Din motive neîntemeiate, locatarul (beneficiarul serviciilor) refuză de a semna şi aplica ştampila pe formularul facturii fiscale ce rămîne la locator. Sunt întemeiate acţiunile locatarului în această situaţie? În conformitate cu art. 117 alin. (1) din Codul fiscal, subiectul impozabil, care efectuează o livrare impozabilă pe teritoriul ţării, este obligat să prezinte cumpărătorului factura fiscală pe livrarea în cauză.

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat privind abordarea univocă a practicii de examinare a materialelor de constatare a încălcărilor din domeniul maşinilor de casă şi control parvenite din cadrul MAI, sub aspectul examinării acestora în conformitate cu prevederile art. 254 al Codului fiscal, comunică următoarele.

În conformitate cu art. 95 alin. (1) din Codul Fiscal, obiecte impozabile constituie

Asociaţia, în calitatea sa de persoană juridică, este proprietar al unui bun imobil cu destinaţie nelocativă şi, drept urmare, reieșind din prevederile art. 277 alin. (1) lit. a) al Codului fiscal, apare ca subiect al impunerii cu impozitul pe bunurile imobiliare. Totodată, se constată că, potrivit prevederilor art. 283 alin. (1) lit. s) din Codul fiscal, de plata impozitului pe bunurile imobiliare sunt scutite organizaţiile necomerciale, care corespund cerinţelor art. 52 al acestuia, în cadrul cărora funcţionează instituţiile de asistenţă socială. Drept urmare, ţinînd cont de faptul că Asociaţia, conform prevederilor art. 52 din Codul Fiscal, este scutită de plata impozitul pe venit, apare întrebarea dacă poate beneficia aceasta de scutiri şi la plata impozitului pe bunurile imobiliare?

Conform art. 102 alin. (1) Cod fiscal, în cazul achitării T.V.A. la buget, subiecţilor impozabili, înregistraţi potrivit art. 112 li se permite trecerea în cont a sumei T.V.A., achitate sau care urmează a fi achitate furnizorilor plătitori ai T.V.A pe valorile materiale, serviciile procurate (inclusiv transmise în cadrul realizării contractului de comision) pentru efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfășurării activităţii de întreprinzător. În baza art. 93 pct. 6) Cod fiscal, livrare impozabilă este livrarea de mărfuri, livrare (prestare) de servicii, cu excepţia celor scutite de T.V.A., efectuate de către subiectul impozabil în procesul activităţii de întreprinzător.

Dl LEHMANN este un jurist şi deţine titlul de master în drept, precum şi un titlu de master cu studii aprofundate în domeniul T.V.A… Înainte de a lucra în cadrul Administraţiei Fiscale Federale a Elveţiei, Secţia Principală T.V.A., a activat în calitate de consultant pe problemele T.V.A… Sumar În scopul reducerii poverii administrative şi simplificării procedurii de completare a declaraţiilor privind T.V.A. pentru întreprinderile mici şi mijlocii, în Elveţia a fost implementată, prin Ordonanţa privind T.V.A. din 1995, metoda cotei fiscale nete. De atunci, legislaţia privind T.V.A. a fost ajustată prin implementarea, în anul 2001, a Legii privind T.V.A. şi a Legii privind T.V.A. revizuite în anul 2010. Odată cu cea de a doua revizuire a Legii privind T.V.A. au fost majorate plafoanele în aşa mod, încît mai mulţi subiecţi ai impunerii să deţina dreptul de a folosi cota fiscală netă. Cotele fiscale nete se calculează pentru fiecare sector sau ramură a economiei. Acestea se stabilesc de către Administraţia Fiscală Federală a Elveţiei (AFF) în urma consultării asociaţiilor din industria în cauză. În scopul asigurării acurateţii cotelor fiscale nete, Oficiul Federal de Audit al Elveţiei1 revizuieşte cu regularitate oportunitatea şi corectitudinea acestora.

Este oare necesar de calculat uzura mijloacelor fixe primite cu titlu gratuit? Sunt recunoscute aceste cheltuieli în dările de seamă financiare cu reflectarea lor în rîndul 0102 la completarea Declarației VEN12? Conform art. 26 alin. (2) din Codul Fiscal proprietatea pentru care se calculează uzura este proprietatea materială folosită în activitatea de întreprinzător și reflectată în bilanţul contabil al contribuabilului în conformitate cu legislaţia, a cărei valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 6 000 lei.

Declaraţia precompletată (pre-filled income tax return) este un mecanism, care e unul inovativ pentru Republica Moldova, dar destul de răspîndit în ţările Uniunii Europene. În cele ce urmează, se va efectua o analiză-expres a situaţiei la zi vizavi de oportunitatea implementării acesteia în Republica Moldova.

În conformitate cu art. 97 alin. (1) din Codul fiscal, valoarea impozabilă a livrării impozabile reprezintă valoarea livrării achitate sau care urmează a fi achitată (fără T.V.A.). Totodată, prevederile alin. (4) ale articolului menţionat din Codul fiscal, stabilesc că, valoarea impozabilă a livrării impozabile de mărfuri (servicii), efectuate de către un subiect al impunerii, nu poate fi mai mică decît consumurile pentru producerea lor sau decît preţul de procurare al mărfurilor livrate, sau decît valoarea în vamă a mărfurilor importate, determinată conform art. 100, sau decît preţul de cost al serviciilor prestate, cu excepţia cazurilor cînd marfa şi-a pierdut calităţile de consum, cu condiţia confirmării acestui fapt de către organele şi serviciile abilitate cu astfel de funcţii.

Anexa nr. 2 la Ordinul ministrului finanţelor nr. 148 din 21.10.2013 „Declaraţia persoanei fizice cu privire la proprietate” (în continuare Declaraţia) este completată de către persoana fizică-cetățean care a fost supusă verificării fiscale prealabile, prin metode indirecte de estimare a venitului impozabil, și este propusă pentru inițierea controlului fiscal. Declaraţia se depune la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.

Ţinînd cont de faptul, că Consiliul Municipal Chişinău a adoptat Decizia nr. 3/2 „Cu privire la stabilirea şi punerea în aplicare a taxei pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială pe teritoriul municipiului Chişinău” la 29 martie 2013, ar fi oare corect ca taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială pentru trimestrul I a anului 2013 să fie calculată conform cotelor taxei aplicabile în anul 2012? În cazul în care întreprinderea deţine, conform autorizaţiei de funcţionare, un centru comercial (inclusiv un supermagazin, 4 magazine industriale, o cafenea, 2 baruri, 3 săli de agrement), cu suprafaţa comercială 4 000 m2, taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială urmează să fie calculată: reieşind din calculul 15 lei/m2 la suprafaţa de 4 000 m2? saureieşind din calculul 15 lei/m2 la suprafaţa de 4 000 m2, la care urmează a fi calculată suplimentar şi taxa pentru celelalte obiecte amplasate în cadrul centrului comercial (supermagazin, cafenea, baruri, etc.)?

Activitatea magazinelor duty-free este reglementată de Codul vamal nr. 1149-XIV din 20 iulie 2000 (Secţiunea a 14-a) şi Regulamentul nr. 49 din 11 martie 2010 „Cu privire la modul de eliberare de către Banca Naţională a Moldovei a acordului pentru comercializarea mărfurilor contra valută străină liber convertibilă în magazinele duty-free”.

Fiind calificate ca export de servicii, în conformitate cu art. 104 alin. a) din Codul Fiscal, acestea se impun cu T.V.A. la cota zero. Ţinînd cont de prevederile art. 117 alin. (1) din Codul fiscal, pentru aceste servicii nu avem obligația de eliberare a facturii fiscale. Pentru asigurarea constatării venitului în evidența contabilă şi a documentării tranzacției economice compania poate să elibereaze invoice (factura) beneficiarului de servicii (nerezident)?.. Ţinînd cont de obligațiile stabilite de art. 1181 din Codul fiscal, privind înregistrarea facturii fiscale în Registrul electronic al facturilor fiscal, trebuie de înregistrat în Registrul dat invoiceul? Pentru determinarea regimului fiscal de aplicare a T.V.A. pentru serviciile prestate de către un rezident al Republicii Moldova unui nerezident, urmează a fi stabilit locul livrării. În acest sens, Codul fiscal, la articolul 111 „Locul livrării serviciilor”, acordă stipulări exprese, indicînd concret serviciul și locul unde se va considera acesta ca livrat, iar pentru serviciile care nu sînt indicate – locul fiind stabilit ca locul sediului persoanei ce acordă serviciul (alineatul (2) al art. 111 din Codul fiscal).

Serviciile electronice fiscale prestate de Î.S. „Fiscservinform” au fost implementate reieşind din necesităţile contribuabililor. Utilizarea lor prevede o serie de avantaje, care vin să eficientizeze lucrul prestat de fiecare persoană în parte, astfel încît, să se contribuie continuu la ridicarea nivelului de productivitate a întreprinderii, indiferent de tipul şi natura ei: particulară sau de stat.

În conformitate cu art. 95 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal, transmiterea proprietăţii în cadrul reorganizării agentului economic nu constituie obiect al impunerii cu T.V.A. Potrivit art. 69 alin. (1) din Codul civil, persoana juridică se reorganizează prin fuziune (contopire şi absorbţie), dezmembrare (divizare şi separare) sau transformare. Totodată, art. 70 alin. (4) din Codul civil stabileşte că, în cazul separării, o parte din drepturile şi obligaţiile persoanei juridice reorganizate trec la fiecare din persoanele juridice participante la reorganizare (existente sau care iau fiinţă), în corespundere cu bilanţul de repartiţie.

Revista «Monitorul fiscal FISC.md» a fost creată pentru a reflecta poziţia oficială a Serviciului Fiscal de Stat. De la apariţia publicaţiei ne-am propus să oferim cititorilor nu doar materiale oficiale, ci şi comentarii ale experţilor, analize şi statistici fiscale, informaţii despre practicile fiscale ale altor ţări.

1. Alocaţie socială de stat pentru unele categorii de cetăţeni. 2. Alocaţie lunară de stat pentru unele categorii de populaţie. 3. Alocaţie socială pentru îngrijirea invalizilor din copilărie de gradul I, pentru îngrijirea la domiciliu a unui copil invalid în vîrstă de pînă la 18 ani cu severitatea I, a invalizilor de gradul I ţintuiţi la pat din rîndul persoanelor care au devenit invalide în urma participării la lichidarea consecinţelor avariei de la C.A.E. Cernobîl şi a invalizilor nevăzători de gradul I.

În conformitate cu prevederile statuate de art. 197 alin. (1) din Codul fiscal, începînd cu ziua următoare celei în care a apărut restanţa sau în care s-a aflat despre apariţia ei, organul fiscal este în drept să înainteze ordine incaso, care au valoare de documente executorii, la conturile bancare (cu excepţia contului de împrumut, a contului provizoriu (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi a conturilor persoanelor fizice care nu sunt subiecţi ai activităţii de întreprinzător) ale contribuabilului, dacă acesta dispune de ele şi dacă organul fiscal le cunoaşte. De menţionat, că procedura privind perfectarea, emiterea şi executarea ordinului incaso este reglementată de prevederile imperative ale Hotărîrii Băncii Naţionale a Moldovei cu privire la aprobarea Regulamentului privind suspendarea operaţiunilor, sechestrarea şi perceperea în mod incontestabil a mijloacelor băneşti din conturile bancare nr. 375 din 15 decembrie 2005, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 1-4/6 din 06 ianuarie 2006. Totodată, potrivit reglementărilor imperative ale art. 197 alin. (2) din Codul fiscal, în cazul în care contribuabilul deţine la contul său bancar mijloace băneşti, instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) este obligată să execute, în limita acestor mijloace, ordinul incaso al organului fiscal în decursul zilei lucrătoare în care a fost primit.

În continuarea rubricii cu tematica „Impozitarea nerezidenţilor”, în această ediţie a revistei ne vom focusa asupra determinării tratamentului fiscal pentru persoanele fizice nerezidente, care obţin venituri din activitatea de muncă desfăşurată pe teritoriul Republicii Moldova (în continuare – RM), fără a constitui o reprezentanţă permanentă şi fără a fi remunerat de o reprezentanţă permanentă.

Factorul principal în fenomenul insolvabilităţii este responsabilitatea faţă de creditori. Interesele tuturor creditorilor în procesul de insolvabilitate sunt reprezentate de Adunarea creditorilor, precum şi de Comitetul creditorilor. Atribuţiile exclusive ale Adunării creditorilor sunt reglementate de prevederile art. 54 alin. (1) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012 (în continuare – Legea), şi sunt următoarele: