Menționăm că, pentru delimitarea produselor principale de produse secundare sau după caz, de deșeuri, bunuri obținute din rebuturi, semifabricate, producție în curs de execuție etc.) trebuie să se țină cont pe lingă criteriile menționate mai sus și de procesul tehnologic al fiecărui activ (bun, produs etc.).
5 În conformitate cu SNC Stocuri pct. 6, obiectele de mică valoare şi scurtă durată reprezintă bunuri valoarea unitară a cărora nu depăşeşte plafonul stabilit de legislaţie sau pragul de semnificaţie prevăzut în politicile contabile, indiferent de durata de serviciu sau cu o durată de serviciu nu mai mare de un an, indiferent de valoarea unitară (de exemplu, instrumente şi dispozitive cu destinaţie generală şi specială, utilaj de schimb, ambalaj tehnologic, inventar de producţie, îmbrăcăminte şi încălţăminte specială, dispozitive de protecţie, lenjerie, construcţii şi dispozitive provizorii, inventar sportiv şi turistic şi alte obiecte similare).
6 Conform SNC Stocuri, pct. 5, noțiunea de stocuri semnifică – active circulante care sînt:
destinate pentru a fi vîndute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;
în curs de execuţie în procesul desfăşurării normale a activităţii; sau
sub formă de materii prime, materiale de bază şi alte materiale consumabile, care urmează a fi folosite în procesul de producţie, pentru prestarea serviciilor şi/sau în alte scopuri gospodăreşti.
7 În baza Planului general de conturi contabile, entităţile pot să introducă conturi suplimentare de gradul II în clasele 1-7 şi conturi de gradul I şi II în clasele 8-9 în conformitate cu necesităţile informaţionale proprii, fără dublarea şi denaturarea Planului general de conturi contabile.
În baza Planului general de conturi contabile, entitatea elaborează planul de conturi de lucru care conţine nomenclatorul integral al conturilor de gradul I şi II necesare pentru ţinerea contabilităţii, întocmirea situaţiilor financiare şi alte necesităţi informaţionale.
8 Conform SNC Cheltuieli anexa 3, pct. 10, cheltuielile privind rechizitele de birou, formularele documentelor primare și rapoartelor sunt incluse în componența cheltuielilor administrative.
Conform Planul General de conturi contabile poate fi utilizat contul 7 138 alte cheltuieli administrative, prin analitica Bunuri de cancelarie și servicii similare
9 În cazul în care în factura primită pentru alimentarea cartușului este înscris:
„toner”, atunci se poate întocmi formula contabilă:
Dt. 2119 Bunuri de cancelarie și servicii similare, Ct. 521 – în limita pragului de semnificație.
„alimentarea cartușului”, atunci se poate întocmi formula contabilă:
Dt. 261, 712, 713 etc. Ct. 521- în limita pragului de semnificație.
Dacă, în politicile contabile entitatea va aplica același prag de semnificație și pentru rechizite, inclusiv alimentarea cartușelor atunci poate fi utilizat contul 261 în cazul depășirii pragului de semnificație, se întocmește formula contabilă:
Dt. 261 Ct. 521
Ulterior se întocmește formula contabilă
Dt. 712, 713 etc. Ct. 261
10 Menționam că pot fi întocmite și înregistrări contabile precum:
Dt. 171 Ct. 521 – 14 325 lei (28 650 lei: 24 luni x 12 luni)
Dt. 261 Ct. 521 – 14 325 (28 650 lei: 24 luni x 12 luni)
Dt. 821 Ct. 261 – 596,87 lei (14 325 lei: 12 luni: 2)
În practica contabilă nu prea s-a utilizat termenul de semnificație prin prisma prevederilor contabile, astfel poate fi dificil de stabilit, de exemplu, în mărime absolută (în sumă fixă) sau mărime relativă (cote procentuale) de la mărimea elementului sau a grupei de elemente; dacă în procent, atunci care mărimea ce se consideră semnificativă sau nesemnificativă 1%, 2,5%, 10% etc., precum și cum tehnic se determină și aplică.
Astfel, determinarea pragului de semnificație, în general este un aspect ce ține de judecata profesională a contabilului, stabilirea și tehnica de aplicare a acestuia este un aspect destul de relevant.
Menționăm că, valorile pragului de semnificație după caz trebuie determinat și inclus în politicile contabile pînă la aprobarea acestora.
Astfel, în prezentul articol vom recomanda unele aspecte aplicative în determinarea pragului de semnificație, conform noilor reglementări contabile în cazul situațiilor concrete, precum:
- Recunoașterea mijloacelor fixe (SNC Imobilizări necorporale și corporale, pct. 4, 6)
- Valoarea reziduală a obiectelor de mijloace fixe (SNC Imobilizări necorporale și corporale, pct. 4, 20)
- Costurile ulterioare aferente întreţinerii, asistenţei tehnice şi reparaţiei imobilizărilor corporale pentru menținerea în stare funcțională (SNC Imobilizări necorporale și corporale, pct. 57 — 58)
- Costurile de ieşire a imobilizărilor corporale (SNC Imobilizări necorporale și corporale, pct. 65 – 66)
- Delimitarea investiţiei imobiliare de proprietatea imobiliară (SNC Investiții imobiliare pct. 6), precum și furnizarea locatarilor servicii suplimentare (SNC Investiții imobiliare, pct. 7)
- Delimitarea produselor secundare de produsele principale (SNC Stocuri, pct. 5, 18)
- Recunoașterea obiectelor de mica valoare și scurtă durată (SNC Stocuri, pct. 6)
- Bunurile cu o pondere nesemnificativă în totalul stocurilor (SNC Stocuri, pct. 9)
- Cheltuieli suportate în perioada de gestiune dar care se referă la perioadele de gestiune ulterioare (SNC Cheltuieli, pct. 8)
Recunoașterea mijloacelor fixe
În conformitate cu SNC Imobilizări necorporale și corporale pct. 4, mijloacele fixe sunt definite ca imobilizări corporale transmise în exploatare, valoarea unitară a cărora depășește plafonul valoric prevăzut de legislația fiscală sau pragul de semnificație stabilit de entitate în politicile contabile.
Astfel entitatea poate stabili în politicile contabile o valoare concretă pentru a putea recunoaște activul în categoria de mijloc fix. De exemplu activul este deținut pentru a fi utilizat pe o perioadă mai mare de un an, și entitatea stabilește în politicile sale contabile limita de valoare pentru astfel de active in mărime de 3 000 lei.
Menționăm că, plafonul prevăzut de legislația fiscală este 6 000 lei (CF art. 26, (2)).
Valoarea reziduală a obiectelor de mijloace fixe
SNC Imobilizări necorporale și corporale, pct. 20, prevede considerarea valorii reziduale egale cu zero la calcularea amortizării, pentru obiectele a căror valoare reziduală este nesemnificativă.
În continuare vom prezenta un model de aplicare a pragului de semnificație în cazul valorii reziduale a obiectelor de mijloace fixe.
Studiu de caz 1. Entitatea X aplică pragul de semnificație în cazul valorii reziduale pentru calcularea amortizării mijloacelor fixe. În conformitate cu politicile contabile, dacă valoarea reziduală este mai mică de 1,5% din valoarea inițială, atunci valoarea reziduală se consideră egală cu zero la calcularea amortizării. Calculul amortizării începînd cu data transmiterii în utilizare.
În luna septembrie 201X entitatea a achiziționat un utilaj, valoarea inițială constituie 157 840 lei, durata de utilizare 7 ani. Entitatea a estimat valoarea reziduală în mărime de 2 000 lei.
În situația dată valoarea reziduală constituie 1,27% (2000 lei: 157 840 lei x 100%) ceea ce este mai puțin de 1,5% astfel valoarea reziduală se consideră nulă.
Prin urmare amortizarea lunară v-a constitui 1 879 lei (157 840 lei: 7 ani: 12 luni)
Costurile ulterioare aferente întreţinerii, asistenţei tehnice şi reparaţiei imobilizărilor corporale
În conformitate cu SNC Imobilizări necorporale și corporale, costurile ulterioare aferente întreţinerii, asistenţei tehnice şi reparaţiei imobilizărilor corporale se efectuează pentru menţinerea lor în stare funcţională. Costurile (inclusiv remunerarea personalului, valoarea materialelor consumate şi părţilor componente înlocuite) de la care nu se aşteaptă beneficii economice suplimentare, se reflectă ca costuri/cheltuieli curente.
Cînd costurile menţionate sînt semnificative în comparaţie cu pragul de semnificaţie stabilit de entitate, ele pot fi raportate la cheltuieli anticipate cu includerea ulterioară în componenţa costurilor şi/sau cheltuielilor curente în modul stabilit de politicile contabile a entităţii.
În continuare vom prezenta un model de aplicare a pragului de semnificație în cazul costurilor ulterioare aferente întreținerii, asistenței tehnice și reparației imobilizărilor corporale.
Studiu de caz 2. Entitatea X în august 201X a reparat două obiecte de mijloace fixe, o clădire administrativă și o încăpere de producere. Conform politicilor contabile în cazul mijloacelor fixe utilizate în:
- scopuri administrative, de distribuție și alte scopuri decît cele utilizate în procesul de producție — costurile de reparații curente în limita amortizării pentru ultimele 12 luni se trec la cheltuieli curente, în cazul depășirii valorii amortizării pentru ultimele 12 luni acestea se înregistrează ca costuri anticipate cu decontarea ulterioară în limita sumelor de amortizare anuale.
- procesul de producție și de prestări servicii – costurile curente de reparații se înregistrează ca cheltuieli anticipate cu decontarea ulterioară în limita sumelor de amortizare.
În tabelul de mai jos sunt prezentate informațiile necesare.
Tabelul 1
Informații privind amortizarea lunară și costurile de întreținere
Conform datelor din studiu de caz, în cazul clădirii administrative costurile aferente întreținerii se reflectă la cheltuieli curente în valoarea integră de 24 500 lei, deoarece este în limita valorii amortizabile anuale 30 720 lei (2 560 lei x 12 luni).
În cazul încăperii de producție costurile de întreținere, se includ în costuri de producție în limita valorii amortizabile lunare, restul se înregistrează ca cheltuieli anticipate cu decontarea ulterioară în limita sumelor de amortizare și se reflectă:
- la cheltuieli anticipate — Dt. 261 Ct. 211, 521, 544, 531 etc., valoarea de 14 830 lei (17 500 lei – 2 670 lei)1,
- în costul de producție — Dt. 811, 812, 821 etc., Ct. 211, 521, 544, 531, etc., suma de 2 670 lei
Costurile de ieşire a imobilizărilor corporale
Conform prevederilor SNC Imobilizări necorporale și corporale, costurile de ieşire a obiectului se înregistrează ca cheltuieli în perioadă în care ele au fost suportate. Dacă nu coincide perioada în care sînt suportate costurile şi recunoscute veniturile din înstrăinarea obiectului, costurile de ieşire semnificative pot fi reflectate în componenţa cheltuielilor anticipate. Astfel de cheltuieli se trec la cheltuieli curente în perioada în care se recunoaşte venitul din înstrăinarea obiectului.
În continuare vom prezenta un model de aplicare a pragului de semnificație în cazul costurilor de ieșire a imobilizărilor corporale.
Studiu de caz 3.Entitatea în decembrie 201X a suportat costuri aferente ieșirii unui obiect de mijloc fix în sumă de 8 500 lei. Valoarea inițială a obiectului constituie 1 000 000 lei, amortizarea acumulată – 955 000 lei. Mijlocul fix a fost vîndut în ianuarie 201X+1.
Conform politicilor contabile dacă costurile aferente ieșirii depășesc pragul de semnificație de 0,5% din valoarea inițială2, atunci costurile suportate se înregistrează ca cheltuieli anticipate și se decontează ulterior la costuri curente în perioada cînd a fost efectuată ieșirea efectivă.
Conform datelor din studiu de caz, entitatea întocmește următoarele înregistrări contabile:
în decembrie 201X:
- Dt. 261 Ct. 211, 521, 531, 533 etc. – 8 500 lei, deoarece a depășit pragul de semnificație stabilit în politicile contabile, cazul dat de 5 000 lei (1 000 000 lei x 0,5%);
în ianuarie 201X+1:
- Dt. 721 Ct. 261 – 8 500 lei.
Delimitarea investiţiei imobiliare de proprietatea imobiliară deținută de posesor
În conformitate cu SNC Investiții imobiliare pct. 6, în cazul în care o proprietate imobiliară include două părţi — una deţinută pentru a fi transmisă în leasing operaţional sau cu scopul creşterii valorii acesteia, iar altă parte pentru a produce bunuri, prestarea serviciilor sau în scopuri administrative, clasificarea se efectuează astfel:
- dacă fiecare din aceste părţi poate fi vîndută sau transmisă în leasing financiar, entitatea înregistrează fiecare parte separat – ca investiţie imobiliară şi ca proprietate imobiliară utilizată de posesor;
- dacă fiecare din aceste părţi nu poate fi vîndută în mod separat, atunci proprietatea imobiliară se consideră drept investiţie imobiliară în cazul în care partea deţinută pentru a fi utilizată în producţie, pentru furnizarea de bunuri, prestări servicii sau în scopuri administrative este nesemnificativă.
Pragul de semnificaţie privind delimitarea investiţiei imobiliare de proprietatea imobiliară utilizată de posesor se stabileşte în politicile contabile ale entităţii.
În continuare vom prezenta o modalitate de determinare a delimitării investiţiei imobiliare de proprietatea imobiliară deținută de posesor.
Studiu de caz 4.O entitate deține o proprietate imobiliară în suprafață de 150 m2 care nu poate fi vîndută în mod separat, dar este utilizată o parte (25 m2) în scopuri administrative, cealaltă suprafață este transmisă în leasing operațional.
Pragul de semnificație stabilit în politicile contabile pentru delimitarea investiției imobiliară de proprietatea imobiliară deținută de posesor este de 20 %.
În cazul dat entitatea consideră proprietatea imobiliară drept investiție imobiliară, deoarece nivelul este în limita de 20 % (16,67 % (25 m2: 150 m2 x 100%)).
Totodată, pot fi situații cînd entitatea — deţinătoare a unei proprietăţi imobiliare transmise în leasing operaţional furnizează locatarilor servicii suplimentare, conform SNC Investiții imobiliare pct. 7, ea tratează proprietatea imobiliară ca fiind investiţie imobiliară, dacă valoarea acestor servicii nu depăşeşte pragul de semnificaţie stabilit de entitate.
În continuare vom recomanda o variantă de delimitare de a proprietăţi imobiliare ca fiind investiție imobiliară în cazul furnizării serviciilor suplimentare.
Studiu de caz 5.
Conform datelor din exemplu precedent să presupunem că proprietatea este transmisă în leasing operațional către 2 locatari (cîte 62,5 m2), cărora li se prestează servicii de pază.
Conform contractelor încheiate părțile de leasing operațional constituie pentru ambii locatari de 5 euro pentru un metru pătrat. Dar costul serviciilor de pază pentru un locatar constituie 25 euro lunar, iar pentru al doilea locatar 250 euro, deoarece comercializează produse prețioase.
Conform politicilor contabile pragul de semnificaţie stabilit în cazul delimitării proprietăților imobiliare în cazul prestării serviciilor constituie 30% din valoarea părții de leasing operațional, dar delimitarea investiției imobiliare de proprietatea imobiliară deținută de posesor este stabilită de 20 %.
În baza datelor din studiu de caz, entitatea determină dacă, cota serviciilor suplimentare în plata de leasing operațional, se încadrează în pragul de semnificație stabilit în politicile contabile, de exemplu in cazul:
- primului locatar se încadrează deoarece cota serviciilor de pază în valoarea plății de leasing operațional constituie 8 % [25 euro: (5 euro/m2 x 62,5 m2) x 100%]
- al doilea locatar nu se încadrează deoarece ponderea serviciilor de pază în valoarea plății de leasing operațional este de 80 % [250 euro: (5 euro/m2 x 62,5 m2) x 100%]
În urma calculelor efectuate entitatea trebuie3 să clasifice partea proprietății în cazul locatarului nr. 2 ca proprietatea imobiliară deținută de posesor.
Totodată, menționăm că, conform politicilor contabile entitatea a stabilit prag de semnificație, potrivit pct. 6 SNC Investiții imobiliare, în cazul delimitării investiției imobiliare de proprietatea imobiliară deținută de posesor în mărime de 20 %.
Astfel, în cazul cînd suprafața de 25 m2 este utilizată de posesor, iar suprafața de 62,5 m2, nu poate fi clasificată ca investiție imobiliară (din cauza depășirii pragului de semnificație stabilit în mărime de 30% aferent prestării serviciilor prevăzut în politicile contabile), atunci entitatea a depășit și pragul de semnificație (stabilit în mărime de 20%) care este aplicat în cazul delimitărilor investiției imobiliare de proprietatea imobiliară deținută de posesor determinată ulterior în mărime de 58% [(25 m2 + 62,5 m2): 150 m2 x 100 %], astfel în urma calculelor făcute întreaga proprietate nu poate fi clasificată ca investiție imobiliară.
Delimitarea produselor secundare de produsele principale
În conformitate cu SNC Stocuri pct. 6, alin. 5, produsele secundare reprezintă bunuri care se obţin în procesul de producție, concomitent cu produsele principale şi au o importanţă secundară şi valoare nesemnificativă faţă de acestea. Aceste produse, conform pct. 18 al standardului menționat, se evaluează la valoarea realizabilă netă care se deduce din suma totală a costurilor de producţie.
Menționăm că, pot fi situații cînd un produs concret stabilit ca secundar într-o perioadă poate fi clasificat ca principal4 într-o altă perioadă. Astfel, în politicile contabile recomandam de a se ține cont de un prag de semnificație, în cazul stabilirii produsului secundar evaluat la valoarea realizabilă netă.
În continuare vom recomanda o variantă de determinare a produselor secundare din cadrul produselor principale.
Studiu de caz 6.
O entitate în:
- martie 201X a produs mai multe tipuri de produse (canapele, fotolii, colțare etc.) care sunt fabricate cu regularitate de entitate (costul de producție lunar aferent acestora constituie 856 500 lei), totodată a mai fabricat un produs adițional — penare (în număr de 50 de unități care poate fi vîndut la preț de 12 lei) care a derivat din procesul de fabricație a produselor de bază.
- august 201X a produs mai multe tipuri de produse (canapele, fotolii, colțare) care sunt fabricate cu regularitate de entitate (costul de producție lunar aferent acestora constituie 378 050 lei), totodată în perioada pregătirilor de școală, a fost luată o comandă de 5 000 penare cu un preț stabilit de 10 lei.
Conform politicilor contabile entitatea a stabilit pragul de semnificație în mărime de 1% din costul produselor principale, aferent produsului secundar evaluat la valoarea realizabilă netă.
În baza datelor entitatea în:
- martie 201X, recunoaște produsul „penar” ca produs secundar, deoarece are o importanța secundară pentru entitatea și valoare nesemnificativă 0,07% [(50 unități x 12 lei/unitate): 856 500 lei x 100 %];
- august 201X, recunoaște produsul „penar” ca produs principal, fiindcă are importanța principală (comandă cu un număr mare de unități) și valoare semnificativă 13,23 % [(5 000 unități x 10 lei/unitate): 378 050 lei x 100 %].
Recunoașterea obiectelor de mica valoare și scurtă durată
Obiectele de mică valoare şi scurtă durată – bunuri valoarea unitară a cărora nu depăşeşte plafonul stabilit de legislaţie sau pragul de semnificaţie prevăzut în politicile contabile, indiferent de durata de serviciu sau cu o durată de serviciu nu mai mare de un an, indiferent de valoarea unitară (de exemplu, instrumente şi dispozitive cu destinaţie generală şi specială, utilaj de schimb, ambalaj tehnologic, inventar de producţie, îmbrăcăminte şi încălţăminte specială, dispozitive de protecţie, lenjerie, construcţii şi dispozitive provizorii, inventar sportiv şi turistic şi alte obiecte similare) (SNC Stocuri pct. 6).
Astfel, entitatea poate stabili în politicile contabile o valoare concretă pentru a putea recunoaște activul în categoria obiectelor de mică valoare şi scurtă durată. De exemplu entitatea stabilește în politicile sale contabile limita de valoare de 5 000 lei pentru recunoașterea obiectelor de mică valoare și scurtă durată, în cazul cînd acestea au o durată de serviciu mai mare de un an.
După cum am menționăm mai sus, plafonul prevăzut de legislația fiscală este 6 000 lei (CF art. 26, (2)).
Bunurile cu o pondere nesemnificativă în totalul stocurilor
După cum am menționat mai sus, în perioada elaborării politicilor contabile este necesar aplicarea după caz a pragului de semnificație. În unele cazuri aplicarea pragului de semnificație pare a fi neesențială, precum evaluarea, recunoașterea, înregistrarea și gestiunea rechizitelor de birou, cum pot fi, calculatoare, capsatoare, hîrtie etc., sau literatură specializată (ISO, SM etc.) s. a., sau diferite servicii, precum încărcarea cartușelor la imprimante, la copiatoare etc., altfel spus „bunuri de cancelarie și servicii similare”.
Dacă unele entități au cheltuit pentru procurarea a astfel de bunuri sume de 500 lei/lunar altele de 85 000 lei/lunar.
Astfel contabilii se întreabă ce fac cu aceste cheltuieli/costuri, cum se contabilizează, direct în costuri (811, 812, 821 etc.), sau se trec în componența cheltuielilor (712, 713 etc.), sau stocurilor (211, 2135 etc.), sau cheltuielilor anticipate (171, 261).
Menționăm că, aspectele aferente contabilității rechizitelor de birou sunt prevăzute în pct. 9, SNC Stocuri prin bunurile cu o pondere nesemnificativă în totalul stocurilor (de exemplu, rechizitele de birou) pot fi decontate direct la costuri şi/sau cheltuieli curente din momentul achiziţionării lor cu condiţia că datele procurării şi transmiterii lor în folosinţă coincid.
Din această prevedere constatăm trei condiții principale:
- bunurile cu o pondere nesemnificativă în totalul stocurilor6;
- pot fi decontate direct la costuri şi/sau cheltuieli curente din momentul achiziţionării lor;
- datele procurării şi transmiterii lor în folosinţă coincid.
Primul aspect pare a fi cunoscut deja, dar ce înseamnă nesemnificativ pentru entitatea care a cheltuit 500 lei și pentru cea care a cheltuit 85 000 lei.
Pentru a stabili un indicator (cotă sau sumă) concret aferent nivelului de semnificație, recomandăm, în principal:
- determinarea ponderii acestor cheltuieli, de exemplu în costul vînzărilor, altor cheltuieli, veniturilor din vînzări etc.
- analiza cheltuielilor/costurilor suportate în ultimii 1-3 ani pentru astfel de necesități;
- determinarea ponderii cheltuielilor/costurilor suportate aferent bunurilor de cancelarie și a serviciilor suportate în comparație cu fluxul stocurilor (sau nivelul mediu al stocurilor).
Studiu de caz 7.
Entitatea X pentru anul 201X a suportat cheltuieli pentru bunurile de cancelarie și serviciile similare în sumă de 70 965 lei, în 201X-1 – 71 256 lei. Intrările în componența stocurilor (debitul conturilor 211, 213, 217 etc.) au fost înregistrate pentru anul 201X – 40 356 458 lei, pentru 201X-1 — 41 056 897 lei.
Conform datelor din exemplu entitatea a determinat că aproximativ 0,17 % — 0,18 % — din intrările de stocuri constituie bunuri de cancelarie și servicii similare.
Astfel, entitatea poate stabili că, în limita de 1% din valoarea stocurilor poate fi trecută direct la cheltuieli, cu condiția că se respectă celelalte condiții: pot fi decontate direct la costuri şi/sau cheltuieli curente din momentul achiziţionării lor și datele procurării şi transmiterii lor în folosinţă coincid.
Dar, poate sau nu de aplicat acest indicator în practică. Astfel, entitatea la fiecare achiziție de bunuri de cancelarie trebuie să facă calculul dintre intrările de stocuri și această cotă. Totodată pot fi situații cînd la data achiziționării mărfurilor de cancelarie soldul (stocul) de stocuri este epuizat, dar rechizitele de birou au fost transmise în folosință.
În astfel de situații, se poate stabili o valoare absolută printr-o limită lunară pentru astfel de cheltuieli.
Studiu de caz 8.
Conform datelor din exemplul precedent, entitatea în politicile contabile pentru anul 201X+1 a stabilit limita de 6 000 lei lunar pentru bunuri de cancelarie și servicii similare. De asemenea în Planul de conturi contabil de lucru a introdus7 la analitica contului de cheltuieli 713 „Bunuri de cancelarie și servicii similare”.
În ianuarie — februarie 201X+1 entitatea deține următoarele operații referitor la bunuri de cancelarii și servicii similare:
- 15.01.201X+1 – a procurat rechizite de birou în suma de 4 500 lei;
- 20.01.201X+1 – a procurat rechizite în sumă de 2 460 lei;
- 21.01.201X+1 – a încărcat 7 cartușe în valoare de 400 lei;
- 05.02.201X+1 – a încărcat 10 cartușe în valoare de 620 lei.
Alte achiziții și operații similare nu au fost înregistrate în lunile ianuarie-februarie 201X+1. Toate rechizitele de birou au fost transmise în folosință la data achiziției și/sau primirii serviciilor de încărcare a cartușelor.
În baza datelor din exemplu entitatea întocmește următoarele formule contabile:
la 15.01.201X+1:
- Dt. 71388 Bunuri de cancelarie și servicii similare, Ct. 521 – 4 500 lei;
la 20.01.201X+1:
- Dt. 7138 Bunuri de cancelarie și servicii similare, Ct. 521 – 1 500 lei (6 000 lei – 4 500 lei )
- Dt. 2119 Bunuri de cancelarie și servicii similare, Ct. 521 – 960 lei (2 460 lei – 1 500 lei);
la 21.01.201X+1:
- Dt. 26199 etc. Bunuri de cancelarie și servicii similare, Ct. 521 – 400 lei.
la 05.02.201X+1:
- Dt. 7138 Bunuri de cancelarie și servicii similare, Ct. 521 – 620 lei;
La sfîrșitul lunii entitatea decontează cheltuielile anticipate acumulate, conform limitei stabilite în politicile contabile, de exemplu, în studiu de caz limita constituie 6 000 lei
În baza datelor entitatea întocmește următoarele formule contabile:
la 28.02.201X+1:
- Dt. 7138 Bunuri de cancelarie și servicii similare, Ct. 2119 – 960 lei;
- Dt. 7138 Bunuri de cancelarie și servicii similare, Ct. 2619 – 400 lei
De asemenea sunt entități care, în funcție de genul de activitate, nu au rulaje în conturile de stocuri sau soldurile aferent acestora sunt nesemnificative, atunci pentru aceștia ponderea dintre bunurile de cancelarie și fluxul de stocuri este semnificativă, după cum am menționat mai sus. Prin urmare, aceste entități pot stabili un prag de semnificație în mărime absolută.
Totodată, pentru bunurile și sau serviciile similare care în momentul achiziţionării lor sunt transmise în folosinţă, poate fi aplicată și prevederea SNC Cheltuieli pct. 8, numai cu condiția că astfel de bunuri și/sau servicii pot fi recunoscute drept cheltuieli.
Cheltuieli suportate în perioada de gestiune, dar care se referă la perioadele de gestiune ulterioare
Conform prevederilor SNC Cheltuieli, cheltuielile suportate în perioada de gestiune, dar care se referă la perioadele de gestiune ulterioare şi depăşesc pragul de semnificaţie stabilit în politicile contabile, se recunosc ca cheltuieli anticipate. Pe măsura survenirii perioadelor corespunzătoare, cheltuielile anticipate se decontează la cheltuielile curente prin metoda liniară sau prin altă metodă stabilită de entitate.
În continuare vom prezenta un studiu de caz, pentru a expune modul de aplicare a pragului de semnificație în cazul cheltuieli suportate în perioada de gestiune, dar care se referă la perioadele de gestiune ulterioare.
Studiu de caz 9.
Entitatea a asigurat la 15.09.201X un utilaj cu o valoare contabilă de 578 560 lei utilizat în procesul de fabricație a produselor entității. Asigurarea este prevăzută pe o perioada de 24 de luni în sumă de 28 650 lei.
Conform politicilor contabile, în cazul cînd costurile de asigurare se referă la perioadele viitoare și depășesc 1% din valoarea contabilă a utilajelor ele se recunosc ca cheltuieli anticipate, și se alocă costurilor curente în limita duratei asigurării.
În baza datelor din studiu de caz entitatea contabilizează:
- Dt. 17110 Ct. 521 – 28 650 lei
- Dt. 261 Ct. 171 – 14 325 lei (28 650 lei: 24 luni x 12 luni)
- Dt. 821 Ct. 261 – 596,87 lei (14 325 lei: 12 luni: 30 zile x 15 zile) deoarece este asigurat din 15.09.201X
În contextul dat, menționăm că entitatea poate aplica prevederile pragului de semnificație în capitol aparte ca anexă la politicile contabile, sau poate include fiecare aspect aferent pragului de semnificație în capitolele respective (active imobilizate, active circulante etc.,), de exemplu aspectele ce țin de pragul de semnificație a imobilizărilor vor fi incluse în capitolul politicii de contabilitate aferent imobilizărilor.
În continuare vom întocmi un model de anexă la politici contabile aferent unui capitol distinct legat de pragul de semnificație.
__________________________________
1 Totodată, în funcție de prevederile în politicile contabile entitatea poate efectua următoarele înregistrări contabile:
la cheltuieli anticipate — Dt. 261 Ct. 211, 521 etc., în valoarea totală 17 500 lei,
în componența costurilor de producție — Dt. 811, 812, 821 etc. Ct. 261 suma de 2 670 lei
2 Totodată menționăm că, entitatea de sine stătător poate stabili modul de determinarea și mărimea pragului de semnificație, care poate fi divers în dependență de tipul ieșirii: lichidării din motivul uzurii, distrugerii, vînzare, donație etc., precum și în funcție de exemplu de valoarea contabilă, valoarea reziduală etc.
3 Totodată menționăm că, entitatea poate aplica și o altă tehnică (variantă) de delimitarea a proprietății imobiliare, în utilizată de posesor și investiție imobiliară, deoarece pot fi situații, de exemplu, cînd: nu la toți locatarii li se prestează (furnizează) servicii suplimentare, sau pentru locator sunt mai importante serviciile ce le furnizează decît plățile de leasing operațional de primit.
4 Menționăm că, pentru delimitarea produselor principale de produse secundare sau după caz, de deșeuri, bunuri obținute din rebuturi, semifabricate, producție în curs de execuție etc.) trebuie să se țină cont pe lingă criteriile menționate mai sus și de procesul tehnologic al fiecărui activ (bun, produs etc.).
5 În conformitate cu SNC Stocuri pct. 6, obiectele de mică valoare şi scurtă durată reprezintă bunuri valoarea unitară a cărora nu depăşeşte plafonul stabilit de legislaţie sau pragul de semnificaţie prevăzut în politicile contabile, indiferent de durata de serviciu sau cu o durată de serviciu nu mai mare de un an, indiferent de valoarea unitară (de exemplu, instrumente şi dispozitive cu destinaţie generală şi specială, utilaj de schimb, ambalaj tehnologic, inventar de producţie, îmbrăcăminte şi încălţăminte specială, dispozitive de protecţie, lenjerie, construcţii şi dispozitive provizorii, inventar sportiv şi turistic şi alte obiecte similare).
6 Conform SNC Stocuri, pct. 5, noțiunea de stocuri semnifică – active circulante care sînt:
destinate pentru a fi vîndute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;
în curs de execuţie în procesul desfăşurării normale a activităţii; sau
sub formă de materii prime, materiale de bază şi alte materiale consumabile, care urmează a fi folosite în procesul de producţie, pentru prestarea serviciilor şi/sau în alte scopuri gospodăreşti.
7 În baza Planului general de conturi contabile, entităţile pot să introducă conturi suplimentare de gradul II în clasele 1-7 şi conturi de gradul I şi II în clasele 8-9 în conformitate cu necesităţile informaţionale proprii, fără dublarea şi denaturarea Planului general de conturi contabile.
În baza Planului general de conturi contabile, entitatea elaborează planul de conturi de lucru care conţine nomenclatorul integral al conturilor de gradul I şi II necesare pentru ţinerea contabilităţii, întocmirea situaţiilor financiare şi alte necesităţi informaţionale.
8 Conform SNC Cheltuieli anexa 3, pct. 10, cheltuielile privind rechizitele de birou, formularele documentelor primare și rapoartelor sunt incluse în componența cheltuielilor administrative.
Conform Planul General de conturi contabile poate fi utilizat contul 7 138 alte cheltuieli administrative, prin analitica Bunuri de cancelarie și servicii similare
9 În cazul în care în factura primită pentru alimentarea cartușului este înscris:
„toner”, atunci se poate întocmi formula contabilă:
Dt. 2119 Bunuri de cancelarie și servicii similare, Ct. 521 – în limita pragului de semnificație.
„alimentarea cartușului”, atunci se poate întocmi formula contabilă:
Dt. 261, 712, 713 etc. Ct. 521- în limita pragului de semnificație.
Dacă, în politicile contabile entitatea va aplica același prag de semnificație și pentru rechizite, inclusiv alimentarea cartușelor atunci poate fi utilizat contul 261 în cazul depășirii pragului de semnificație, se întocmește formula contabilă:
Dt. 261 Ct. 521
Ulterior se întocmește formula contabilă
Dt. 712, 713 etc. Ct. 261
10 Menționam că pot fi întocmite și înregistrări contabile precum:
Dt. 171 Ct. 521 – 14 325 lei (28 650 lei: 24 luni x 12 luni)
Dt. 261 Ct. 521 – 14 325 (28 650 lei: 24 luni x 12 luni)
Dt. 821 Ct. 261 – 596,87 lei (14 325 lei: 12 luni: 2)
-
Domeniu:
-
Nr. revistei:
-
Autorul|Newsmaker:
-
Instituție:
