În conformitate cu prevederile art. 194 alin. (1), (2) și (3) din Codul fiscal executarea silită a obligaţiei fiscale se efectuează prin:
        a) încasare a mijloacelor băneşti, inclusiv în valută străină, de pe conturile bancare şi/sau conturile de plăţi ale contribuabilului, cu excepţia celor de pe conturile de credit şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social);
        b) ridicare de la contribuabil a mijloacelor băneşti în numerar, inclusiv în valută străină;
        c) urmărire a bunurilor contribuabilului, cu excepţia celor consemnate la lit.a) şi b);
        d) urmărire a datoriilor debitoare ale contribuabililor prin modalităţile prevăzute la lit.a), b) şi c).
        Urmărirea bunurilor se face prin sechestrare, comercializare şi ridicare.
       Totodată, în cazul în care, după ce s-au aplicat modalităţile de executare silită, obligaţia fiscală a contribuabilului care desfăşoară activitate de întreprinzător nu a fost stinsă în totalitate, iar aplicarea ulterioară a executării silite este imposibilă, Serviciul Fiscal de Stat are dreptul să iniţieze aplicarea modalităţilor de depăşire a insolvabilităţii în conformitate cu legislaţia.
         Obligaţia fiscală a persoanei fizice neînregistrate ca subiect al activităţii de întreprinzător se stinge în modul prevăzut de Codul fiscal.

În conformitate cu prevederile art. 193 din Codul fiscal, condiţiile declanşării executării silite a obligaţiei fiscale sînt:
a) existenţa restanţei, ţinând cont de prevederile art. 252 din Codul fiscal;
b) neexpirarea termenelor de prescripţie stabilite de Codul fiscal;
d) contribuabilul nu se află în procedură de lichidare (dizolvare) sau în proces de insolvabilitate conform prevederilor legislaţiei în vigoare, cu excepția obligației fiscale calculate după intentarea procedurii de insolvabilitate, în conformitate cu prevederile Legii insolvabilității nr. 149/2012.

 În conformitate cu prevederile art. 206 alin. (1) din Codul fiscal, executarea silită a obligaţiei fiscale se consideră imposibilă dacă:
       a) persoana lichidată nu are succesor şi nu posedă bunuri pasibile urmăririi;
      b) persoana se află în proces de lichidare (dizolvare) sau în procedură de insolvabilitate, cu excepţia obligaţiei fiscale calculate după intentarea procedurii; c) există act judecătoresc ce suspendă executarea deciziei Serviciului Fiscal de Stat asupra cazului de încălcare fiscală sau de executare silită – pe perioada valabilităţii actului de suspendare;
     d) există actul respectiv al instanţei de judecată sau al executorului judecătoresc potrivit căruia perceperea restanţei este imposibilă sau există ordonanţa privind intentarea cauzei penale pe faptul pseudoactivităţii de întreprinzător ori ordonanţa privind intentarea cauzei penale pe faptul evaziunii fiscale a întreprinderilor, a instituţiilor şi a organizaţiilor, a persoanelor care nu practică activitate de întreprinzător, pe faptul insolvabilităţii fictive sau insolvabilităţii intenţionate;
       e) există decizia Serviciului Fiscal de Stat privind suspendarea executării deciziei contestate şi efectuarea unui control repetat (art. 271 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal) – pe perioada valabilităţii actului emis.

Conform prevederilor stipulate de pct. 2 din Ordinul SFS nr. 379/2017 privind aprobarea formularelor cu privire la aplicarea măsurilor de asigurare a stingerii obligației fiscale, Serviciul Fiscal de Stat este în drept să aplice sechestrul ca măsură de asigurare a stingerii obligației fiscale în cazurile:
- emiterii deciziei asupra cazului de încălcare și neexpirării termenului de 30 zile din data pronunțării acesteia, conform art. 252 din Codul fiscal;
- contestării deciziilor și acțiunilor privind executarea silită a obligației fiscale conform art. 273 din Codul fiscal;
- efectuării controlului fiscal la contribuabil odată cu emiterea actului de control și existenței suspiciunii că bunurile contribuabilului sau debitorului (ilor) acestuia pot fi înstrăinate până la emiterea deciziei asupra cazului (anulat prin Decizia Curții de Apel Chișinău nr. 3-395/22 din 27.02.2023);
- monitorizării contribuabilului în perioada de funcționare a postului fiscal și existenței suspiciunii că acesta va înregistra obligații fiscale față de buget, pe care nu va fi în stare să le achite;
- asigurarea executării prevederilor Hotărârii Guvernului nr.1275 din 26.12.2018 pentru aprobarea Regulamentului privind mecanismul de aplicare a prevederilor tratatelor internaţionale ale Republicii Moldova în domeniul asistenţei administrative reciproce în materie fiscală.

 Potrivit prevederilor art. 229 din Codul fiscal, suspendarea operaţiunilor la conturile bancare şi/sau conturile de plăţi, cu excepţia celor de împrumut, a conturilor bancare şi/sau conturilor de plăţi deschise conform prevederilor acordurilor de împrumut încheiate între Republica Moldova şi donatorii externi şi a conturilor bancare şi/sau conturilor de plăţi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi celor ale persoanelor fizice care nu sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător (în cazul executorilor judecătoreşti – numai conturile speciale), conturile de acumulare deschise conform legislaţiei insolvabilităţii, este o măsură prin care Serviciul Fiscal de Stat limitează dreptul contribuabilului de a folosi mijloacele băneşti care se află şi/sau se vor depune la conturile lui bancare şi/sau de plăţi şi de a folosi noile conturi, deschise în aceeaşi sau în o altă bancă (sucursală), societate de plată, societate emitentă de monedă electronică şi/sau furnizor de servicii poştale.
        Dispoziţia privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare şi/sau conturile de plăţi ale contribuabilului poate fi emisă în cazul comiterii oricărei încălcări din cele prevăzute la art. 253 alin. (1), la art. 255, la art. 260 alin. (1), la art. 263 alin. (1) şi (2), precum şi în cazurile nestingerii, în termenul stabilit, a obligaţiei fiscale şi urmăririi sumei debitoare a contribuabilului restanţier.
       Totodată, conform art. 4 alin. (10) din Legea pentru punerea în aplicare a titlului V al Codului fiscal nr. 408/2001, Serviciul Fiscal de Stat este în drept să suspende operaţiunile la conturile bancare și/sau conturile de plăți ale contribuabililor, în modul stabilit de legislaţia fiscală, în cazurile neachitării sau nerambursării sumelor enumerate la alin. (9) lit. c) din articolul citat: primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, veniturilor din vânzarea şi privatizarea patrimoniului public, împrumuturilor interne şi externe cu destinaţie specială acordate agenţilor economici prin intermediul Ministerului Finanţelor, dobânzilor aferente acestora, precum și mijloacelor dezafectate de la buget pentru stingerea împrumuturilor acordate agenţilor economici cu garanţie de stat sau cu garanţia autorităţilor administraţiei publice locale.

Conform prevederilor art. 229 alin. (8) din Codul fiscal, dispoziţia privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare şi/sau conturile de plăţi ale contribuabilului se anulează o dată cu lichidarea încălcării pentru care a fost aplicată suspendarea sau în cazul satisfacerii de către organul competent a contestaţiei contribuabilului, a cererii contribuabilului (debitorului), ţinând cont de motivele temeinice invocate de acesta, inclusiv constituirea de garanţii – bunuri libere de orice sarcini, oferite în vederea sechestrării, scrisoare de garanţie bancară, gaj, fidejusiune, precum şi în baza deciziei instanţei de judecată sau a contractului de amânare şi eşalonare.

Conform prevederilor art. 228 alin. (1) din Codul fiscal, majorarea de întîrziere (penalitate) reprezintă suma calculată în funcţie de cuantumul impozitului, taxei şi de timpul scurs din ziua în care acestea trebuiau plătite, indiferent de faptul dacă au fost sau nu calculate la timp. Aplicarea de către Serviciul Fiscal de Stat sau alt organ abilitat a majorării de întîrziere este obligatorie, independent de forma de constrîngere.
     Majorarea de întîrziere reprezintă o parte din obligaţia fiscală şi se percepe în modul stabilit pentru impunerea fiscală. La rîndul său, art. 228 alin. (2) din Codul fiscal stabilește că pentru neplata impozitului, taxei în termenul şi în bugetul stabilite conform legislaţiei fiscale se plăteşte o majorare de întîrziere, determinată în conformitate cu alin. (3) pentru fiecare zi de întîrziere a plăţii lor, pentru perioada care începe după scadenţa impozitului, taxei şi care se încheie în ziua plăţii lor efective inclusiv.
     Potrivit art. 228 alin. (3) din Codul fiscal, cuantumul majorării de întîrziere se determină anual în funcţie de rata de bază (rotunjită pînă la următorul procent întreg), stabilită de Banca Naţională a Moldovei în luna noiembrie a anului precedent anului fiscal de gestiune, aplicată la operaţiunile de politică monetară pe termen scurt, majorată cu 5 puncte, împărţită la numărul de zile ale anului şi aproximată conform regulilor matematice pînă la 4 semne după virgulă.
      Astfel, majorarea de întîrziere (penalitate) pentru anul 2022 (2021) constituie 0,0301% (0,0210 %) pentru fiecare zi de întîrziere a plăţii lor.
     Concomitent, conform prevederilor art. 28 din Legea privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489/1999, neplata contribuţiei de asigurări sociale la termenele stabilite atrage după sine majorări calculate pentru fiecare zi de întîrziere, pînă la data plăţii sumei datorate, inclusiv, în proporție 0,1% din suma datoriei pentru fiecare zi de întîrziere. Cuantumul majorărilor de întîrziere prevăzute la alin. (1) se stabileşte prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul respectiv. Calcularea majorărilor de întîrziere se efectuează de către Casa Naţională de Asigurări Sociale.
    Totodată, art. 30 din Legea nr. 1593/2002 cu privire la mărimea, modul și termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală stabilește că neachitarea în termen a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală atrage după sine calcularea unei majorări de întîrziere în proporţie de 0,1% din suma datoriei pentru fiecare zi de întîrziere. Majorarea de întîrziere nu se va calcula pentru perioada aflării la examinare a documentelor privind transferul primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală de la un cont la altul.
     De asemenea, potrivit art. 323 alin. (9) din Legea viei și vinului nr. 57/2006, pentru sumele datorate Fondului Viei și Vinului se calculează penalitate în valoare de 0,1% din suma datoriei pentru fiecare zi de întîrziere de la expirarea termenului de plată.
    Concomitent, în conformitate cu prevederile art. 378 din Codul fiscal, pentru încălcarea termenului de achitare a impozitului unic de către rezidenţii parcurilor pentru tehnologia informaţiei, faţă de aceştia se aplică (se calculează) majorarea de întîrziere în mărimea stabilită în legea anuală a bugetului asigurărilor sociale de stat, în proporție 0,1% din suma datoriei pentru fiecare zi de întîrziere. Majorarea de întîrziere se achită la acelaşi cont trezorerial de încasări ca şi impozitul unic, cu repartizarea proporţională a acesteia pe diferite componente ale bugetului public naţional.