În conformitate cu prevederile statuate de art. 227 alin. (2) din Codul fiscal, stingerea obligaţiei fiscale poate fi garantată prin gaj legal, în conformitate cu legislaţia cu privire la gaj. Astfel, potrivit art. 454 din Codul Civil şi art. 1 din Legea cu privire la gaj nr. 449/2001, gajul este un drept real în al cărui temei creditorul (creditorul gajist) poate pretinde satisfacerea creanţelor sale cu preferinţă faţă de ceilalţi creditori, inclusiv statul, din valoarea bunurilor depuse în gaj în cazul în care debitorul (debitorul gajist) nu execută obligaţia garantată prin gaj.

Petiţiile sunt o formă democratică de comunicare între cetăţean şi autoritate, deseori cererea sau scrisoarea fiind ultima soluţie pentru cel neîndreptăţit. Atît Inspectoratul Fiscal Principal de Stat (IFPS), cît şi inspectoratele fiscale de stat teritoriale sunt „bombardate” zilnic cu zeci de cereri, sesizări, sugestii şi reclamaţii, multe fiind însă anonime.

Pe piaţa locală primele automate pentru vînzări (automate de cafea, de regulă, second hand), dotate cu jetoniere, apar prin anul 2005. În instituţii, gări, staţii de autobuz şi aeroporturi, de rînd cu automatele de cafea, îşi fac apariţia şi alte automate de vînzări: automate de vînzări sucuri, băuturi răcoritoare, dulciuri, snack-uri etc. Dar şi în prezent predomină pe piaţă automatele de cafea dotate, de altfel, de acum cu cititoare (validatoare) de bancnote. Avantajul lor este că pot deservi, la orice oră şi fără costuri suplimentare, cererea pentru aceste produse. Care n-ar fi evoluţia tehnică a automatelor pentru vînzări, în vizorul fiscal întotdeauna vor fi sistemele de plată legate de numerar, carduri şi alte instrumente acceptate de acestea.

Agenția Fiscală suedeză a primit cîteva solicitări de informații de la statele Uniunii Europene referitoare la Asociațiile de economii şi împrumut din Suedia, implicate la efectuarea plăților legate de schemele de fraude T.V.A. carusel. Înregistrarea în Suedia Asociația suedeză de economii şi împrumut este o asociație economică înregistrată la Ofciul Suedez de Înregistrare a Companiilor (Botagsverket, www.bolagsverket.se). Activitățile antreprenoriale ale asociației constau în aducerea de benefcii financiare membrilor săi. Aceasta nu este o bancă şi cuvîntul bancă nu poate fi inclus în denumire. Consiliul de directori include minimum trei directori, care pot fi de orice naționalitate deşi 50% sau mai mult ar trebui sa fe stabiliți în UE. Dacă asociația nu are nici un reprezentant autorizat rezident al Suediei, Consiliul de directori trebuie să autorizeze o persoană – rezident al Suediei în calitate de mandatar din numele asociației.

Conform art. 227 din Codul fiscal, una din măsurile de asigurare a stingerii obligaţiei fiscale este aplicarea sechestrului pe bunurile contribuabilului restanţier, care se face în temeiul unei hotărîri emise de conducerea organului fiscal pe un formular tipizat, aprobat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat. Procedura sechestrării bunurilor, ca modalitate de asigurare a stingerii obligaţiei fiscale, este reglementată prin Ordinului IFPS nr. 295 din 08.06.2010 (Monitorul Oficial nr. 98-99/336 din 15.06.2010). Formularul Hotărîrii cu privire la asigurarea stingerii obligaţiei fiscale este aprobat prin anexa nr.1 la ordinul menţionat. Pentru efectuarea procedurii este competent organul fiscal, în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile imobile.

În rezultatul analizei raportului 4-SF privind rezultatele controalelor fiscale efectuate în total pe republică pe perioada semestrului I al anului 2011, s-au stabilit următorii indici. Potrivit situaţiei din 30.06.2011, conform Raportului 4 – SF, în total pe republică sunt luaţi la evidenţă 689756 contribuabili, dintre care persoane juridice 104301, gospodării ţărăneşti 523499 şi întreprinderi individuale 61693. În perioada de raportare au fost efectuate 32753 controale fiscale, comparativ cu perioada similară a anului precedent (32419 controale fiscale) ce constituie cu 334 controale fiscale mai mult (101%). Dacă ne referim la controalele planificate efectuate prin metoda verificării totale se constată că numărul acestora s-a micşorat cu 435 controale sau 23% (1444 în anul 2011 comparativ cu 1879 în aceiaşi perioada anului 2010).

Pe data de 12 februarie 2011, salariatul întreprinderii „X” a fost concediat. În urma examinării cererii depuse de către acesta în instanţa de judecată, pe data de 17 iunie 2011 a fost emisă o hotarîre, prin care s-a decis că salariatul a fost concediat nelegitim, iar angajatorul este obligat să-l restabilească la serviciu şi să-i achite salariul pentru perioada în care s-a aflat în concediu forţat. În ce mod se vor impozita plăţile date? Va avea dreptul angajatul să beneficieze de scutiri suplimentare, dat fiind faptul că în timpul cît a fost concediat a obţinut dreptul la scutirea pentru persoana întreţinută? Potrivit art. 88 alin. (1) din Codul fiscal, fiecare patron care plăteşte lucrătorului salariu (inclusiv primele şi faciÎntrebărilităţile acordate) este obligat să calculeze, ţinînd cont de scutirile solicitate de angajat, şi să reţină din aceste plăţi un impozit, determinat conform modului stabilit de Hotărîrea Guvernului „Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la reţinerea impozitului pe venit din salariu şi din alte plăţi efectuate de către patron în folosul angajatului şi a formularelor ce atestă reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată” nr. 10 din 19.01.2010.

Începînd cu 23 aprilie 2011, la 6 luni din data publicării în Monitorul Oficial nr. 206-209 din 22 octombrie 2010, a intrat în vigoare Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 „Cu privire la comerţul interior”, care stabileşte principiile generale de desfăşurare a activităţii de comerţ pe teritoriul Republicii Moldova. Legea dată a provocat numeroase discuţii în rîndurile antreprenorilor, referitor la interpretarea unor prevederi privind modalitatea de aplicare a cerinţelor stabilite pentru practicarea activităţii de comerţ cu ridicata. Conform alin. (1) art. 7 din Lege, în Republica Moldova sunt definite următoarele forme de desfăşurare a comerţului:

În cadrul desfăşurării activităţii de întreprinzător,agentul economic poate modifca sau completa documentele de constituire (cu excepţia codului fscal) în partea ce ţine de: • schimbarea formei organizatorico — juridice; • modifcarea adresei juridice (inclusiv trecerea la deservire în raza altui Inspectorat Fiscal Teritorial); • schimbarea denumirii agentului economic. În asemenea cazuri, Certifcatul de înregistrare în calitate de contribuabil al TVA urmează a fi modifcat. Pentru operarea modifcărilor, contribuabilul TVA urmează să prezente la organul fiscal, unde este înregistrat şi în raza căruia se deserveşte, în decurs de 15 zile o cerere în formă liberă prin care se solicită modifcarea Certifcatului, cu anexarea documentelor care confirmă modifcarea.

Insolvabilitatea reprezintă un element necesar al economiei de piaţă. Aceasta este esenţa însăşi a relaţiilor preponderent de piaţă, care implică întotdeauna lipsa de certitudine, riscul de pierdere în obţinerea rezultatelor de afaceri în activitatea de întreprinzător. Insolvabilitatea, ca sistem de proceduri judiciare, ajută societatea să se elibereze de întreprinderile sufocante şi să creeze noi posibilităţi în cîmpul de muncă. Principalul în fenomenul real al insolvabilităţii este responsabilitatea faţă de creditori. Care este ordinea de executare a creanţelor creditorilor în cadrul procesului de insolvabilitate?

Cu începere de la 1 ianuarie 2012 vor fi puse în aplicare amendamentele la Codul fiscal aprobate în această primăvară şi care au menirea de a permite organelor fiscale să utilizeze, în caz de necesitate, metode şi surse indirecte în vederea estimării obligaţiilor fiscale ale persoanelor juridice şi fizice. Deşi, nu este o normă nouă în practica internaţională în domeniul fiscal, pentru Republica Moldova această prevedere legislativă va trebui să creeze un bun prilej pentru a permite organelor fiscale să administreze mai eficient colectarea impozitului pe venit al persoanelor juridice şi fizice.

Direcţia marilor contribuabili (în continuare DMC) a fost înfiinţată la recomandările Fondului Monetar Internaţional în anul 1998. De la înfiinţarea sa DMC are ca obiectiv o abordare modernă a problemei interacţiunii dintre organul fiscal şi contribuabilii mari. Strategia de modernizare se bazează pe cele mai bune practici internaţionale. Nouaabordare constă în echilibrarea funcţiilor de servicii şi de control, căutarea punctului optimal, în care prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale va asigura un nivel înalt de încasări la bugetul public naţional. Pe toată perioada activităţii DMC, numărul contribuabililor administraţi a variat, în funcţie de mai mulţi factori, iar condiţiile şi criteriile, după care erau selectaţi contribuabilii mari, nu au fost bine determinate şi nu puteau fi regasite într-un oarecare act normativ.

Impozitele şi taxele reprezintă principala sursă de venituri a unui stat, utilizate pentru finanţarea activităţilor social-economice şi pentru a menţine statalitatea. Reprezentînd un element indispensabil de constituire a unui stat, impozitele au început să fie colectate şi percepute odată cu apariţia primelor formaţiuni statale. De atunci, metodele de impunere şi colectare a impozitelor, precum şi rolul şi impactul acestora în viaţa social-economică, au evaluat diferit de la un teritoriu la altul. Totuşi, o trăsătura comună aplicabilă oricărui sistem fiscal este colectarea impozitelor de pe un spaţiu geografic definit, de la anumiţi plătitori, într-o perioadă definită de timp şi conform anumitor principii.

Accizele deţin locul trei după ponderea în structura veniturilor la bugetul Republicii Moldova. În 2010, acestea au însumat circa 2,067 miliarde lei sau aproape 17 la sută din suma veniturilor fiscale. Potrivit praticii internaţionale sunt accizate, de obicei, 7-8 grupe de mărfuri. În Moldova, anul trecut, încasările bugetare pe grupe au constituit 191,4 mil. lei din accizele la producţia vinicolă, 207,7 mil. lei – accizele la bere, 408,9 mil.lei – accizele la produsele din tutun, 903,1 mil. lei – accizele la produsele petroliere, 390,8 mil. lei – accizele la autoturisme, accize la alte mărfuri – 44,0 mil. lei, se arată în raportul Ministerului Finanţelor prinvind realizarea bugetului de stat pentru anul trecut.

O persoană fizică, cetăţean al Republicii Franceze, este fondatorul şi conducătorul întreprinderii „Z”. Totodată, întreprinderea dată în baza contractului de locaţiune cu o persoană fizică, cetăţean al Republicii Moldova, începînd din luna iunie 2011, ia în locaţiune un apartament în care locuieşte conducătorul întreprinderii. Conform condiţiilor contractuale, intreprinderea „Z” nu achită persoanei fizice plata pentru locaţiune, dar efectuează reparaţie în apartamentul dat. Care sînt obligaţiile fiscale privind impozitul pe venit al persoanelor implicate şi se deduc sau nu în scopuri fiscale cheltuielile de reparaţie a apartamentului vizat? Conform art. 19 lit. a) din Codul fiscal, facilităţile impozabile acordate de patron includ plăţile acordate salariatului de către patron pentru recuperarea cheltuielilor personale, precum şi plăţile în favoarea lucrătorului, efectuate altor persoane, cu excepţia plăţilor în bugetul asigurărilor sociale de stat şi a primelor de asigurare obligatorie de stat. Întrucît fondatorul agentului economic „Z” este atît conducătorul întreprinderii date, cît şi angajatul acesteia, plăţile acordate de întreprindere pentru recuperarea cheltuielilor personale (pentru locaţiunea apartamentului) reprezintă facilităţi impozabile acordate de patron, iar potrivit prevederilor art. 18 lit. c) din Codul fiscal, facilităţile acordate de patron se includ în venitul brut, şi, respectiv, acestea reprezintă o sursă de venit impozabilă pentru angajat.

Deseori, la alimentarea cu combustibil, şoferii autocamioanelor se achită în numerar cu stațiile de alimentare, iar echivalentul în lei al plăților efectuate depăşeşte uneori limita de 100000 lei. În asemenea caz va f sancționată întreprinderea pentru depăşirea limitei de achitare în numerar în baza pct. 5 art.10 al Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992 sau nu? Deseori sînt stabilite cazuri în care, din motive obiective, angajaţii întreprinderilor, afaţi peste hotare, sunt obligaţi din numele întreprinderii unde sînt angajaţi să se achite în numerar pentru activele procurate (serviciile benefciate) în valută în echivalentul în lei peste limita stabilită de 100000 lei lunar. Aparent, ar fi o încălcare a prevederilor pct. 5 art.10 al Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992.

Consider că declanşarea procedurilor de insolvabilitate este ultima şansă din partea Serviciului Fiscal de Stat de a încasa restanţele admise de către contribuabili şi respectiv subiectului dat urmează de a fi atras o atenţie deosebită. Dar să nu uităm că pînă la declanşarea procedurii de insolvabilitate (ce este o procedură judiciară destul de vastă şi complicată la care în calitate de participanţi figurează nu numai inspectoratele fiscale teritoriale), organele Serviciului Fiscal de Stat urmează să aplice pe cale extrajudiciară (cu referinţă la prevederile Codului fiscal şi nu numai) toate măsurile de executare silită întru încasarea restanţelor.

Oportunitate pentru entitatea economică în vederea extinderii legale a termenului de onorare a obligaţiilor fiscale faţă de buget În conformitate cu prevederile statuate de art. 180 din Codul fiscal, contribuabilul poate beneficia de modificarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale. Modificarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale reprezintă posibilitatea legală pe care o deţine contribuabilul, în vederea schimbării termenului legal şi obligatoriu instituit prin lege, pentru a-şi onora obligaţiile fiscale faţă de buget. Modificarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale, stabilit de legiuitor, poate fi efectuată prin intermediul amînării obligaţiei fiscale sau eşalonării obligaţiei fiscale. Amînarea obligaţiei fiscale reprezintă stingerea acesteia printr-o singură plată la termenul de scadenţă stabilit (aprobat) de organul fiscal, iar eşalonarea obligaţiei fiscale constă în stingerea acesteia în rate, conform unui grafic stabilit (aprobat) de organul fiscal.

Din practica fiscală a ultimilor ani se observă o creștere a numărului agenţilor economici care prestează servicii de transport auto de mărfuri sau de pasageri și servicii de expediție, mulți dintre care activează în domeniul serviciilor de transport auto internațional. Un specific fiscal din punct de vedere a impozitării serviciilor de transport internațional este aplicarea TVA la cota zero în corespundere cu art. 104(a) din Titlul III al Codului fiscal și, respectiv, dreptul la restituirea TVA în baza art. 101(5) din Codul fiscal și Regulamentul privind restituirea TVA aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1024 din 01.11.2010. Reieșind din acest specific, corectitudinea calculării și declarării sumelor TVA de acești agenți economici reprezintă un risc sporit, care urmează a fi supus verificării minuțioase din partea organelor fiscale. De menţionat că, potrivit art. 3 din Codul transporturilor auto, aprobat prin Legea nr. 116-XIV din 29.07.1998, transportul internaţional este o operaţiune de transport de călători, bagaje şi mărfuri care se execută cu un autovehicul în afara sau din afara hotarelor Republicii Moldova.

Numerarul neutilizat trebuie să fe restituit în casieria întreprinderii cel tîrziu în 5 zile de la expirarea termenului de prezentare a raportului referitor la utilizarea numerarului. În asemenea cazuri, pentru nerespectarea termenelor indicate se aplică amenda prevăzută in art. 10 pct. 5 din Legea nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992. În cazul în care se eliberează numerar în alte scopuri decît cele menționate, cum se aplică prevederile art. 10 pct. 5 din Legea nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992?