Obiecte ale impunerii cu taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii, potrivit art. 291 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal, îl constituie unităţile care corespund tipologiei unităţilor comerciale stabilite conform nomenclatorului prevăzut în anexa nr. 5 la Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior (în continuare – Lege).
    Conform punctului 27 al Normelor metodologice de utilizare CAEM-2, termenul "activitate" este definit ca utilizarea factorilor de producție (capital, forță de muncă, energie și materiale) pentru producerea produsului final.
    Produsul rezultat din astfel de activități poate fi transmis sau vândut altor unități (ca parte a operațiunilor comerciale sau necomerciale), transferat în stocuri sau utilizat de unitățile de producție pentru consumul propriu.
   Astfel, activitatea economică se caracterizează prin intrările de produse (bunuri sau servicii), procesul de producție și ieșirile de produse (bunuri sau servicii). Legea reglementează activitatea de comerț ca o activitate a comerciantului în baza unei sau mai multor forme de comerţ, exercitate separat sau combinat, participând la circuitul comercial, prin intermediul unităţilor comerciale, inclusiv prin prestarea serviciilor comerciale complementare.
   Prin unitate comercială, în scopul aplicării prevederilor Legii, potrivit art. 3 al acestuia, se subînțelege o unitate (spaţiu/structură/teritoriu/dispozitiv) amenajată/instalată conform specificului activităţii de comerţ prin care se desfăşoară activitatea de comerţ.
    Drept urmare, depozitul care este amplasat la locul de producție, în care se organizează păstrarea produselor fabricate și se prestează servicii comerciale complementare, nu constituie obiect al impunerii cu taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii.
     Totodată, în cazul în care întreprinderea producătoare dispune de depozite amplasate în alte locuri decît locul de producere și acestea comportă caracteristicile uneia dintre categoriile de unități comerciale prevăzute în anexa nr. 5 la Lege, depozitele respective apar ca obiecte ale impunerii cu taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii.
[Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul Legii pentru modificarea unor acte normative (ce vizează politica bugetar-fiscală) nr. 212/2023 (publicată în Monitorul Oficial, 2023 nr. 297-301/514) în vigoare din 01.01.2024)].

 Obiect al impunerii cu taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii (în continuare - taxa), conform art. 291 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal, îl constituie unităţile care corespund tipologiei unităţilor comerciale stabilite conform nomenclatorului prevăzut în anexa nr. 5 la Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior (în continuare – Lege).
     Unitatea (spaţiul/structura/teritoriul/dispozitivul) amenajată/instalată conform specificului activităţii de comerţ prin care se desfăşoară activitatea de comerţ constituie unitate comercială (art. 3 al Legii).
     Pentru fiecare unitate comercială în cadrul căreia se desfăşoară activitate de comerţ, comercianţii achită taxa pentru unităţile comerciale şi pentru prestări de servicii în conformitate cu legislaţia fiscală (art. 177 alin. (1) al Legii).
      Activitatea de comerţ este condiţionată de depunerea notificării în comerţ de către persoana înregistrată în condiţiile legii (art. 14 alin. (1) al Legii).
      Activitatea de comerţ nu este limitată în timp, cu excepția cazurilor expuse în art. 173 alin. (1) al Legii.
    Potrivit prevederilor art. 293 al CF, taxa se calculează de sine stătător de către subiecții impunerii din ziua indicată de către autoritatea administraţiei publice locale în autorizaţiile/ notificările/coordonările corespunzătoare, eliberate de către aceasta şi pînă în ziua în care termenul de valabilitate a autorizaţiilor/notificărilor/coordonărilor a expirat sau acestea au fost suspendate, anulate, retrase în modul stabilit de legislaţia în vigoare.
     Astfel, reieșind din faptul că taxa urmează a fi calculată și achitată pentru intrega perioada de desfășurare a activității de comerț prin intermediul unității comerciale, în cazul în care după expirarea perioadei de valabilitate a contractului de locațiune a spațiului activitatea de comerţ nu s-a desfășurat, pentru perioada respectivă obligația de calculare și achitare a taxei nu apare.
[Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul Legii pentru modificarea unor acte normative (ce vizează politica bugetar-fiscală) nr. 212/2023 (publicată în Monitorul Oficial, 2023 nr. 297-301/514) în vigoare din 01.01.2024)].

 Conform art. 290 lit. e) din Codul fiscal, subiecți ai impunerii cu taxa pentru unitățile comerciale și/sau de prestări servicii sînt persoanele fizice care desfășoară activitate de întreprinzător și persoanele juridice, care dispun de obiecte ale impunerii.
   Potrivit art. 291 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal, obiect al impunerii cu taxa respectivă sunt unitățile care corespund tipologiei unităţilor comerciale stabilite conform nomenclatorului prevăzut în anexa nr. 5 la Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior.
   Drept urmare, avînd în vedere că moara, ca unitate de producere, nu face parte din categoria unităților comerciale pentru care autoritatea administrației publice locale (AAPL) este în drept să stabilească taxa pentru unitățile comerciale și/sau de prestări servicii, aceasta nu apare ca obiect al impunerii cu taxa respectivă.
   Respectiv, persoanele care desfășoară activități de fabricare a produselor de morărit sunt subiecţi ai impunerii cu taxa pentru unităţile comerciale şi/sau prestări servicii.
  Totodată, în condițiile în care agentul economic desfășoară activitate de comerț cu amănuntul al produselor fabricate, acesta urmează să dețină notificare de funcționare a unității de comerț cu amănuntul, avînd obligația de a calcula și achita taxa pentru unitățile de comerț și/sau de prestări servicii, trimestrial, pînă la data de 25 a lunii imediat următoare trimestrului gestionar.
[Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul Legii pentru modificarea unor acte normative (ce vizează politica bugetar-fiscală) nr. 212/2023 (publicată în Monitorul Oficial, 2023 nr. 297-301/514) în vigoare din 01.01.2024)].

Potrivit art. 290 lit. e) din Codul fiscal, subiecții impunerii cu taxa pentru unitățile comerciale și/sau de prestări servicii sunt persoanele fizice care desfășoară activitate de întreprinzător și persoanele juridice care dispun de obiecte ale impunerii.
   Obiect al impunerii cu taxa pentru unitățile comerciale și/sau de prestări servicii, conform art. 291 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal, sunt unitățile care, corespund tipologiei unităţilor comerciale stabilite conform nomenclatorului prevăzut în anexa nr. 5 la Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior.
   Astfel, subiecți ai impunerii sunt persoanele fizice care desfășoară activitate de întreprinzător și persoanele juridice, unitățile de comerț ale cărora corespund tipologiei unităţilor comerciale stabilite conform nomenclatorului prevăzut în anexa nr. 5 la Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior.
   Obligația de calculare și achitare a taxei pentru unitățile de comerț și/sau de prestări servicii apare, reieșind din prevederile art. 293 alin. (5) din Codul fiscal, din ziua indicată de către autoritatea administrației publice locale în autorizațiile/notificările/coordonările corespunzătoare, eliberate de către aceasta, și pînă în ziua în care termenul de valabilitate a autorizațiilor/notificărilor/coordonărilor a expirat sau acestea au fost suspendate, anulate, retrase în modul stabilit de legislația în vigoare.
[Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul Legii pentru modificarea unor acte normative (ce vizează politica bugetar-fiscală) nr. 212/2023 (publicată în Monitorul Oficial, 2023 nr. 297-301/514) în vigoare din 01.01.2024)].

 Conform art. 290 lit. e) din Codul fiscal, subiecți ai impunerii cu taxa pentru unitățile comerciale și/sau de prestări servicii sînt persoanele fizice care desfășoară activitate de întreprinzător și persoanele juridice, care dispun de obiecte ale impunerii.
    Obiecte ale impunerii cu taxa respectivă, potrivit art. 291 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal, sunt unităţile care corespund tipologiei unităţilor comerciale stabilite conform nomenclatorului prevăzut în anexa nr.5 la Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior.
     Unitățile care practică activităţi de pompe funebre şi acordă servicii similare nu corespund tipologiei unităților comerciale specificate în Anexa nr. 5 la Legea respectivă.
    Respectiv, persoanele care practică activități de pompe funebre și acordă servicii similare nu au obligația de a calcula și achita taxa pentru unităţile comerciale şi/sau prestări servicii pentru aceste unități.
[Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul Legii pentru modificarea unor acte normative (ce vizează politica bugetar-fiscală) nr. 212/2023 (publicată în Monitorul Oficial, 2023 nr. 297-301/514) în vigoare din 01.01.2024)].

   Conform prevederilor art. 290 lit. e) din Codul fiscal, subiecți ai impunerii cu taxa pentru unitățile comerciale și/sau de prestări servicii sînt persoanele fizice care desfășoară activitate de întreprinzător și persoanele juridice, care dispun de obiecte ale impunerii.
    Potrivit art. 291 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal, obiect al impunerii cu taxa pentru unitățile comerciale și/sau de prestări servicii sunt unitățile care corespund tipologiei unităţilor comerciale stabilite conform nomenclatorului prevăzut în anexa nr. 5 la Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior.
    În conformitate cu pct. 32 din Nomenclatorul unităților comerciale, aprobat prin anexa nr. 5 la Legea sus-numită, unitatea comercială de comerț cu amănuntul prin intermediul caselor de comenzi sau prin internet este unitatea care desfășoară activitate de comerț electronic fără a dispune de suprafață comercială.
   Pentru unitățile comerciale care dispun de suprafață comercială, această activitate se consideră o practică/modalitate de comercializare și nu se notifică suplimentar în cazul în care nu reprezintă activitatea principală.
   În cazul în care practicile/modalitățile de comercializare caracteristice comerțului electronic reprezintă activitatea principală, se impune notificarea activității de comerț ca unitate comercială de comerț cu amănuntul prin intermediul caselor de comenzi sau prin internet, separat de activitatea de comerț ca unitate cu suprafață comercială.
   Prin urmare, contribuabilul care desfășoară activitate de comerț cu amănuntul exclusiv prin intermediul unui magazin on-line (virtual), apare în calitate de subiect al impunerii cu taxa pentru unitățile comerciale și/sau de prestări servicii.
   Dacă contribuabilul desfășoară activitate prin intermediul unui magazin on-line (virtual) – care reprezintă activitatea principală și, concomitent, prin intermediul unei unități de comerț cu amănuntul care dispune de suprafață comercială, acesta apare ca subiect al impunerii cu taxa respectivă pentru ambele unități de comerț.
[Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul Legii pentru modificarea unor acte normative (ce vizează politica bugetar-fiscală) nr. 212/2023 (publicată în Monitorul Oficial, 2023 nr. 297-301/514) în vigoare din 01.01.2024).și Hotărârii Guvernului nr. 206/2023 cu privire la aprobarea regulamentelor și a regulilor din comerțul interior și abrogarea unor hotărâri ale Guvernului (în vigoare din 24.11.2023].