Agricultorii vor putea să solicite on-line subvenţii sau autorizaţii de export, începând cu anul viitor. Cel puţin asta au promis autorităţile la deschiderea unui centru informaţional agricol. Potrivit ministrului Agriculturii, fermierii nu vor mai fi nevoiţi să bată la uşile instituţiilor după acte, dar le vor obţine cu un simplu click de la calculator.

Ministrul grec pentru Reforma Administrativa, Kyriakos Mitsotakis, vrea sa elimine «o aberatie», conform propriilor cuvinte, din sectorul public al tarii, si anume zilele suplimentare de concediu acordate angajatilor care folosesc calculatoare, scrie Mediafax.

Antreprenorii care încearcă să facă economii din impozite pot recurge la oazele fiscale off-shore. Dar mai există o variantă de lucru: Olanda. Vecinul de la vest al Germaniei propune firmelor o fiscalitate derizorie. «De ce să rătăceşti prin depărtări când binele îţi stă atât de-aproape?». Aşa se întreba Goethe — şi sigur nu se referea la Olanda; şi nici la modalităţile de ocolire a fiscului. Pentru oamenii de afaceri din Germania, alternativa la îndepărtatele oaze fiscale este chiar dincolo de prima graniţă — în Olanda.

În prezent plantația este pe rod, iar proprietarul vinde terenul respectiv, cu plantație cu tot, unei alte persoane cu un pret mai mare, cca 15 mii lei/ ar, în total 150 mii lei. Care este modul de determinare a bazei impozabile aferente acestei tranzacții? Potrivit art. 38 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, baza valorică a activelor de capital înseamnă valoarea activelor de capital procurate sau create de contribuabil. De asemenea, pct. 36 din Regulamentul cu privire la determinarea obligațiilor fiscale aferente impozitului pe venit al persoanelor fizice care nu practica activitate de întreprinzător, anexa nr. 2 la Hotărîrea Guvernului nr. 77 din 30.01.2008, stabilește că baza valorică a activului de capital este suma achitată de contribuabil pentru procurarea lui sau suma cheltuielilor suportate de contribuabil pentru crearea acestui activ de capital.

Reglementările legale specifice procedurii falimentului sunt prevăzute în Capitolul IV al Legii insolvabilității nr. 149 din 29.06.2013 (în continuare – Legea). Astfel, conform prevederilor art. 2 al Legii, procedură a falimentului – procedură de insolvabilitate concursuală colectivă și egalitară care se aplică debitorului în vederea lichidării patrimoniului acestuia pentru acoperirea pasivului.

Prin derogare de la art. 23 din Legea nr. 489-XIV din 8 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale, nu se calculează contribuţii de asigurări sociale de stat obligatorii (inclusiv contribuţia individuală de asigurări sociale de stat obligatorii de 6% din salariu şi din alte drepturi plătite de angajator angajatului sau în folosul lui) din următoarele drepturi şi venituri:

Probabil n-a fost până acum în fruntea Inspectoratului Principal Fiscal de Stat o persoană care să se pronunţe atât de tranşant în vederea reformării sistemului fiscal ca actualul şef al autorităţii Ion Prisăcaru. Carenţele administrării fiscale, evaziunea, corupţia în rândul inspectorilor dar şi rezistenţa celor ce nu doresc schimbări, sunt doar unele dintre problemele care trebuie luate în calcul atunci când îţi propui un astfel de obiectiv. Şi mai există cel mai mare obstacol, mentalitatea cetăţenilor, care, în mare parte sunt departe de a percepe Fiscul drept o instituţie care lucrează în favoarea lor. Despre cum îşi propune să soluţioneze toate aceste chestiuni destul de dificile pentru a realiza în final reformarea sistemului, ne-a relatat Ion Prisăcaru, Şeful IPFS.

Unul din drepturile de care beneficiază contribuabilii în raporturile cu Serviciul Fiscal de Stat, potrivit art. 8 alin. (1) lit. g) din Codul fiscal, este contestarea, în modul stabilit de legislaţie, a deciziilor, acţiunilor sau inacţiunilor organelor cu atribuţii de administrare fiscală şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora.

În conformitate cu art. 129 (4) din Codul Fiscal, „Funcţionar fiscal – funcţionar public, conform prevederilor Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, care este persoană cu funcţie de răspundere remunerată în organul fiscal. Noţiunea „funcţionar fiscal” este identică cu noţiunile „funcţionar public”, „persoană cu funcţie de răspundere a organului fiscal” şi „persoană cu funcţie de răspundere a Serviciului Fiscal de Stat”, prevăzute de prezentul cod şi de Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public”.

În ultimii ani în Republica Moldova tot mai des se utilizează de către Serviciul Fiscal de Stat practica instituirii posturilor fiscale. Însă acest lucru, pe lîngă beneficiile aduse, creează uneori, inclusiv, nemulţumiri din partea contribuabililor. Potrivit prevederilor art. 146 alin. (2) şi (3) din Codul fiscal, posturile fiscale pot fi staţionare, mobile şi electronice. Postul fiscal staţionar este amplasat într-un loc stabil şi special amenajat, unde îşi exercită atribuţiile. Postul fiscal mobil, asigurat cu mijloace tehnice, inclusiv de transport, se deplasează, după caz, în raza teritoriului controlat. Postul fiscal electronic reprezintă o soluţie tehnico-informaţională de transmitere şi stocare în mod electronic a informaţiei, care poate fi utilizată în mod direct sau indirect la determinarea obligaţiei fiscale. Postul fiscal staţionar sau postul fiscal mobil este constituit din cel puţin un funcţionar fiscal şi, în funcţie de caz şi de modul de efectuare a controlului, din angajaţi ai organelor afacerilor interne sau ai altor organe. Postul fiscal electronic este constituit din soluţia tehnico-informaţională de transmitere a informaţiei în formă electronică, folosind reţelele de comunicaţii, de la contribuabil către sistemul informaţional al Serviciului Fiscal de Stat.

Pentru încălcarea îndatoririlor de serviciu, a normelor de conduită, pentru pagubele materiale pricinuite, contravenţiile sau infracţiunile, săvîrşite în timpul serviciului sau în legătură cu exercitarea atribuţiilor funcţiei, inspectorul fiscal poartă răspundere disciplinară, civilă, administrativă, penală, după caz. Specificarea juridică a responsabilităţilor inspectorilor fiscali rezultă nemijlocit din prevederile art. 129 pct. 4) din Codul fiscal şi art. 56 al Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr. 158-XVI din 04.07.2008.

Dorind de a stabili cum ar trebui să arate o administrare fiscală modernă am studiat Bazele codului fiscal mondial cu comentarii, elaborat de un grup de savanţi de la Universitatea din Harvard1, dar şi recomandările diferitor experţi internaţionali asupra unor proiecte de legi cu privire la administrarea fiscală elaborate anterior, dar neacceptate din diverse motive. Prin prezentul articol doresc să aduc la cunoştinţa cititorilor unele constatări fără a le comenta sau a arăta situaţia de la noi, lăsînd acest lucru pe seama cititorului.

Procedura în ordonanţă este o parte componentă a procesului civil şi reprezintă activitatea instanţei de judecată şi a părţilor, în legătură cu eliberarea ordonanţei judecătoreşti. Procedura în ordonanţă, ca şi procedura în acţiune civilă, se desfăşoară conform regulilor generale şi parcurge cîteva etape, fiecare cu un obiectiv propriu. Fazele procedurii în ordonanţă se deosebesc de fazele procedurii generale prin termenul de parcurgere a acestora, cît şi prin numărul acţiunilor procesuale care se întreprind.

O alta etapă a procesului de insolvabilitate este aplicarea faţă de debitor a procedurii planului în cadrul procesului de insolvabilitate. Conform prevederilor art. 2 al Legii insolvabilităţii nr. 632-XV din 14.11.2001, precum şi a Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 34 din 22.11.2004 „Cu privire la aplicarea Legii insolvabilităţii de către instanţele judecătoreşti economice”, procedură a planului este procedura aplicabilă debitorului în cadrul procesului de insolvabilitate, reprezentînd modalitatea de satisfacere a creanţelor creditorilor prin realizarea unui plan complex de măsuri de remediere financiară şi economică a debitorului şi/sau de valorificare a masei debitoare. Procedura planului are cel puţin două justificări: pe de o parte, este păstrat întreprinzătorul ca subiect de drept, acordînduise şansa unui nou început, iar, pe de altă parte, procedura permite creditorilor să recupereze mai multe procente din creanţe decît ar fi obţinut printro simplă lichidare.

Potrivit art. 442 alin. (1) din Codul contravenţional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din 24.10.2008 (în continuare – Codul contravenţional), procesul-verbal cu privire la contravenţie este un act prin care se individualizează fapta ilicită şi se identifică făptuitorul. Procesul-verbal se încheie de agentul constatator (reprezentantul autorităţii publice care soluţionează, în limitele competenţei sale, cauza contravenţională) pe baza constatărilor personale şi a probelor acumulate, în prezenţa făptuitorului sau în absenţa lui.

Constituţia Republicii Moldova cert consfinţește că cetăţenii, cărora le sunt încredinţate funcţii publice, au obligaţiunea și răspund de exercitarea cu credinţă a atribuţiilor ce le revin și, în conformitate cu legislaţia, depun jurămîntul. Indiferent de treapta ierarhică a funcţionarului fiscal, acesta trebuie să se călăuzească în exerciţiul funcţiunii de următoarele principii: legalitate, imparţialitate, independenţă, profesionalism, loialitate. Funcţionarul fiscal supraveghează respectarea legislaţiei de către contribuabili, administrează acumularea veniturilor la buget, prestează servicii persoanelor fizice și juridice etc., iar în aceste condiţii orice funcţionar trebuie să dea dovadă de perseverenţă, capabilitate, inteligenţă și dăruire de sine, să respecte standardele corespunzătoare de comportament etic al funcţionarului fiscal.