În conformitate cu prevederile art. 290 lit. e) din Titlul VII „Taxele locale” al Codului fiscal (în continuare – CF), subiecţi ai impunerii cu taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială sunt persoanele juridice sau fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător, care dispun de unităţi comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială. Obiectul impunerii cu taxa sus-menţionată îl constituie unitatea comercială şi/sau de prestări servicii de deservire socială, care potrivit art. 288 alin. 4 al CF, include unitatea de comerţ cu amănuntul, cu ridicata, de alimentaţie publică şi/sau de prestări servicii de deservire socială. Calificarea unităţilor de comerţ, inclusiv determinarea faptului dacă acestea formează o singură unitate de comerţ sau unităţi de comerţ distincte, este prerogativa autorităţii administraţiei publice locale, care sub aspect legal reprezintă autoritatea investită cu atribuţii de eliberare a autorizaţiilor de amplasare a unor astfel de unităţi.

„Controlul fiscal are drept scop verificarea modului în care contribuabilul respectă legislaţia fiscală într-o anumită perioadă sau în cîteva perioade fiscale” (Codul Fiscal, Titlul V, art. 214). Încălcarea prevederilor legislaţiei în vigoare poate fi produsă inconştient, drept consecinţă a unei interpretări subiective şi eronate a legislaţiei şi, repsectiv, aplicarea ei neconformă, şi în cazul dat este valabilă expresia – necunoaşterea legii nu exonerează de răspundere. În unele cazuri însă, încălcările respective sunt bine „planificate”, fiind parte componentă a unei strategii complexe privind stabilirea modalităţii de camuflare a surselor de venit, obiectelor impozabile. Oricare ar constitui motivul producerii încălcării, este binevenit de a cunoaşte iniţial răspunderea stabilită de către legiuitor pentru aceasta, astfel încît chiar dacă tentaţia de a purcede la careva ilegalităţi este destul de mare, de a stabili iniţial un raport între avantje şi consecinţe.

Constituie o prerogativă a timpului Regulamentul privind cerinţele la montarea, exploatarea, deservirea tehnică şi metrologică a contoarelor de evidenţă cu memorie fiscală şi efectuarea verificării operative la agenţii economici producători de alcool etilic, distilate şi băuturi alcoolice tari?

Regulamentul respectiv stabileşte anumite atribuţii de execuţie a organelor de verificare şi control din domeniul producţiei alcoolice, metrologiei sau impunerii fiscale. Prevederile stipulate în Regulament, cu referinţă la fiecare organ de verificare şi control în parte, nu depăşesc sarcinile lor de serviciu. Totodată, Regulamentul prevede concretizări de caz şi procedură, care urmează a fi abordate întru evitarea confuziilor.

La data de 14.10.2011, Guvernul prin hotărîrea nr. 771 a aprobat proiectul de lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, care rezultă din politicile fiscale, bugetare şi vamale pentru anul 2012, perfecţionarea legislaţiei fiscale, bugetare şi vamale naţionale, alte aspecte ce ţin de gestiunea finanţelor publice. Pe data de 17 octombrie proiectul a fost prezentat în Parlament. În continuare ne vom referi doar la principalele măsuri de politică fiscală şi administrare fiscală, precum şi la aspectele de perfecţionare a legislaţiei fiscale naţionale, care se propun a fi implementate/menţinute în anul 2012:

„Evitarea taxelor este singurul efort intelectual care mai are recompense” John Maynard Keynes Orice regulă impusă creează tentaţii de a stabili căile de evitare a acesteia. Căile evident pot fi mai mult sau mai puţin legale. Situaţie prezentă şi în corelaţia dintre mediul de afaceri şi regulile de impozitare stabilite de legiuitor.

Accizele deţin locul trei după ponderea în structura veniturilor la bugetul Republicii Moldova. În 2010, acestea au însumat circa 2,067 miliarde lei sau aproape 17 la sută din suma veniturilor fiscale. Potrivit praticii internaţionale sunt accizate, de obicei, 7-8 grupe de mărfuri. În Moldova, anul trecut, încasările bugetare pe grupe au constituit 191,4 mil. lei din accizele la producţia vinicolă, 207,7 mil. lei – accizele la bere, 408,9 mil.lei – accizele la produsele din tutun, 903,1 mil. lei – accizele la produsele petroliere, 390,8 mil. lei – accizele la autoturisme, accize la alte mărfuri – 44,0 mil. lei, se arată în raportul Ministerului Finanţelor prinvind realizarea bugetului de stat pentru anul trecut.

Conform art. 227 din Codul fiscal, una din măsurile de asigurare a stingerii obligaţiei fiscale este aplicarea sechestrului pe bunurile contribuabilului restanţier, care se face în temeiul unei hotărîri emise de conducerea organului fiscal pe un formular tipizat, aprobat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat. Procedura sechestrării bunurilor, ca modalitate de asigurare a stingerii obligaţiei fiscale, este reglementată prin Ordinului IFPS nr. 295 din 08.06.2010 (Monitorul Oficial nr. 98-99/336 din 15.06.2010). Formularul Hotărîrii cu privire la asigurarea stingerii obligaţiei fiscale este aprobat prin anexa nr.1 la ordinul menţionat. Pentru efectuarea procedurii este competent organul fiscal, în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile imobile.

Care este procedura de contestare a deciziilor organului fiscal? În conformitate cu art. 268 alin. (1) şi art. 269 alin. (1) din Codul fiscal, contestaţia împotriva deciziei organului fiscal sau acţiunii funcţionarului fiscal poate fi depusă, dacă Codul fiscal nu prevede altfel, în decursul a 30 de zile de la data primirii deciziei sau a întreprinderii acţiunii contestate. Contestaţia împotriva deciziei organului fiscal sau acţiunii funcţionarului fiscal se depune la organul fiscal emitent al deciziei sau al cărei funcţionar a întreprins acţiunea. Astfel, în cazul în care decizia contestată de contribuabil a fost emisă de IFS pe mun. Chişinău, contribuabilul urmează să depună contestaţia iniţială, în mod obligatoriu, la IFS pe mun. Chişinău.

Pot fi sau nu contestate, conform titlului V al Codului fiscal sau conform Legii contenciosului administrativ răspunsurile organului fiscal expuse pe marginea interpelărilor contribuabililor în partea ce ţine de impozitarea unor surse de venit? Răspunsul organului fiscal, care cuprinde punctul de vedere cu privire la interpretarea unei legi sau a unui act administrativ normativ, nu poate fi considerat drept un act administrativ, deoarece răspunsul în cauză nu produce nici un efect juridic faţă de persoana care l-a solicitat. Totodată, se atenţionează că, în temeiul Legii contenciosului administrativ, contribuabilul nu poate contesta conţinutul unui răspuns la o cerere adresată organului fiscal, deoarece petiţionarul, în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu poate să pretindă ca răspunsul la cerere să fie dat conform propriei sale formulări sau într-un anumit sens, după dorinţa personală, stabilirea răspunsului fiind atributul exclusiv al autorităţii publice competente. În cazul în care organul fiscal nu a răspuns la toate solicitările expuse în adresare, contribuabilul este în drept să se adreseze instanţei de contencios administrativ cu o cerere privind obligarea organului fiscal de a-i răspunde la toate solicitările.

Petiţiile sunt o formă democratică de comunicare între cetăţean şi autoritate, deseori cererea sau scrisoarea fiind ultima soluţie pentru cel neîndreptăţit. Atît Inspectoratul Fiscal Principal de Stat (IFPS), cît şi inspectoratele fiscale de stat teritoriale sunt „bombardate” zilnic cu zeci de cereri, sesizări, sugestii şi reclamaţii, multe fiind însă anonime.

Impozitele şi taxele reprezintă principala sursă de venituri a unui stat, utilizate pentru finanţarea activităţilor social-economice şi pentru a menţine statalitatea. Reprezentînd un element indispensabil de constituire a unui stat, impozitele au început să fie colectate şi percepute odată cu apariţia primelor formaţiuni statale. De atunci, metodele de impunere şi colectare a impozitelor, precum şi rolul şi impactul acestora în viaţa social-economică, au evaluat diferit de la un teritoriu la altul. Totuşi, o trăsătura comună aplicabilă oricărui sistem fiscal este colectarea impozitelor de pe un spaţiu geografic definit, de la anumiţi plătitori, într-o perioadă definită de timp şi conform anumitor principii.

Ca şi Republica Moldova, România va implementa din 2012 un mecanism de evaluare indirectă a veniturilor în scopul impozitării. Dacă la noi, însă, abia se schițează detaliile, în România specialiştii comentează din plin noile prevederi fiscale, iar Departamentul specializat al ANAF – Agenția Națională de Administrare Fiscală urma să fie completat şi operațional deja în luna august anul curent. Spre deosebire de țările care au introdus şi implementează de mai mulți ani acest mecanism, în România acesta este mai degrabă un instrument de colectare a banilor la buget, decît de oferire a serviciilor pentru contribuabili. Şi asta pentru că reprezintă „o metodă de a atrage bani la buget prin impunerea la plată a unui impozit pe anumite sume ce reprezintă venituri nedeclarate din trecut şi care nu pot fi dovedite ", scrie Mediafax.

O persoană fizică, cetăţean al Republicii Franceze, este fondatorul şi conducătorul întreprinderii „Z”. Totodată, întreprinderea dată în baza contractului de locaţiune cu o persoană fizică, cetăţean al Republicii Moldova, începînd din luna iunie 2011, ia în locaţiune un apartament în care locuieşte conducătorul întreprinderii. Conform condiţiilor contractuale, intreprinderea „Z” nu achită persoanei fizice plata pentru locaţiune, dar efectuează reparaţie în apartamentul dat. Care sînt obligaţiile fiscale privind impozitul pe venit al persoanelor implicate şi se deduc sau nu în scopuri fiscale cheltuielile de reparaţie a apartamentului vizat? Conform art. 19 lit. a) din Codul fiscal, facilităţile impozabile acordate de patron includ plăţile acordate salariatului de către patron pentru recuperarea cheltuielilor personale, precum şi plăţile în favoarea lucrătorului, efectuate altor persoane, cu excepţia plăţilor în bugetul asigurărilor sociale de stat şi a primelor de asigurare obligatorie de stat. Întrucît fondatorul agentului economic „Z” este atît conducătorul întreprinderii date, cît şi angajatul acesteia, plăţile acordate de întreprindere pentru recuperarea cheltuielilor personale (pentru locaţiunea apartamentului) reprezintă facilităţi impozabile acordate de patron, iar potrivit prevederilor art. 18 lit. c) din Codul fiscal, facilităţile acordate de patron se includ în venitul brut, şi, respectiv, acestea reprezintă o sursă de venit impozabilă pentru angajat.

IFS teritoriale Direcţia administrarea contribuabililor mari Particularităţile aplicării impozitului pe bunurile imobiliare în contextul modificărilor şi completărilor operate în titlul VI al Codului fiscal şi Legea nr. 1056-XIV din 16 iunie 2000 pentru punerea în aplicare a titlului VI din Codul fiscal prin Legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr. 108-XVIII din 17 decembrie 2009

Oportunitate pentru entitatea economică în vederea extinderii legale a termenului de onorare a obligaţiilor fiscale faţă de buget În conformitate cu prevederile statuate de art. 180 din Codul fiscal, contribuabilul poate beneficia de modificarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale. Modificarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale reprezintă posibilitatea legală pe care o deţine contribuabilul, în vederea schimbării termenului legal şi obligatoriu instituit prin lege, pentru a-şi onora obligaţiile fiscale faţă de buget. Modificarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale, stabilit de legiuitor, poate fi efectuată prin intermediul amînării obligaţiei fiscale sau eşalonării obligaţiei fiscale. Amînarea obligaţiei fiscale reprezintă stingerea acesteia printr-o singură plată la termenul de scadenţă stabilit (aprobat) de organul fiscal, iar eşalonarea obligaţiei fiscale constă în stingerea acesteia în rate, conform unui grafic stabilit (aprobat) de organul fiscal.

În anul 2005 prin Legea nr. 432-XV din 24.12.2004 „Privind modificarea si completarea unor acte legislative” (M.O. nr. 1-4/24 din 07.01.2005) obligația de a verifica respectarea de către agenții economici, rezidenți ai Republicii Moldova, a prevederilor Legii nr. 1466-XIII din 29.01.1998 „Cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace bănești, mărfuri și servicii provenite din tranzacțiile economice externe” a fost pusă în sarcina Inspectoratului Fiscal Principal de Stat. Tot prin legea menționata in Codul fiscal al RM au fost operate modificările respective, conform cărora Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanțelor preîntîmpină, depistează și curmă încălcările ce țin de repatrierea mijloacelor bănești, a mărfurilor și serviciilor provenite din tranzacțiile economice externe. Astfel, organele fiscale în cadrul controalelor efectuate, la contribuabili au verificat și respectarea de către aceștia a prevederilor Legii cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace bănești, mărfuri și servicii provenite din tranzacțiile economice externe. În urma acestor verificări numai în anul 2010 față de contribuabili au fost aplicate sancțiuni pecuniare in mărime de 33,8 mil. lei, pentru nerepatrierea mijloacelor bănești, mărfurilor și/sau serviciilor provenite din tranzacțiile economice externe.

Prin Legea RM nr. 194 din 15.07.2010 „Pentru modificarea şi completarea Codului fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997” au fost operate modificări la prevederile art. 103 (7) din Codul Fiscal, fiind stabilite condiţiile de beneficiere de către organizaţiile şi întreprinderile societăţilor orbilor, societăţilor surzilor şi societăţilor invalizilor a scutirii de TVA la importul materiei prime, materialelor, articolelor de completare şi accesoriilor necesare procesului propriu de producţie şi anume articolul a fost completat cu următorul conţinut: „conform listei şi în modul stabilit de Guvern”.

Dezvoltarea Republicii Moldova în cadrul sistemului economic de piaţă, reformele economice cu care se confruntă ţara pe parcursul acestor ani de independenţă şi democraţie, a creat o necesitate stringentă de a purcede la o reformă deplină a sistemului fiscal şi a informării continue a societăţii despre evenimentele produse. Principiile incluse în două legi de bază: Legea cu privire la Serviciul Fiscal şi Legea privind bazele sistemului fiscal şi prevederile Codului de procedură civilă au alcătuit prima parte componentă a modalităţii de apreciere a subiectelor şi obiectelor, care au pus fundamentul procedurilor de calculare şi achitare a primelor impozite, ce au prevăzut asigurarea primordială a părţii de venituri a bugetului de stat.

Prestarea serviciilor în era comunicaţiilor moderne presupune prelucrarea calitativă şi operativă a unor volume considerabile de apeluri telefonice şi, respectiv, abordări complexe asupra compartimentului dat. Lipsa timpului şi a resurselor umane deseori se răsfrâng negativ asupra calităţii recepţionării apelurilor de intrare de la potenţialii clienţi şi parteneri. Comunicarea permanentă şi tratamentul profesionist, primit în timpul unei conversaţii telefonice de informare şi consultare, între companie şi cetăţeni, care, de regulă, sunt despărţiţi spaţial şi temporar, este o necesitate, deoarece o informare corectă şi promptă provoacă modificări în mentalitatea şi atitudinea cetăţenilor. Dacă aceste probleme nu sunt soluţionate în timp rezonabil, compania furnizoare se va confrunta întotdeauna cu o serie de probleme, ce inevitabil va duce la pierderea încrederii cetăţeanului în capacităţile companiei de ai satisface cerinţele sale. Soluţia menită să rezolve această problemă o constituie formarea şi gestionarea unui Centru de Asistenţă şi Contact (call-center)ca un serviciu pus la dispoziţia cetăţeanului. Companiile, care înţeleg acest lucru şi acordă o atenţie deosebită acestui aspect, ating un nivel înalt de informatizare şi interacţiune cu cetăţeanul.