În conformitate cu art. 201 din Codul fiscal, bunurile contribuabilului care se află la alte persoane în baza unor contracte de împrumut, de arendă, de închiriere, de păstrare etc. se includ în lista bunurilor sechestrate în baza documentelor de care dispune contribuabilul referitor la aceste bunuri. După semnarea actului de sechestru, persoanei la care se află bunurile i se remite o somaţie despre sechestrarea bunurilor contribuabilului, despre obligația ei de a asigura integritatea lor şi despre interdicţia de a le transmite contribuabilului sau unor terţi fără acordul Serviciului Fiscal de Stat. Bunurile sunt examinate, după caz, la locul aflării lor.
       Dacă, în cadrul unor controale, se descoperă că bunurile contribuabilului sunt deţinute de o altă persoană şi că ele nu au fost sechestrate anterior, acesteia i se remite o somaţie despre sechestrarea bunurilor contribuabilului, despre obligaţia ce-i revine de a asigura integritatea lor şi despre interdicţia de a le transmite contribuabilului sau unor terţi fără acordul Serviciului Fiscal de Stat. Concomitent, se va întocmi o listă a acelor bunuri, fiecare pagină fiind semnată de funcţionarul fiscal şi de deţinătorul bunurilor (reprezentantul lui).
       După semnarea listei bunurilor deţinute de o altă persoană, funcţionarul fiscal o va verifica după documentele de contabilitate ale contribuabilului. După identificarea bunurilor, se va întocmi un act de sechestru.

 Potrivit art. 180 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul admiterii restanţelor la bugetul public naţional, cu excepţia bugetului asigurărilor sociale de stat, termenul de stingere a obligaţiei fiscale poate fi modificat prin amînare sau eșalonare, pe o perioadă de pînă la 12 luni consecutive, cu calcularea unei majorări de întîrziere, în conformitate cu prevederile art. 228 din Codul fiscal, şi cu aplicarea măsurilor de asigurare a stingerii obligaţiei fiscale sub formă de gaj.
    Conform prevederilor art. 180 alin. (3) din Codul fiscal, amînarea sau eşalonarea stingerii obligaţiei fiscale se acordă contribuabilului în următoarele cazuri:
    a) calamităţi naturale şi tehnogene;
    b) distrugere accidentală a clădirilor de producţie;
    c) împrejurare imprevizibilă şi de neînlăturat, care împiedică în mod efectiv capacitatea de producţie pe o perioadă lungă de timp şi executarea obligaţiei contractuale a contribuabilului;
   d) datorii ale autorităţilor sau instituţiilor publice (finanţate de la bugetul public naţional) faţă de contribuabil, doar în limitele sumelor datorate, precum şi impozitelor şi taxelor aferente acestora;
    e) alte circumstanţe stabilite de Ministerul Finanţelor, ce îndreptăţesc contribuabilul de a beneficia de modificarea termenului de stingere a obligaţiilor fiscale.
    Cazurile amînării sau eşalonării stingerii obligaţiei fiscale expuse la lit.a)–c) urmează a fi confirmate prin acte emise de autorităţile sau instituţiile competente.
    Totodată, în conformitate cu prevederile pct. 1 din Ordinul ministrului finanțelor nr. 55/2018 privind modificarea termenului de stingere a obligației fiscale, contribuabilul poate beneficia de modificarea termenului de stingere a obligației fiscale, în cazul lipsei temporare a disponibilităților bănești și în situația în care nu se află în procedură de insolvabilitate/dizolvare, confirmată în baza informației din cadrul Sistemului Informațional al Serviciului Fiscal de Stat, furnizată de către Agenția Servicii Publice.

 Conform art. 203 din Codul fiscal, comercializarea bunurilor sechestrate ale contribuabilului, după evaluarea acestora, se efectuează de către contribuabil doar după coordonarea cu Serviciul Fiscal de Stat şi cu acceptul acestuia. Comercializarea bunurilor sechestrate ale persoanei fizice se efectuează de către executorul judecătoresc în conformitate cu prevederile Codului de executare.
      Evaluarea bunurilor sechestrate pentru comercializarea acestora se efectuează de către persoane fizice sau juridice competente din lista aprobată anual de Serviciul Fiscal de Stat, iar preţul de comercializare trebuie să fie egal sau mai mare decât valoarea de piaţă evaluată şi valoarea contabilă la data comercializării bunurilor sechestrate.
      Dacă contribuabilul, cu excepţia persoanei fizice, nu şi-a stins obligaţia fiscală în decursul a 30 de zile lucrătoare din data sechestrării bunurilor, acesta este obligat să comercializeze bunurile sechestrate în termen de 6 luni din data sechestrării. La expirarea acestui termen, în cazul în care nu a fost achitată suma restanţei, bunurile sunt transmise de Serviciul Fiscal de Stat, în termen de 15 zile lucrătoare, executorului judecătoresc pentru comercializare conform Codului de executare.

 În conformitate cu prevederile art. 194 alin. (1), (2) și (3) din Codul fiscal executarea silită a obligaţiei fiscale se efectuează prin:
        a) încasare a mijloacelor băneşti, inclusiv în valută străină, de pe conturile bancare şi/sau conturile de plăţi ale contribuabilului, cu excepţia celor de pe conturile de credit şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social);
        b) ridicare de la contribuabil a mijloacelor băneşti în numerar, inclusiv în valută străină;
        c) urmărire a bunurilor contribuabilului, cu excepţia celor consemnate la lit.a) şi b);
        d) urmărire a datoriilor debitoare ale contribuabililor prin modalităţile prevăzute la lit.a), b) şi c).
        Urmărirea bunurilor se face prin sechestrare, comercializare şi ridicare.
       Totodată, în cazul în care, după ce s-au aplicat modalităţile de executare silită, obligaţia fiscală a contribuabilului care desfăşoară activitate de întreprinzător nu a fost stinsă în totalitate, iar aplicarea ulterioară a executării silite este imposibilă, Serviciul Fiscal de Stat are dreptul să iniţieze aplicarea modalităţilor de depăşire a insolvabilităţii în conformitate cu legislaţia.
         Obligaţia fiscală a persoanei fizice neînregistrate ca subiect al activităţii de întreprinzător se stinge în modul prevăzut de Codul fiscal.

În conformitate cu prevederile art. 193 din Codul fiscal, condiţiile declanşării executării silite a obligaţiei fiscale sînt:
a) existenţa restanţei, ţinând cont de prevederile art. 252 din Codul fiscal;
b) neexpirarea termenelor de prescripţie stabilite de Codul fiscal;
d) contribuabilul nu se află în procedură de lichidare (dizolvare) sau în proces de insolvabilitate conform prevederilor legislaţiei în vigoare, cu excepția obligației fiscale calculate după intentarea procedurii de insolvabilitate, în conformitate cu prevederile Legii insolvabilității nr. 149/2012.

 În conformitate cu prevederile art. 206 alin. (1) din Codul fiscal, executarea silită a obligaţiei fiscale se consideră imposibilă dacă:
       a) persoana lichidată nu are succesor şi nu posedă bunuri pasibile urmăririi;
      b) persoana se află în proces de lichidare (dizolvare) sau în procedură de insolvabilitate, cu excepţia obligaţiei fiscale calculate după intentarea procedurii; c) există act judecătoresc ce suspendă executarea deciziei Serviciului Fiscal de Stat asupra cazului de încălcare fiscală sau de executare silită – pe perioada valabilităţii actului de suspendare;
     d) există actul respectiv al instanţei de judecată sau al executorului judecătoresc potrivit căruia perceperea restanţei este imposibilă sau există ordonanţa privind intentarea cauzei penale pe faptul pseudoactivităţii de întreprinzător ori ordonanţa privind intentarea cauzei penale pe faptul evaziunii fiscale a întreprinderilor, a instituţiilor şi a organizaţiilor, a persoanelor care nu practică activitate de întreprinzător, pe faptul insolvabilităţii fictive sau insolvabilităţii intenţionate;
       e) există decizia Serviciului Fiscal de Stat privind suspendarea executării deciziei contestate şi efectuarea unui control repetat (art. 271 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal) – pe perioada valabilităţii actului emis.